La-nceput au fost patru baieti. Ii chema John, Paul, George si Ringo. John compunea cintece si versuri, Paul compunea cintece si versuri, George compunea cintece si versuri - si chiar si Ringo compunea cintece si versuri. In 1967 Paul a scris un cintec despre-o strada din Liverpool, pe care toti patru l-au cintat impreuna, caci impreuna cintau cel mai bine.

In Penny Lane there is a barber showing photographs
Of every head he’s had the pleasure to know
And all the people that come and go
Stop and say hello [...]

Pe urma a fost alt baiat. Il chema Mircea, si compunea muzica si versuri. S-a gindit sa scrie un cintec la fel de frumos despre o strada din Bucuresti - si sa stiti ca i-a reusit.

In Popa Nan sta un barbos batrin si fotograf
Pustii de pe strada spun ca e un zeu.
Stie chiar de esti om bun sau rau
Dupa chipul, dupa chipul tau [...]

Popa Nan nu este nici pe departe un cover dupa Penny Lane; este o pastisa, un tribut poate.

V-ati gindit sa treceti vreodata pe strada Popa Nan, sa vedeti daca ceva din farmecul ei a ramas, sau - de ce nu? - daca strada insasi a ramas?

In primul rind, nu o sa gasiti strada Popa Nan daca o s-o cautati dupa ce zice cintecul:

Popa Nan i-o strada-nspre Hala Traian
De la Foisor pina-n Piata Vitan

Popa Nan nu-ncepe la Foisor, ci la Scoala Iancului, care se afla la o statie de Foisor. Popa Nan nu trece pe la Hala Traian (intersecteaza Calea Calarasilor la o statie de Hala Traian, fiind paralela cu strada Traian). Popa Nan n-ajunge la Piata Vitan, ci in apropiere - tot cam asa, la vreo statie distanta… Ei si? Nu-i mai frumos cintecul asa cum e el?

Deci ne-am lamurit ce-i cu strada Popa Nan: incepe la Scoala Iancului, se intersecteaza cu Calea Calarasilor, mai apoi cu Matei Basarab (intersectii unde a platit un mic tribut sistematizarilor din anii 80) si se infunda undeva in dosul bulevardului Unirii, aproape de Piata Alba Iulia. Am zis ca se infunda, dar partea frumoasa e ca strada Popa Nan e intacta! Furia demolarilor ceausiste a crutat-o. Vedeti, dintotdeauna Popa Nan s-a oprit in momentul in care ajungea sa-ntilneasca strada Theodor Sperantia, strada care mai e exista si azi - e paralela cu linia de bulevarde Decebal - Unirii; trece fix prin spatele blocurilor!

Ca sa intelegem marimea distrugerilor si schimbarilor, iata actuala retea stradala, suprapusa unei harti de dinaintea demolarilor:

(cu rosu, sint actualele bulevarde, iar cu galben - mai mult sau mai putin exact -  este zona demolata)

Ei, asta e treaba cu strada Popa Nan - cea de-acum; e o strada linistita, banala intr-un sens bun, care i-a supravietuit lui Ceausescu si incearca sa supravietuiasca si acum. Au ramas case vechi, copaci batrini… doar ca, odinioara pavata cu piatra cubica, strada e acum e asfaltata.

Articolul original > http://www.simplybucharest.ro/?p=2369