Povestea trecatorilor din Bucuresti 2

Moda in Bucurestiul din perioada interbelica in comparatie cu moda de azi

10/03/2010

Antropologia urbana

1 comentariu
Postat de: Bucurestii Vechi Si Noi

Cum unii designeri spun ca actuala moda feminina iese din hainele trendy si se intoarce, in spirala si in versiunea mai lejera, spre anii ’20, am gandit sa scuturam de praf o fila din moda interbelica a unor vremuri boem – libertine.

Doamnele intrau pe Lipscani cu trasura cu cai care oprea in fata magazinului pana termina doamna de probat, de luat masura si ales modelul. Intre timp era servita ori cu o cafea, ori cu o dulceata cu apa rece.

Fara ostentatie si fara spectacol, moda in “orasul de lux si foc” cum a fost botezat de calatorii straini, aduce un seducator parfum de “savoir être”. Grija pentru vestimentatie, etalon al modernitatii s-a nascut o data cu lumea buna care isi dadea intalnire “intr-o carciumioara la sosea”, cu vremea seratelor muzicale si literare unde luxul se exhiba, a iubirilor interzise ramase prin scrisori ori jurnale interbelice sau rostite pe furis, intre etaje de flori.

Palaria mica, indesata pe cap, era asortata margelelor sirag de 1 metru care faceu sa straluceasca ochii fetelor.

                                              

Bucurestiul a avut o mare traditie in accesorii in anii ’20-’30 cand existau meseriasi si designeri buni. Atelierele si magazinele lor se intindeau de-a lungul Caii Victoriei. Erau nume cunoscute, ca Nelu Mihaileanu si Djabulov. Aveau lucruri care rivalizau cu ce gaseai la Paris sau Viena.

 

Noul cod vestimentar introduce extravaganta, gratia si rafinamentul. Se tine pasul cu moda pariziana si charlestonul aniilor ’20. Femeile incep sa-si taie parul scurt in stilul bob, drept sau buclat. Vopsitul podoabei capilare ascunsa de palarii cu numeroase accesorii tip voalete si aplicatii viu colorate avea un succes nebun; tot atunci se inventeaza ondulatorul cu aburi, care nu dauna parului. Rochiile devin mai scurte “trei sferturi” sau pana la genunchi, fusta se largeste prin clini. Se poarta fuste evazate, “Margarete de ploaie” sau stil lalea, “morning glory“. Talia era cazuta cu grija peste solduri lasand sa se vada formele.

Materialele folosite pentru crearea pieselor vestimentare sunt pastelate, fine, adesea cu dantela. Fustele-clopot sunt in mare voga, ceea ce alimenteaza aparitia unui nou standard al corpului feminin pe linia literei “S”. Cu alte cuvinte, partea superioara a corpului este usor opulenta, talia concureaza cu cea a unei viespi, iar partea inferioara este inclinata spre exterior. Aceste forme sunt obtinute cu ajutorul unui corset special, in masura sa modeleze o talie cu circumferinta de 55 cm. Chiar daca vehement combatute de catre medici, majoritatea femeilor erau gata sa se sacrifice si sa poarte aceste corsete pentru a fi in pas cu moda.

                                           

In lumea high life-ului Micului Paris se poarta rochiile cu spatele foarte decoltat, diademe cu pene, mantouri. Blana era regina tinutelor de gala: vulpe argintie, astrahan, asortate  bijuteriilor cu aur si pietre pretioase. Din recuzita nu lipseau nici perlele, brosele in forma de flori evantaiul decorat, umbreluta si poseta , decupate in acelasi ton. Damele isi ascundeau albeata tenului straveziu de razele soarelui sub umbrelute japoneze sau palarii de pai cu borurile foarte largi. Pudra alba era accesoriu de neinlocuit acolo unde natura nu era in acord cu tonul epocii.

O data cu noul “tipar”perfect a la Greta Garbo, femeia reinventeaza eleganta. Pe val e silueta tip scandura, fara curbe dar nu chiar anorexica, cum se poarta in zilele noastre, parul tuns scurt, tip tunsoare “bob” fara manusi dar cu tigaretele ordonate in porturi, semn al emanciparii femeii. Corsetele, pe cale de disparitie, nu accentuau sanii, ci ii aplatizau. Se reinventeaza modelul androgin: femeile isi strang bustul cu fasii de panza sau corset, desi acesta e pe cale de disparitie, pentru ca sanii lor sa fie cat mai mici, taman pe dos fata de zilele noastre.

Emily post a publicat in 1922 “Etiquette”, primul ghid al gentlemenului modern, in care a trasat si exemplificat principalele directii si obligatii in cazul costumului de afaceri, surprinzator de moderne si actuale. “Nu alegeti imprimeuri colorate pentru materiale (…) mizati doar pe cele in tonuri simple (…), nu alegeti materiale sau culori care sa semene cu cuvertura care se pune pe cal. Nu folositi sosete albe si nu va acoperiti cu lanturi sau embleme (…). Hainele unui gentlemen sunt intotdeauna conservatoare si este mult mai sigur sa evitati orice este denumit “noutate”

 

In mod traditional costumul de afaceri, urmasul batranului “sack suit” detronat de „lounge suit“, e compus din: jacheta, vesta si pantalon. In anii ’30 aceasta formula devine obligatorie in birourile epocii caci nimeni nu-si poate permite sa ignore efectul pe care “hainele” il au asupra business-planului sau. In timp, se va renunta la vesta al carei rol era fie de a ascunde burtile impozante (vesta, in aceaiasi nuanta si realizata din acelasi material ca jacheta, aplatiza si creea o zona neutra, insesizabila la prima vedere) fie de-a regla adancimea V-ului format de partea de sus a costumului. Reverele care formeaza un V (a carei adancime a variat de-a lungul anilor) accentueaza singura zona care accepta culoare, prezenta in camasa si cravata.

Dupa anii ’20 parul scurt e inlocuit de coafura pariziana cu bucle lejere, definite cu un strop de briantina. “Vedeta” verii era rochia de voal insinuanta si transparenta, purtata uneori chiar fara sutien. Fustele se purtau la lungimea genunchiului, iar rochiile erau “periculos” de transparente. Materialul favorit era matasea artificiala. Pe simplitatea tinutei se aseaza machiajul puternic: sparancenele depilate si arcuite, ochi conturati cu negru, încercanati, fata pudrata cu alb pentru inalbirea pielii, pometii accentuati cu “cercuri” rosii, buze in nunate rosu aprins.

                                                                  

Femeile purtau pantofi cu toc de 4-5 cm, cu barete si decoratii, iar barbatii se incaltau cu pantofi sau ghete de piele, lac

In 1928 doamnele erau instiintate ca isi pot comanda “o garderoba completa cu numai 775 de lei”. Aceasta cuprindea: trei metri stofa lana orice culoare si desen, doua camasi fine cu broderii si garniturile cele mai moderne, doua perechi de ciorapi Mousselin, o pereche cercei de imitatie de perle diferite culori, o brosa frumoasa pentru bluza, un pieptene de cap cu pietricele frumoase, o sticluta de parfum si o cutie de pudra fina cu un puf.

          Eleganta din anii aceia s-a pierdut in timp si treptat a ramas doar amintirea acelor vremuri transformata în istorie In perioada interbelica femeia s-a dezvoltat mult trecand de la stadiu de femeie de casa la stadiu de doamna in societate. Influentele frantuzesti si-au pus amprenta asupra Bucurestiului si asupra femeii.

Sa iesi la o promenadă pe Lipscani şi la cumparaturi pe Magheru nu isi permiteau decat doamnele din inalta societate. Sa mergi la baluri si serata in lumea buna unde musai era cineva nou venit tocmai din Franta insemna intrarea în contact cu ceva nou. Femeile isi etalau toaletele de seara (unde must have era little black dress asortata cu o palarie neagra, perle şi o poseta plic ) dar si colectia de blanuri. Toate acestea s-au pierdut in timp iar astazi a mai ramas sa fii cool si imbracat cat mai iesit din comun.

Da, am nostalgia vremurilor de atunci pentru ca erau vremuri frumoase. Micul Paris a devenit astazi un oras pupulat peste limita fara a mai fi reprezentantul elegantei ci al snobismului .

Din punctul meu de vedere  moda anilor 2000 este pierduta parca intre curbele timpului, in mod sigur neputand sa o descrii . Este o combinatie fara radacini a unei comoditati iesita din comun cu o intentie exacerbata de a iesi din tipar si o alternanta a tendintelor din toate epocile. Este atat de „colorata” incat a inceput demult sa isi piarda din esenta.

Un alt lucru inexplicabil  este in primul rand aparitia elementelor de masculinitate in vestimentatia feminina dar ceea ce condamn cel mai tare este aparitia izului de feminitate din vestimentatia masculina.

Poate ca lucrurile s-au schimbat deja prea mult.Cred ca primele miscari de egalizare drepturilor intre barbati si femei care au avut loc in 1850, nu au luat in considerare si asfel de efecte:

                         

Asta nu inseamna totusi ca in zilele noastre moda este ceva rau , de care trebuie sa ne desprindem. Este inca un limbaj, un lucru care ne leaga sau ne indeparteaza unii de altii, este un mod simplist totusi de a cataloga oamenii, dar nu unul neglijabil. Exista inca mari designeri care fac din moda o adevarata arta, iar noi trebuie doar sa-i vedem si sa intelegem atat partile bune cat si pe cele rele.

                        

„Nu trebuie sa confundam eleganta cu snobismul”, spune Yves Saint Lauren, un designer contemporan.

Diferentele sunt evidente intre aceste doua epoci descrise succint,insa moda este si atunci dar si acum doar „ o epidemie bine dirijata” cum spune George Bernard Shaw, un scriitor irlandez laureat cu premiul Nobel pentru literatura, fiind si critic de arta.

 

Bibliografie: – Ioan Scurtu,” Viata cotidiana in perioada interbelica”,                        

                                Editura Rao

                             -www.metropotam.ro, vizualiza 27 /01/ 2010

                              -www.fashion.net, vizualiza 27 /01/ 2010

                             -www.citate-celebre.com ,vizualiza 27 /01/ 2010

                             -www.wordpress.com, vizualiza 27 /01/ 2010

Diana Constandache, an II Master Proiectare Urbană, Facultatea de Urbanism, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism, “Ion Mincu” – Bucureşti

6,635 vizite
, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Stimati cititori, fiind un proiect cultural quality, va informam ca in acest spatiu acceptam orice opinie dar mesajele care contin obscenitati NU vor fi acceptate. Multumim pentru intelegere!

Un raspuns to “Moda in Bucurestiul din perioada interbelica in comparatie cu moda de azi”

  1. simona Says:

    de ce nu se vad pozele?mi-as fi dorit sa le vad!

    Reply

Lasati un comentariu

Povestea trecatorilor din Bucuresti 2
Povestea trecatorilor din Bucuresti