Bucurestii Vechi si Noi

Călător în timp pe strada Bateriilor

25 februarie 2010 G. Graur [Aventurierul] Detectiv printre umbre

Vă propun să facem o incursiune în trecutul Bucureştiului, în fostul cartier Uranus, pe o stradă care astăzi nu mai există. Strada Bateriilor avea un nume cu rezonanţă aparte si un traseu foarte întortocheat, în zigzag (cu 5 cotituri). O singură stradă din Bucureşti îi semăna din acest punct de vedere – este vorba de strada Labirint (cu 7 cotituri), şi ea aproape distrusă de buldozerele socialiste.

Harta din 1969 ne indică poziţia străzii:

Lungă de circa 800 de metri şi având, cum spuneam, 5 cotituri, str. Bateriilor făcea legătura între străzile Sfinţii Apostoli şi Cazărmii, de unde se continua direct cu strada Justiţiei.

Pentru ca cititorii să înţeleagă mai bine, voi preciza că traseul străzii Bateriilor şerpuia în mare parte prin actuala Piaţă a Constituţiei, iar restul se afla aproximativ sub blocul de pe bd. Libertăţii colţ cu Naţiunile Unite.

La capătul dinspre Sfinţii Apostoli arăta în felul următor (foto Dan Vartanian):

Pe partea stângă, venind dinspre splai, se desprindea Intrarea Bateriilor (foto Gh. Leahu)

La mică distanţă, tot pe stânga, începea intrarea Evoluţiei, de unde avem o imagine, prin bunăvoinţa d-lui Dan Vartanian:

Pe dreapta, urcând spre Uranus şi pierzându-se în buza dealului, existau două intrări, numite G-ral Ghenea şi Iuliu Roşca. Cu aproximaţie, cam în acest loc se găsea şi una din porţile de intrare în Arsenalul armatei (cealaltă, mai impunătoare, se afla pe Uranus).

Imediat după aceasta, pe partea opusă, urma intersecţia cu strada Vânători. Iată o imagine din acel loc (autor Dan Vartanian), sensul fiind către Splaiul Independenţei:

Undeva în această zonă, pe partea opusă, la nr. 26, s-a aflat casa scriitorului Petre Dulfu, autorul poveştilor cu Păcală si Tândală. În primăvara anului 1984, înainte de demolare, Miliţia a descoperit în subsolul casei o legătorie ce aparţinuse autorului. Considerată iniţial drept “tipografie clandestină”, în final a ajuns, se pare, la Muzeul Literaturii.

Dincolo de intersecţie, strada Bateriilor cotea la dreapta. Imaginea aparţine lui Gh. Leahu, fiind publicată în cartea sa “Bucureştiul dispărut”:

După circa 150 de metri, avem iar o cotitură, la stânga, cam la 90 de grade, fără intersecţie, fapt destul de rar în Bucureşti. Există o fotografie a acestui unghi al străzii, inundat de vegetaţie (autor Gh. Leahu)

După această cotitură, la nr. 48 exista o clădire cu etaj în care a funcţionat o circumscripţie financiară.  De la ferestrele ei s-au efectuat cele 2 fotografii anterioare. În spatele ei se poate zări silueta antenei din dealul Uranus (foto GL).

În final, la capătul dinspre strada Cazărmii, la nr. 43, se afla biserica Albă-Postăvari (foto – Gh. Leahu):

Ridicată în secolul XVI de jupâneasa Caplea, soţia postelnicului Ghiorma, era construită iniţial din lemn. La început s-a numit biserica Albă, dar fiind situată în apropierea unei bălţi unde negustorii din mahala îşi spălau postavurile, a căpătat şi denumirea de Postăvari. După 3 secole a fost demolată şi reconstruită pe acelaşi loc, din cărămidă, fiind dată în folosinţă în 1857. A fost dărâmată din nou în ziua de 18 martie 1984. Iată o imagine din timpul acestei demolări:

Cladirea albă din dreapta, cu 3 etaje, se afla tot pe str. Bateriilor, dar mai în spate, pe al doilea rând de case. Era construită în jurul anului 1970 şi conectată prin cabluri la antena de comunicaţii de pe dealul Uranus, ce apare în numeroase fotografii, fiind un punct de reper important. Se pare că a adăpostit un sediu al Armatei sau al fostei Securităţi.

Multe asemenea clădiri au fost distruse: de pildă, Direcţia de Paşapoarte de pe str. Bibescu Vodă, finalizată în anul 1979 (!), sau construcţiile militare de pe dealul Uranus, din Arsenal sau zona 13 Septembrie – Izvor ce aveau o valoare inestimabilă; totuşi au fost şi ele sacrificate de dragul acestui proiect faraonic.

O verificare de ultimă oră mi-a revelat faptul că o mică porţiune din strada Bateriilor s-ar fi păstrat totuşi, la capătul dinspre splai, în apropierea străzii Vânători, în spatele unui bloc, dar fără vreo clădire rămasă pe traseul ei. Numele n-a dispărut definitiv.

http://www.bucurestilive.ro/#eD0yNDMyODE4Jnk9NTc5OTk1MiZ6PTAm

Călătoria în timp s-a încheiat şi sper că a fost una plăcută.

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign