Bucurestii Vechi si Noi

Oraşul care ne eliberează

04 octombrie 2010 Adrian Majuru Istorii urbane

„Aerul oraşului te face liber” spunea un proverb medieval.  Oraşul înseamnă o lume unde te poţi strecura în mulţime, unde îţi poţi pierde urma, şi unde nimeni nu dă importanţă antecedentelor de rudenie, culturale sau confesionale. Oraşul adună, amalgamează estompând falii culturale pe care ruralul le separă sau adânceşte; oraşul ameliorează deosebirile oferind prilejuri de reflectare, toleranţă şi conlucrare. Comerţul, negoţul, manufactura, au dezvoltat comunităţi profesionale, unele dinre ele locuind într-un cartier întreg. Aceste comunităţi îi sprijineau pe aceia care se aflau la început de drum în meseria breslei sau pe aceia ajunşi la vârste onorabile, şi putinţele fizice nu-i mai ajutau să practice meseria. Liberii profesionişti, de la funcţionari şi profesori, la medici şi jurişti se coalizau în asociaţii, pentru a se ajuta şi proteja. Comuniunea era mai dinamică faţă de spaţiul rural, interesele adesea se inter-conectau cu ale altora, deoarece breslele sau proprietarii de manufacturi aveau nevoie atât de servicii medicale cât şi de servicii juridice etc.

Bucureştiul încă atrage un mare număr de provinciali, locuitori ai altor oraşe sau localităţi rurale, în general vârfuri sociale, care doresc o profesionalizare de calitate şi o carieră cu largi oportuntăţi. Oraşul impune însă şi reguli stricte, adesea riguroase, de competiţie, aceasta desfăşurându-se uneori agresiv, atunci când oferta depăşeşte cererea. Cei mai buni rezistă asemenea unei selecţii naturale. Agresivitatea există adesea într-o formă latentă, fiind o consecinţă a demografiilor variate ale oraşului, unde individul se resimte ameninţat cu timpul în afectele şi dorinţa de a se singulariza. Apar astfel manevrarea cu abilitate a vestimentaţiei şi accesoriilor acesteia, a tatuajelor, podoabelor, maşinilor etc., elemente care ajută la personalizarea fiecăruia, într-o lume care mai degrabă topeşte individualul în mulţime, depersonalizându-l.

        Oraşul cu bune şi rele menţinute într-o permanentă balanţă ar fi tipul de urbe ideală. Toate cele povestite se regăsesc atât în Bucureşti, posibil viitoare metropolă, dar şi în demografiile mai restrânse a oraşelor din ţară. Foarte adevărat că evoluţia oraşului reprezintă o strânsă interdependenţă între propriul organism demografic şi cultural deopotrivă, şi ceea ce se întâmplă similar în regiunea economică limitrofă. După cum se subliniază în ultima vreme, oraşe precum Timişoara sau Cluj, puncte centrale ale unor regiuni mai urbanizate decât Muntenia, precum Banatul şi centrul Transilvaniei, au şansa să devină la rândul lor metropole regionale, după cum au tendinţa de a fi mai active cultural şi economic faţă de capitală.

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign