Bucurestii Vechi si Noi

Carte: la metru sau la kil?

28 iunie 2010 The Hungry Mole Bucuresti, simplu

Sa zicem ca-ti iei o biblioteca noua, pe bej, si vrei si niste carti noi pentru ea – cum e cel mai bine sa le cumperi? Colectia Adevarul ocupa cam un sfert din orice librarie: poti cumpara un metru liniar de Sven Hassel, un six-pack de clasici rusi (arata ca un bax de cutii de bere si are si toarta; cultura n-a fost niciodata mai accesibila… pe scari) sau un portbagaj intreg cu Winnetou; ar trebui sa se vinda direct la Praktiker!

Lasind asta la o parte, ati mai trecut recent printr-o librarie, sa zicem Diverta? Felul in care aseaza cartile e demential – autorii, in ordine alfabetica! Libraria nu e biblioteca publica; te duci sa cauti un SF – vrei sa-l gasesti la standul de SF; asa, Asimov e-ntr-un colt, linga Alecsandri! (pe de alta parte Sandra Brown sade linga Coelho si vad ca se impaca bine!). De ce nu se pun si la Carrefour in raft produsele alfabetic? Vrei deodorant? il gasesti linga DVD-playere si dovlecei!

Apoi, cartile nu sint conserve, nici cartofi, nici parizer – de ce trebuie sa lipesti o ditamai eticheta pe spatele lor cind la vinzi? Nu se poate pune pretul mai discret, sa zicem pe coperta a treia?

Si totusi, totusi, vrei sa citesti! Desigur ca ai de unde alege; numai Maestrul si Margareta e scoasa de vreo patru edituri – deci poti gasi linistit culoarea copertii care merge cu mocheta de-acasa. Toata lumea scoate Jules Verne, toti il publica pe tinarul autor de succes Mark Twain; cit despre Paulo Coelho, Harry Potter, toate seriile cu vampiri, si Jamie Oliver – p-astia o sa-i dai la bac peste citiva ani!

Cum intri in librarie, vreo cincizeci de titluri se ocupa de femei: cum sa-ti inseli barbatul, cum sa-l pedepsesti daca te-a inselat, cum sa nu te ingrasi, cum sa-ti inseli barbatul daca totusi te-ai ingrasat – si cum sa slabesti dupa aia! Si sa stiti ceva – nu sint eu misogin! Toate cartile alea sint.

Daca nu ti-a ajuns, o sa te impiedici acum de standul cu carti cu sfaturi – sfaturi pentru gradina (vreo douazeci de carti de citit; dup-aia o sa poti creste linistit nuferii aia in cada), retete de mincare (cum sa faci sos de pizza folosind 3 oz. sos tomate – ca, draga traducatorule, e greu sa folosesti CALCULATORUL DE LA GOOGLE ca sa vezi cit face 3 uncii la noi!), sfaturi de crescut ciini, pisici, melci si pesti… si despre cum sa-ti cresti copilul fara sa intelegi ca in America medicamentelor uzuale de la noi le spune pur si simplu altfel!

In mod normal, in acest moment ar trebui sa-ti iei cimpii, dar tu nu-si-nu! vrei sa-ti iei o carte! Ia stai asa – poate gasesti un autor roman! Romania are multi autori; pe ei ii cheama Pavel Corut si Mircea Cartarescu. In librarii se gasesc chiar mai multe carti de ei decit cite au scris ei insisi. Asta pentru ca cei mai multi autori romani se re-editeaza. Dac-au scris in tinerete un volum de povestiri, acum scot fiecare povestire separat in volum. Dac-au scris la ziar cite-o tableta pe saptamina, periodic le string intr-un volum. Dac-au dat vreun interviu mai lung de doua pagini, mai pun alaturi 20 poze cu ei – si-l publica in volum.

Sa nu fiu rau; sint si multi autori tineri; e foarte greu insa sa razbati. Trebuie sa atragi atentia. Sexul e bun. Un autor tinar – asa e legea nescrisa – trebuie sa bage cite un sex oral cam la 35 de pagini. Un tinar cu adevarat dornic de afirmare o sa-l aleaga ca titlu; frumos debut! Autorii consacrati pot sa lase doar cite-un act sexual cu perversiuni cam la 100 de pagini; cu timpul descopera ca unui volum serios ii ajunge un viol de vreo trei pagini.

Bine, atunci ce se publica? Clasici (acolo unde nu-s de plata drepturi de autor), autori care-au cistigat Nobelul si pe care nu-i intelege nimeni, chestii a la Umberto Eco (care mai nou se petrec in Istanbul sau in Afganistan), SF, si lucruri usurele (65 de lucruri pe care nu le stiati despre gaini, 100 de idei la care sa te gindesti cind astepti metroul, 200 de trucuri pe care sa le folosesti daca esti schiop in Vietnam). Toate cartile astea se re-editeaza cam la doi ani, si primesc o coperta noua.

E foarte importanta coperta. Daca publici un autor strain, e simplu: trebuie sa pui un ceas intr-un colt (unul cu cuc), sa pui in mijloc o silueta (ori fara umbra, ori cu doua umbre) si in celalat colt sa pui botul unei masini vechi; poti sa mai pui o pereche de jeans si o banana. Daca publici un autor roman, trebuie sa pui neaparat o mireasa in loc de masina veche; daca se poate sa pui si-o cale ferata si-o pisica ar fi genial de-a dreptul. Daca simti ca procesul creativ e cu adevarat solicitant, poti pune pur si simplu un detaliu dintr-o pictura – merge la orice, de la istoria Teleormanului la gangsterii finlandezi.

Lectura placuta.

simply-bucharest300-pix.jpg

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign