Se zice că aş fi susţinut:
1. Că numai despotismul este fericirea şi progresul popoarelor;
2. Că ţăranul trebue să rămână ţăran, robul rob, boerul boer etc. (prin urmare, organizare de caste ereditare);
3. Că este rău sistemul nostru constituţional, care dă drept la alegeri, înlesnind scribilor a ajunge la afacerile statului;
4. Că m'am ferit a vorbi despre influenţa austriacă;
5. Că prelegerea mea a fost o propagandă politică.
Toate aceste susţineri se întemeiază, cred, pe nepriceperea celor zise de mine. Ar fi mai rău pentru autorul lor de a presupune rea credinţă din parte-i.
1. N'am cercat a dovedi nicăiri, că despotismul este fericirea şi progresul popoarelor. Tot ce am arătat, e că puterea statului, domnia concretă a legii, trebue să fie mai tare decât tendinţele claselor sociale şi să le înfrâneze. Unde această putere a statului e în vecinică mişcare şi lovită perpetuu în centrul său, acolo se naşte despotismul unei caste şi lipsa de drept a celorlalte clase sociale, se naşte despotul personal, care nu respectează nici o lege şi sfârşeşte rău, precum au sfârşit şi despoţii din istoria Românilor. C'un cuvânt am susţinut domnia absolută a principiului armoniei intereselor, în contra despotismului, a domniei unei caste sau a unei persoane pe seama celorlalte clase, lipsite de drept.
2. N'am susţinut că ţăranul trebue să rămână ţăran, etc, ci că înaintarea dintr'o clasă într'alta trebue să fie bazată pe muncă şi nu pe privilegiu.
3. N'am susţinut că e rău sistemul nostru constituţional, care dă drept la alegeri, înlesnind scribilor a ajunge la afacerile statului, ci am arătat numai că acest sistem e lărgirea vechilor privilegii asupra
progeniturii claselor privilegiate din trecut şi că nu corespunde cu clase economice pozitive, care să găsească în el mijlocul de a-şi reprezenta interesele lor în stat.
4. Despre influenţa austriacă am vorbit atât istoriceşte (rolul lui Mihai Viteazul în vremea răsboiului de 30 de ani, încercarea luărei Olteniei sub Const. Brâncoveanu, răpirea Bucovinei) cât şi asupra
influenţei economice actuale, care devine înspăimântătoare faţă cu o ţară ce se depopulează, faţă cu un popor, care-şi pierde pe zi ce merge din mânile sale comerciul, meseriile, proprietatea fonciară urbană, ba în urmă până şi proprietatea rurală.
5. Prelegerea mea, dacă se poate numi propagandă, n'a fost politică ci economică. Viaţa formală (politică) a statului a fost considerată numai întru atâta, întrucât are legătură cu viaţa economică a poporului nostru.

(Fragment din articolul “Influenţa austriacă asupra românilor din Principate”, apărut în “Convorbiri literare”, pe 1 August 1876)

 Autor: MIHAI EMINESCU