Bucurestii Vechi si Noi

Schitul Maicilor – o salvare in extremis

25 iulie 2010 G. Graur [Aventurierul] Detectiv printre umbre

Una din cele 8 biserici din Bucuresti salvate de la demolare este Schitul Maicilor. Se afla pe strada omonimă, care începea din Justiţiei si se termina în Lăzureanu, având cam 500 metri lungime. Iată harta corespunzătoare:

Începutul străzii a fost imortalizat de către dl. Dan Vartanian (DV), arhitect de profesie. La colţ se afla un magazin de pâine, intersecţia având formă de stea sau de Y. Drept în faţă se deschidea str. Justiţiei, iar str. Schitul Maicilor pornea în dreapta.

Fotografia următoare a fost realizată de undeva de pe porţiunea cuprinsă între străzile Palas şi C-tin Moroiu, pe partea stângă aflându-se o clădire impunătoare cu 2 etaje despre care am scris un articol separat (vezi Misterul casei fărâmate).

Biserica se afla la nr. 23, aproape de intersecţia cu strada Gh. Panu. Iată cum arăta în configuraţia iniţială (foto Gh. Leahu)

Construit în 1726, în timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat, de către Tatiana Hagi Dina (o călugăriţă evlavioasă), schitul avea mai multe dependinţe (chiliile mânăstireşti, precum şi o grădină foarte frumoasă):

În cursul anului 1982 au început lucrările de translatare a schitului, în scopul salvării sale de la distrugere. Cu aproximaţie s-ar fi aflat azi la colţul dinspre sud-est al gardului Casei Poporului (cel dinspre rondul Coşbuc). Iată o imagine din prima fază a acestor lucrări:

Fotografia următoare, luată dinspre strada Antim (DV), ne indică prezenţa în apropiere a unui al doilea schit, asemănător cu primul, dar de dimensiuni mai mici, folosit probabil de călugări şi care nu a mai putut fi salvat ca şi primul, având o importanţă mai redusă.

Iată şi locul pe care a fost mutat Schitul Maicilor: în curtea întreprinderii Tehnometal, aflată pe str. Antim nr. 49. Excavatorul făcea puţină curăţenie acolo (DV):

Biserica, în greutate totală de 745 de tone, a fost translatată la 245 metri distanţă, iar în dreptul ei a fost construit un bloc, unde funcţionează actualmente Serviciul Român de Informaţii (foto Andrei Pippidi).

Este bine totuşi că s-a reuşit salvarea măcar a bisericii principale a complexului. După mine nu e o problemă că se află în locul acela dosnic, nu consider ca fiind o înjosire; important e că nu s-a demolat odată cu celelalte anexe ale ei. Nu putem ridica pretenţii cu privire la ce s-ar fi putut face în acea epocă, cea mai neagră din istoria României, şi ar trebui să fim mulţumiţi cu ceea ce s-a făcut efectiv. Să nu uităm că alte biserici au dispărut cu totul.

O ultimă fotografie am obţinut prin bunăvoinţa d-lui Alexandru Georgescu, care a locuit chiar pe această stradă. Este făcută din zona înaltă a străzii Lăzureanu şi înfăţişează câteva imobile, cu puţin înainte de demolarea lor:

În plan apropiat este clădirea de la nr. 34, cu 2 etaje, numită şi „casa cu lei”. În dreptul cotiturii se observă o altă vilă masivă, de la nr. 24 (în garaj se afla un autoturism Dacia 1300 roşu). Dincolo de ea se vede un alt imobil înalt, de la nr. 22, pe colţul cu str. Banul Mihalcea.

Aceasta a fost povestea străzii Schitul Maicilor, pe scurt. Pe măsură ce vom avea date noi, le voi insera în articol în vederea unei prezentări cât mai complete a acestui colţ de cartier, trecut în nefiinţă prea devreme şi care a lăsat un mare gol în sufletele noastre.

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign