Arhiva rubrici » Semnale editoriale » Mahalaua în literatură

Istoriile periferiei rămân adesea ascunse în detalii pe care istoriografia nu le cuprinde. Adesea chiar scapă marilor sinteze. Adâncurile istoriei mici sunt o altă geografie, pe deplin umană. Se află în afara evenimentului politic, şi de multe ori rămâne în apropierea documentului scris. Este pur şi simplu istorie trăită, care s-a strecurat de cele mai multe ori în literatură. Pentru oraşul românesc în general şi Bucureşti în particular, avem o istorie a periferiei realizată de Georgiana Sârbu în urma unei atente cartografieri a spaţiului literar, între G.M.Zamfirescu şi Radu Aldulescu. Adică exact perioada oraşului modern şi extensia lui socialistă.

Literatura reprezintă o sursă istoriografică obligatorie pentru toţi aceia interesaţi de istoria urbanului. Literatura este zona unde este adunată întreaga istorie a lucrurilor mărunte dar şi a fenomenelor sociale mai largi, de comportament şi mentalitate, de gesturi şi atitudine; fenomene, care, se modifică continuu în ciuda unei aparente lumi atomizate, unde lucrurile se schimbă foarte greu. Georgiana Sârbu oferă informaţii atât despre evoluţia periferiei în timpul istoric periodizat cât şi întreaga varietate de istorii umane: copii, adolescenţi, adulţi, intimitate, infidelitate, proxenetism, vagabondaj, vecinătatea, meseriile, socializările, bolile, idealurile, reuşitele, eşecurile, tarele de tot felul. Lectura cărţii se palsează aproape singură şi foarte plastic, între publicistică şi ştiinţific. Iar acest lucru a fost reuşit datorită folosirii instrumentelor literare în construirea demersului.

Georgiana Sârbu

Istoriile periferiei

Mahalaua în romanul românesc de la G.M.Zamfirescu la Radu Aldulescu,

Cartea Românească - Polirom, Iaşi, 2009

Autor: Adrian Majuru
Afisari: 162

Comentarii

Nu au fost postate comentarii

Web development by Point IT