Arhiva rubrici » Jurnalul de la Bucuresti

“Fiare pentru fiara din tine” în variantă ţigănească

Zi de zi, la primele ore ale dimineţii, în oricare cartier al Capitalei te-ai afla, ai parte cîteva zeci de minute de acelaşi concert: „Fiaaaree vechi cuumpăăăr, fiaareee loom”. Glasurile ţiganilor cocoţaţi pe capra căruţei par uneori disperate, tînguitoare, alteori batjocoritoare şi dacă eşti stresat îţi rămîn mult timp în memoria auditivă.

Boala literelor

În urmă cu vreo 10 sau 15 ani am trăit o experienţă stranie şi absolut demenţială. Bine, ca mai toate...întâmplările mele. Vorba unui amic, puţin trist: „Ahăă, păi, tu ai mai multe vieţi într-una singură!” Da, frate! Sunt ca şampoanele alea: 2 într-unul, sau 3 într-unul.

Muzeul IMl adăposteşte craniile celor mai vestiţi bandiţi ai secolului trecut

Înfiinţat în anul 1892 de profesorul Mina Minovici, Institutul de Medicină Legală din Bucureşti care îşi avea sediul pe Splaiul Unirii, era considerat, la vremea respectivă, cel mai mare şi cel mai modern din întreaga Europă. Acesta cuprindea o sală de autopsie cu 8 mese, o bibliotecă, un amfiteatru, săli de lucrări practice, laboratoare de anatomie patologică, criminalistică, fotografie judiciară şi celebrul muzeu alcătuit de profesorul Minovici. Timp de aproape 40 de ani, doctorul Mina Minovici a adunat şi studiat alături de studenţii săi, diverse piese anatomice umane, care se păstrează şi astăzi în perfectă stare. Aici se găsesc craniile bandiţilor celebri în perioada începutului de secol 20: Terente, Niculiţă, Petre zis Cetrică, Gherasim, Ogaru, Şegor, dar şi hainele în care a murit Armand Călinescu, ciuruite de gloanţele legionare.

Amor nebun

Se spune că adevărata singurătate este incapacitatea de a o înţelege pe a altora. Nu-mi ştiam nici propria singurătate, nu mă interesa viaţa altora, nu eram un bărbat bine şi cu atît mai puţin pot spune că mă dădeau banii afară din casă.

Sevraj de manele

Bună! Haideţi să vă povestesc cum era s-o dau în bară rău de tot din cauza manelelor. Adică s-o iau razna uşor şi să ajung legată, la balamuc, în pavilionul cu femei furioase.

Dau rinoplastia pe o pereche de bocanci...(fragment din volumul „Tembelă până la moarte”)

Eram studentă la FJSC, prin 1995, pluteam prin Bucureştiul ca un borcan cu dulceaţă de zmeură şi visam la reportaje incredibile, despre oameni incredibili, descoperiţi, evident, de mine, incredibila. Într-o zi însă, mă bălăngăneam în 336, în drum spre facultate când, o ţigancă cerşetoare mi-a zis, împroşcându-mă cu o duzină de streptococi, d-ăia buni: „Haolio, mânca-ţi-aş nasu’ hăla lung dă domnişoară, dă şâ mie un bănuţ...” Am crezut că fac infarct miocardic pe loc. What? Am nasul lung? E mare? Aaaaaaaaaaaaa! Tremurând toată m-am ţinut cu ultimele puteri de o bară încleiată şi am aşteptat oprirea autobuzului.

Casa Miţei Biciclista în pericol de demolare

La doi paşi de Biserica Amzei, în imediata apropiere a ambasadei Franţei din Bucureşti, trage să moară una dintre cele mai reprezentative clădiri de patrimoniu. Casa de la nr. 9-11 a fost ridicată la începutul secolului XX şi a aparţinut superbei curtezane Maria Mihăescu, zisă şi Miţa Biciclista, cea care şi-a câştigat renumele pentru că a fost prima femeie din capitală care s-a plimbat pe bicicletă.

În pântecele Bucureștilor

Primele lucrări de canalizare a râului Dâmboviţa au început încă din anul 1888. Vechile subterane, descoperite atunci, au pus multe semne de întrebare oamenilor. Cine le-a construit şi în ce scop? Încărcate de taine, uneori sumbre, unele dintre ele au rămas până astăzi. Însă, cine poate ajunge la ele? Și cum?

Cu Ceauşescu în 178...

De multă vreme mă bate pe umăr o amintire dragă, dulce ca orezul cu lapte, vanilie şi stafide din copilărie...M-am gândit la ea mereu, zâmbindu-i, dar niciodată n-am povestit nimănui şi am ţinut-o ascunsă în mine, pe undeva, într-un buzunărel al sufletului. E vorba despre Diriga. Cu majusculă.

 

Povestea cariatidelor de pe Universitatea București

V-ați întrebat vreodată cine se află în spatele unor minunate lucrări de artă din București? Sau cine a fost modelul, muza, ce gânduri avea ea în momentul în care artistul încerca să eternizeze clipa, ideea, zborul? Care dintre dumneavoastră, trecând prin faţa Universităţii, nu s-a oprit, fie şi pentru o clipă, să admire cele patru statui de pe frontispiciu: Dreptul, Filosofia, Ştiinţa şi Arta?


Comentarii

Nu au fost postate comentarii

Web development by Point IT