Mall-ul un element al globalizarii

New Yorker, Waikiki, X-Side, INDITEX, Apple, Sony, Zara,  Zara Home, Zara Man, Stradivarius, Massimo Dutti, Bershka, Pull& Bear, C&A, Mango, Marks & Spencer si multe altele, acesta sa fie oare motivul pentru care ne place sa mergem la mall? sau comoditatea data de amplasarea numeroaselor branduri sub acelasi acoperis sa fie adevaratul motiv? Poate mall-urile sunt populare din cauza celor din Fortune 500 si oficiali ai guvernelor mondiale care vor sa ne reduca la stadiul de consumatori fara minte, dar eficienti, ai tuturor produselor inutile care se pot gasi in aceste centre de cumparaturi.

Identitate

Egiptenii au piramidele, chinezii au marele zid, britanicii au peluze imaculate, germanii au castele, olandezii au canale, italienii au biserici impozante si americanii au centre de cumparaturi. Pana in anul 1992 existau 38.966 de centre de acest tip in SUA, 1835 dintre acestea de proportii foarte mari, care prezentau aceleasi tipuri de produse si acelasi mod de organizare. Au fost supranumite “fuziunea perfecta dintre motivatia profitului si ideea egalitarismului”. Centrele de cumparaturi nu reprezinta o inovatie a americanilor, comertul in afara orasului era practicat inca din antichitate, atunci cand negustorii doreau sa scape de taxele si spatiul aglomerat al orasului. Pentru acest privilegiu ei plateau o anumita taxa autoritatii feudale ce detinea controlul in zidurile cetatii. Spatii perimetral inchise cu o asemenea similitudine au existat de-a lungul timpului plecand de la agora grecilor pana la Palais Royal al Parisului prerevolutionar. Bazarul de tip oriental a oferit experienta unui centru de cumparaturi acoperit de mai bine de 2000 de ani, Grand Bazarul din Istanbul facea acelasi lucru atunci cand sultanii conduceau imperiul otoman, fiind un centru important al comertului inca din 1461, cu un labirint ce unea doua domuri primul fiind construit intre 1455 si 1461 din ordinul sultanului Mehmed.

 In Anglia Chester a fost faimos timp de secole pentru spatiile comerciale interconectate, pe 2 niveluri. Burlington Arcade in Londra finalizat in 1819 a fost primul centru de cumparaturi arcade al Marii Britanii.

Am ales sa fac acest scurt istoric tocmai pentru a evidentia faptul ca ideea unui centru comercial de dimensiuni mari nu este o inventie a prezentului si ca nu inseamna neaparat un lucru negativ, ba din contra el venea in trecut sa sprijine din punct de vedere economic o anumita zona, sa ii confere un anumit caracter; problematica mall-urile este tocmai aceasta lipsa de identitate, introvertire a unui spatiu care nu comunica cu exteriorul si nu prezinta nici un fel de informatie arhitecturala, care are un singur scop, profitul economic.

Caracteristici

Toate mall-urile prezinta in mare parte aceeasi zonificare si anume : zona de luat masa (food court), zona de atractii cinematografice, relatii cu clientii, tonomate, bancomate, magazine de tip supermarket si magazinele propriu-zise de haine electronice si alte categorii. Am putea spune, ca cei care le proiecteaza nu au prea multe idei insa adevaratul motiv se regaseste in numarul de mp destinati inchirierii, motiv care se rasfrange intr-un mod direct asupra imaginii constructiei respective, iar mai departe asupra informatiei oferite catre utilizator (garbage in garbage out).  Promenada in scop recreativ sau o piesa de teatru in “aer liber” nu au ce cauta aici, nu intr-un oras care nu mai are un loc al sau, care poate fi identificat doar in varfurile zgarie norilor, in uriasele mall-uri cu “odraslele” lor mai mici, in marea de masini si imensitatea de asezari ce sufera de segrare in suburbiile fara centre.

Mersul la cumparaturi este un comportament vizibil social, realizat de nenumarate ori insotit de familie sau prieteni,nimic iesit din comun pana aici, grav devine atunci cand viziunea asupra vietii este facuta prin prisma consumatorului, atunci cand individul devine automat consumator fara sa aiba posibilitatea de a alege,atunci cand spatiul oferit este stric orientat catre profit. William Weiss spunea ca  cea mai buna metoda de masurare a constiintei sociale este Indexul Sentimentelor Consumatorului care carteaza lumea in functie de disponibilitatea de cumparare astfel decizia de cumparare a unei masini de spalat sau a unei haine de blana nu depinde de puterea de cumparare ci de o reactie subiectiva la un eveniment politic sau de mediu. Ierarhia data de produsele pe care le cumparam ridica automat statutul social subclasand astfel clasa sociala din care individul face parte. Statutul social devine usor de citit prin “clasamentul” oferit de reclamele din media. In opinia mea de aici se deduce foarte usor succesul  ridicat al acestor mall-uri si il voi reprezenta prin o schema simpla:

Am subliniat faptul ca marile corporatii se folosesc de media ca unealta principala in promovarea produselor si au ca tinta statutul social. Esti asaltat de o multitudine de semne care iti modifica viziunea asupra vietii, care iti ofera valori false dar usor de atins, care iti dau senzatia ca odata cu achizitionarea unui produs devi automat altcineva (fals). In schema de mai sus se observa incompatibilitatea dintre statutul social promovat de media/inventat si cel autentic. In categoria de valori inventate si promovate intra si mall-ul, te afli acolo deci ai un anumit “statut social”, nu conteaza daca sau ce diploma ai, pe “ei” (aici ma refer la marile corporatii) ii intereseaza sa le cumperi produsul la care primesti si un bonus de fals statut social, 2 produse la pret de 1 !

Schema de mai sus subliniaza defapt o problema mult mai grava, si anume intelegerea lumii prin prisma bunurilor, identitatea personala depinzand de abilitatea fiecaruia de a-si construi o imagine dintr-o selectie de produse distincte; astfel mall-ul ajunge sa fie doar o manifestare fizica a acestei convingeri.

Micul Paris

Tipurile de comert pe care le putem numi o prima manifestare a unor zone/centre comerciale se regasesc la nivelul capitalei sub forma de hale, bazaruri si piete. Un exemplu pozitiv ce merita mentionat este Hala Mare construita in vremea lui Cuza in scopul comercializarii carnii pe locul fostei piete Mari din fata Hanului lui Manuc. A fost preluat exemplul halelor din Paris. Ansamblul constituit din Hanul lui Manuc, Hala Mare, Hala de peste, Piata de legume Bibescu, si Dambovita conturau un spatiu urban cu o anumita identitate in care spatiile comerciale erau in armonie cu traseele pietonale. Interventiile comuniste “au reusit” insa sa opreasca la timp aceasta tendinta vest europeana. Un alt exemplu il reprezinta strada Bazaca care pornea dinspre Halele Centrale (strada Halelor) si ajungea  in strada Carol, la Piata de Flori de unde pleca si Calea mosilor. In prezent Bucurestiul nu este scutit de fenomenul mall-urilor, primul luand nastere in ’99 “bucurandu-se de un succes urias”, sustinut de un investitor turc Ali Ergun care a transformat cele doua cercuri ale foamei in centre de cumparaturi iar ca sa citez dintr-un interviu dat de catre acesta referitor la Baneasa Shopping city : “Ne permitem un alt stil de arhitectura, mai generoasa. Mall-ul acesta il vom construi in asa fel incit oamenii sa vina aici ca sa-si petreaca timpul liber, sa se relaxeze. Vom crea o atmosfera de shopping stradal, ca si cum ai fi pe strada, dar cadrul va fi deosebit. Va fi multa lumina naturala, iar culorile vor fi calde. Va fi cu siguranta un mall reprezentantiv pentru ceea ce inseamna moda.” A punctat foarte bine aspectul stradal, insa ce nu realizeaza e ca nu poti mima atmosfera unei strazi si sa ii pui eticheta de “spatiu public”; un traseu pietonal cu caracter comercial prezinta fronturi cu o arhitectura deosebita, pavaje de calitate, mobilier urban cu o anumita prestanta dar cel mai important aspect el reprezinta o conexiune intre spatii cu caractere diferite, cu valori ridicate. Intre un traseu venetian si un pietonal din mall nu exista termen de comparatie cum nu exista intre lipscani si oricare alt mall din capitala.

Concluzie

Diferiti observatori ai societatii contemporane subliniaza faptul ca mall-urile au aceleasi functii ca vechile centre/trasee comerciale: locuri unde poti sa faci cumparaturi, locuri unde poti socializa, locuri unde pot avea loc evenimente comunitare. Poate faptul ca aceste lucruri tind sa fie facute diferit la mall este adevarata problema, cantitatea si calitatea interactiunilor sociale nu se ridica nici pe aproape la ceea ce se gaseste pe un traseu parizian sau in centrul unui oras vechi. Oare toata aceasta critica sa fie una conservatoare, o reactie impotriva schimbarilor sociale? Greu de crezut iar in acest spirit voi incheia cu un citat : “lumea mall-ului – nu respecta granite, nu este limitata de imperativul consumului – si devine astfel lumea.”

Autorul a absolvit masterul de proiectare urbană la Facultatea de Urbanism, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” – Bucureşti

Bibliografie:

• Margaret Crawford – the world in a shopping mall
• http://www.rezistenta.net/
• www.bucurestiivechisinoi.ro
• http://art-historia.blogspot.com
• http://www.burlington-arcade.co.uk/main.php?id=1
• http://www.shopchester.net/