Bucurestii Vechi si Noi

Justiţiei – o stradă parţial distrusă

29 septembrie 2010 G. Graur [Aventurierul] Detectiv printre umbre

Strada Justiţiei are o istorie aparte printre celelalte străzi dispărute în timpul campaniei de demolări sistematice din anii ’80, efectuate în vederea construirii noului Centru Civic. Nu a fost distrusă complet, dar nici cruţată, plătind un tribut important „măreţelor realizări”.

După cum se observă pe hartă, ea se întindea de la colţul cu strada Cazărmii până în strada Gramont, având circa 1 km lungime şi un traseu întortocheat. Practic făcea parte atât din cartierul Uranus, cât şi din Rahova.

În ce priveşte zona veche, dispărută, avem mărturie câteva fotografii realizate de arhitectul Dan Vartanian în anul 1982. Primul segment, care începea din dreptul bisericii Albă-Postăvari, în continuarea străzii Bateriilor, arăta în felul următor:

Se observă un excavator care mişuna pe acolo, precum şi o groapă adâncă de şantier, ce pare să fi fost un sit arheologic, aici descoperindu-se urmele unei civilizaţii pre-dacice, care au fost studiate aproximativ 2 ani, după care terenul s-a nivelat, devenind parte a Pieţei Constituţiei.

Strada vira la stânga, iată al doilea segment, către Antim:

În dreapta pornea str. Schitul Maicilor, iar în plan îndepărtat se observă clădirea şcolii generale nr. 123, ridicată în 1898 de fundaţia Poenărescu, ce a avut norocul să supravieţuiască până în ziua de azi. În acest loc exista o discontinuitate a traseului străzii, mai exact un fel de zig-zag în acea intersecţie mare, unde ajungea şi str. Logofătul Nestor.

Datorită translatării palatului sinodal, acesta a ajuns aproape de aliniamentul străzii Justiţiei, putând fi considerat ca şi o clădire de colţ:

Ceea ce urmează în continuare este partea din traseul străzii care a scăpat întreagă. Pe stânga vom remarca un imobil cu etaj, în stil rococo, aflat la nr. 62. Mă intrigă faptul că în cartea „Bucureşti – starea oraşului” din 1990 a fost raportat ca şi demolat:

Pe partea opusă se află o frumoasă clădire cu etaj în stil neo-românesc, adăpostind sediile câtorva firme:

Ce-i drept că dl. Vartanian a pozat şi pe acest al treilea segment, în sens invers, pe atunci neştiindu-se exact până unde se va ajunge cu demolările. Planurile fiind secret de partid, apăreau pentru omul obişnuit ca un fel de nebuloasă, ceva greu de pătruns.

În plan îndepărtat se observă o clădire albă în stânga, care nu mai există, precum şi blocul cu 10 etaje de pe str. Apolodor nr. 22. Imaginea este luată din dreptul întreprinderii Ascensorul (partea din dreapta). Iată şi o poză recentă a acestei uzine:

Puţin mai departe, str. Justiţiei se intersectează cu str. George Georgescu. În fapt, este vorba de fosta Cale a Rahovei, respectiv tronsonul care a scăpat nedemolat în 1984. Iată o imagine din acest loc, se vede o casă cu etaj în stil eclectic, cu bovindou:

În continuare, se ajunge la intersecţia cu bd. Regina Maria (fost Coşbuc). Pe unul din colţuri aflăm o clădire cu etaj în stil românesc, având o turlă ascuţită, care seamănă cu cea a oficiului poştal de la Hala Traian sau cu a fostului imobil de pe Antim colţ cu Palas:

Dincolo de bulevard se află o biserică numită Sf. Nicolae-Vlădică din Prund, construită între 1901-1904 prin grija primarului de atunci, Procopie Dumitrescu, după planurile arhitectului belgian Eduard Leboeuf:

Dincolo de biserică, pe stânga, se află intrarea principală a Policlinicii 11 Iunie, care se întinde pe colţul cu str. Poiana Florilor, având şi o intrare prin spate, în dreptul benzinăriei de pe str. 11 Iunie:

Pe partea dreaptă se desprinde strada Cpt. Vasilescu, iar pe colţ există o clădire impunătoare cu 2 etaje, austeră:

Undeva pe fundal se vede în stânga blocul cu 7 etaje de pe str. Gramont, aflat în stare de degradare. El a reprezentat mult timp un punct de reper, fiind cel mai înalt imobil din această zonă cu construcţii joase şi apărând în unele fotografii panoramice.

O imagine de pe partea stângă a acestui ultim segment al străzii Justiţiei ne arată un mozaic de stiluri arhitecturale ale diferitelor epoci şi în general o zonă liniştită, aflată în semi-paragină:

La capătul dinspre str. Gramont există pe colţ un imobil art-deco cu etaj, pitoresc şi masiv în acelaşi timp, venind spre noi din vremuri îndepărtate:

Cam atât ar fi de spus momentan despre această stradă, oarecum deosebită de celelalte din cartier, cu un destin dramatic dar şi norocos, al cărei nume ne îndeamnă la acţiune, curaj şi corectitudine.

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign