Am fost invitatã, recent, la o recepţie organizatã întru celebrarea performanţelor educaţionale şi de afaceri.

Gãzduitã sub cupola Ateneul Român, manifestarea a fost impecabilã. Mai puţin impecabil a fost publicul prezent în salã, spectatori care se doreau a fi o parte din elita celor care predau, învaţã şi lucreazã în sistemul de învãţãmânt şi în cel economic.

Structura evenimentului a fost gânditã sub forma anunţãrii câştigãtorilor şi a susţinerii unor mini-recitaluri de muzicã clasicã.

Mi-au atras atenţia lipsa de rãbdare a spectatorilor şi foiala lor permanentã pe uşa centralã şi pe uşile laterale sau în scaune (foşnete de pungi, fermoare de la poşete). Telefoanele mobile au sunat, pe parcursul celor douã ore, de cel puţin cinci ori. Trei rânduri în faţa mea, douã domnişoare au vorbit în şoaptã aproape tot spectacolul (aveau sã-şi spunã multe şi, probabil, au confundat marea cupolã cu metroul bucureştean).

O doamnã din lateral a fãcut multe fotografii în timpul recitalului susţinut de cvartetul Voces. Cã fãcea fotografii nu era nimic... Dar avea un blitz zgomtos care pãrea sã nu o deranjeze deloc!

Dacã o mai pun la socotealã şi pe doamna scorţoasã din spatele meu care a intrat în salã cu un pahar de şampanie pe care l-a pus pe podea şi, fascinatã probabil de muzica divinã, a început sã hâţâne cu piciorul, scaunul liber de lângã mine, aveţi un tablou inedit al publicului din cupola în care au pãşit pe vremuri atâtea personalitãţi culturale!!

Inaintea recitalului minunat susţinut de Voces, jumãtate din salã s-a golit. Pe parcursul sãu au mai plecat nestingheriţi unii şi alţii, tineri şi bãtrâni.

Comportamentul public al multor persoane, bogate sau nu, din timpul unui eveniment cultural, lasã mult de dorit. Consecinţa lipsei celor şapte ani de-acasã, a studiului muzicii şi educaţiei fizice din şcoalã, arivismul, dorinţa de apartenenţã abuzivã şi snoabã la clase sociale emancipate fac din mulţi bucureşteni de azi, spectatori ocazionali ai vietii, caricaturi intelectuale cu parfum de mitocãnie urbanã.

Mirela Nicolae

Radio România Cultural