Casa despre care vreau sa vorbesc in acest post nu mi-a atras atentia pentru ca ar fi o casa propriu-zis frumoasa. Nu este nici bine conservata ,nu are nici o vechime prea mare (comparativ cu alte vecine ale ei), nu prezinta nici detalii de ornamentatie deosebite . Casa despre care vreau sa vorbesc este o casa relativ modesta, datand probabil din anii 30-40.

Ceea ce o face interesanta este rezolvarea sa volumetrica deosebita generata in parte si datorita pozitionarii intr-o raspantie de strazi. Forma interesantului sit ocupat de casa este de trapez iar casa este construita pe limitele de proprietate, singurul spatiu ramas liber fiind o curte dreptunghiulara decupata din latura oblica a trapezului.Cele doua decrosuri generate de curtea interioara sunt probabil doua apartamente construite de un beneficiar comun cu mult timp in urma.

In prezent cele doua volume se diferentiaza prin finisaje de vechimi si calitati diferite iar legatura organica dintre ele este mai putin vizibila decat era probabil in trecut. Vechea legatura dintre cele doua corpuri este insa relevata de legaturi functionale precum accesul comun prin intermediul curtii retrase fata de strada precum si un balcon ce uneste cele doua corpuri , balcon catre care bat geamuri dinspre ambele volume. La nivel de conceptie volumetrica inrudirile continua, desi ascunse astazi partial de modificari si improvizatii adaugate in timp la constructia de baza. Astfel ambele volume au cate un balcon pornind pe un rotund tangent la fatada careia se anexeaza. Geamurile au fie aceleasi dimensiuni fie dimensiuni modulate dupa aceeasi sectiune de baza.

Un alt element interesant ce inrudeste cele doua volume este o retragere a fatadei prêt de 10 cm in plan vertical pe o suprafata de aproximativ 2.5×3 m. La volumul vechi nerenovat, suprafata respectiva este ocupata de un geam si o usa de lemn. Privind din profil se vad urme de sine metalice pe care probabil un sistem de obloane metalice obisnuia sa gliseze in trecut, obturand intreaga suprafata. Intre planul fatadei si cel retras se vede o distantare de cativa centimetri in care sistemul de inchidere probabil se retragea. La corpul proaspat renovat sinele metalice au fost inlaturate, la fel si poarta de lemn. Tot ce mai este vizibil este doar diferenta de planeitate a fatadei pe zona respectiva.

Configuratia fatadei celor doua volume a fost insa conditionata si de latimea deschiderii lor care strada cat si de amprenta lor la sol. Ambele volume aveau un acces direct din strada prin zonele retrase cat si unul din curtea interioara. Geometria parcelei a facut insa  sa existe o diferenta intre cele doua corpuri: unul avea doar o fatada la strada in timp ce al doilea avea doua. La nivel planimetric acest raport diferit al laturilor planului s-a tradus pentru al doilea volum prin amplasarea particulara a scarii alipita uneia dintre fatadele catre strada.Prezenta acestei scari se “citeste” pe fatada prin intermediul unei ferestre mari suprapusa pe doua nivele si puternic marcata prin profile iesite in consola.

Ne-existand – din cate am putut afla eu – poze vechi cu cladirea respectiva mi-am permis un exercitiu de grafica prin imaginatie incercand ca pornind de la poze cu existentul sa inlatur completarile efectuate in timp (balconul inchis), degradarile finisajelor exterioare (tencuieli cazute), culori agresive adaugate in timp si sa reconstitui vechi elemente de tamplarie pierdute (parterele comerciale si obloanele metalice glisante). In imagini am adus intreaga cladire la numitorul comun al unei tencuieli bej – nu stiu daca aceasta este in realitate culoarea originala – zonele deteriorate dau la iveala o succesiune de straturi de culoare intre care e greu sa decelezi culoarea de baza.

Pentru a duce ideea de joc mai departe am incercat in continuare sa imaginez un scenariu ideal in care un investitor cu putere financiara si interes in istoria casei ar prelua intregul imobil si ar incerca o restaurare a sa. Am decis ca volumul casei sa ramana identic intrucat tocmai forma sa particulara ii confera o asemenea perceptie dinamica in sit. Deorece nu exista indicatii precise in privinta culorii tencuielii initiale am imaginat o tencuiala exterioara alba. Tamplariile de lemn au inlocuit tamplariile de PVC adaugate de-a lungul timpului de locatarii casei – in urma modificarilor insa raportul plin/gol ramane constant. Principalele interventii se refera la finisajul zonei de soclu si la marcarea vechilor intranduri.

Zona de soclu care in trecut avea un finisaj de tencuiala de simili-piatra am propus sa ramana in continuare marcata printr-un finisaj diferit fata de restul fatadei. Betonul aparent mi s-a parut o optiune suficient de inrudita cu vechea fata a cladirii. Pentru vechile retrageri ale fatadei ce marcau magazine incorporate in cladire am propus un finisaj diferit: placare cu placi metalice faltuite. Desigur o vitrare pe intreaga inaltime ar fi fost imposibil de realizat la parter in conditiile unei functiuni de locuire – astfel toata zona de parapet a geamurilor de pe aceasta portiune va fi finisata in placi metalice de cupru.

Pentru a face trimitere la vechea identitate a parterului cladirii toata suprafata intrandurilor mi-am imaginat a avea un aspect unitar – ferestrele vor primi niste elemente verticale de protectie solara realizate tot din elemente metalice de cupru. O ultima propunere se refera la stabilirea unei relatii directe intre cladire si trecatori speculand pozitia cladirii extreme de vizibila din mai multe unghiuri. Mi-am imaginat astfel transformarea cladirii intr-un reper, atat urban (ceea ce partial este si in momentul de fata ) cat si intr-unul temporal . Amplasarea unui ceas de perete stradal ar fi un gest prietenos de relationare cu trecatorul grabit. Dar in acelasi timp ar putea fi un indemn pentru trecatorul mai putin grabit sa-si potriveasca ceasul cateva zeci de ani in urma pentru a surprinde urme inca vizbile ale trecutului pe strada Petru Maior.

www.punctedefuga.ro