Bucurestii Vechi si Noi

Romania si strategia sa culturala ignorata

06 noiembrie 2010 Bucurestii Vechi Si Noi Mituri Urbane

(Avem o strategie culturala sublima dar aplicarea ei a lipsit cu desavarsire!)

In anii 1999-2001 in tara noastra s-a derulat un program PHARE de „Consolidare Institutionala a Ministerului Culturii” in valoare de 2 milioane de dolari.

Echipa de Asistenta Tehnica a programului a fost formata din experti culturali in management cultural apartinand consortiului firmelor castigatoare a implementarii programului : NOMISMA SpA – Italia si INFOGROUP CONSULTING – Grecia.

Potrivit programului, grupul de experti straini a efectuat vizite in cinci regiuni pilot din Romania(Timis, Valcea, Tulcea, Iasi, Bucuresti)  selectand 160 de persoane care au luat parte la o pregatire in management cultural, pregatire desfasurata prin acest proiect european. Cu prilejul acestor vizite expertii au realizat si au propus conducerii de atunci a Ministerului Culturii o „Strategie culturala pe termen lung”.

Aceasta strategie impreuna cu raportul final asupra programului european de „Consolidare Institutionala a Ministerului Culturii”, program european denumit si Proiect RO 9709-01 au fost publicate pe site-ul www.eurocult.ro. Site-ul este, din nefericire, cea mai mare realizare a programului pana in acest moment – ultima actualizare pe site a fost efectuata pe data de 30 septembrie 2003.  

Pe site se gaseste si lista celor 75 de manageri culturali formati prin programul amintit mai sus si care s-au bucurat doar de o anumita atentie din partea conducerii Ministerului Culturii si Cultelor.

Vitregiile istorice contemporane, daca putem spune asa, au lovit din plin aceasta interesanta initiativa sustinuta pe bani europeni. Conducerea din 2001 a ministerului nu a fost capabila sa continue programul european, sa promoveze si sa aplice strategia culturala propusa.

Multi dintre mangerii culturali formati au fost transferati „in interesul serviciului” ca sa nu spunem dati afara, pur si simplu din institutiile unde erau angajati, de teama ca nu cumva sa puna in periol candidatii noii puteri la functiile de directori pentru diferite posturi de conducere in Ministerul Culturii sau in institutiile culturale. Cu mici exceptii, unii dintre tinerii manageri culturali au reusit sa aplice cunostintele asimilate iar si mai putini dintre acesteia au fost invitati ca lectori la cursuri de management cultural.

In primavara anului 2001, s-a organizat la Palatul Cotroceni un simpozion stralucitor prin care s-a celebrat reusita Proiectului european RO 9709-01. Amara reusita : inlaturarea multor manageri culturali formati, din institutiile publice si chiar din noul Minister al Culturii si Cultelor, ignorarea de catre noii ministeriabili a strategiei culturale realizate de catre expertii straini, nesustinerea organizarii cursurilor de management cultural, necontinuarea obiectivelor pe termen mediu si lung preconizate, s.a.m.d.

Formarea specialistilor in managementul proiectelor culturale, formarea de formatori in management cultural sau formarea de manageri culturali nu s-a dovedit, in practica, importanta pentru noua putere asa cum aceasta declara in mod zgomotos, de atatea ori.

Speram ca noua echipa instalata la diriguirea resurselor financiare ale culturii romanesti va binevoi sa isi reaminteasca si de specialistii in management cultural pregatiti cu sprijinul  Uniunii Europene in anii 1999-2001.

Speram ca acest articol va fi un semnal fata de un document de interes major pentru viitorul culturii romanesti.

Demn de mentionat este faptul ca la vremea finalizarii „Strategiei culturale pe termen lung” in Europa doar cateva tari mai dispuneau de strategii culturale nationale, si anume : Franta, Olanda si Suedia. Romania a avut sansa de a fi a patra tara europeana cu o strategie culturala nationala!

„Strategia culturala pe termen lung” este un document concis desfasurat pe 11 pagini si structurat in sase capitole : Introducere, Metodologia si Coerenta Logica a Strategiei, Misiune, Teme Majore, Planul General si Schita Planului de Actiune.

Introducere

Introducerea este intinsa pe lungimea unei singura fraze si deaceea gasesc nimerit sa fie reprodusa in totalitate aici : „Strategia Culturala este un instrument prin care Ministerul Culturii din Romania(MC) proiecteaza actiuni specifice ce vizeaza o mai eficienta administrare si finantare a institutiilor culturale si artistice, astfel incat acestea sa poata functiona autonom contribuind esential in viata civila, democratica si economica a tarii, ca si in relatiile internationale, in special in perspectiva aderarii acesteia la Uniunea Europeana.”

Eficientizarea managementului financiar al institutiilor culturale si sprijinirea autonomiei administrative a acestora sunt primele masuri vizate inca din introducere de catre strategie, masuri indispensabile in perspectiva integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.

Institutiile culturale trebuind sa aiba o contributie esentiala in societatea romaneasca.

Plasarea institutiilor culturale intr-un loc central al societatii este primul pas sustinut de strategie.

Capitolul de Metodologia si Coerenta Logica a Strategiei cuprinde doua parti :

–       Concepte de baza si,

–       Expunerea procedeelor.

          Conceptele de baza ale strategiei au fost considerate ca fiind politicile strategice si strategia in sine.

Politicile strategice urmaresc tintele strategiei pe termen mediu si lung, politicile sunt definite ca un set de orientari generale si coerente.

Strategia in sine este inteleasa ca o retea de actiuni inter-relationate pentru a ajunge la tintele stabilite de catre politica strategica.

Tintele nu sunt precizate aici amintindu-se doar ca faptul ca in urma acestor actiuni ale strategiei se va construi treptat un mediu cultural nou, dinamic si durabil.

          Procedeele expuse sunt :

  1. stabilirea obiectivelor strategice pe o perioada de 10 ani;
  2. fixarea tintelor tactice pe un termen mediu de 5 ani;
  3. delimitarea zonelor de interventie si a seturilor de actiuni pentru primii 2-3 ani;
  4. fixarea actiunilor specifice pentru fiecare zona de interventie.

Partea esentiala a implementarii strategiei urma sa fie asa-numita experienta de laborator = aplicarea unor proiecte culturale implementate de catre managerii culturali formati in programul european mentionat mai sus.

In registrele anterioare prezentarii procedeelor se enumera progresiv principiile enuntate in documente lansate de catre Ministerul Culturii in perioada 1997 – 1999.

Acestea sunt : descentralizarea administrativa, restructurarea si reorganizarea institutionala, parteneriatul cu autoritatile publice locale si cu structurile societatii civile, accesul fiecarui individ la viata culturala, dezvoltarea industriilor culturale, sprijinirea creativitatii culturale, protectia patrimoniului, consolidarea identitatilor culturale si dezvoltarea relatiilor culturale internationale.

La sfarsitul acestui capitol este aratata si structura in care a fost formulata strategia culturala.

Principiile pe care s-au construit procedeele strategice sunt principii care macar la nivel declarativ sunt acceptate de catre majoritatea factorilor de decizie din societatea noastra.

Misiune

Misiunea strategiei culturale este aceea de a promova cultura ca generatoare a dezvoltarii economice durabile si a coeziunii sociale inlocuindu-se astfel ideea ca activitatile culturale sunt consumatoare de fonduri.

Curajoasa si absolut laudabila misiune, mai ales pentru o societate aflata inca sub influenta sechelelor totalitare.

Patrimoniul national, traditiile si aportul cultural al tuturor grupurilor etnice si sociale din Romania alaturi de infrastructura existenta sunt capitalul initial de la care tara noastra va dezvolta si sprijini viata culturala si creatorii de cultura. Toate acestea concentrandu-se pe integrarea in Uniunea Europeana, accentul fiind deci pe integrarea europeana a Romaniei.

Teme Majore

Temele de importanta majora pentru strategie sunt cele legate de pasii concreti care trebuie facuti pentru a aplica programe si proiecte culturale, pe masura  infrastructurii culturale  pe care o detine Romania – spre deosebire de multe alte state europene tara noastra are de departe una dintre cele mai mari astfel de infrastructuri!

Capitalul uman este considerat cea dintai prioritate si instruirea unor manageri culturali este una dintre cele mai importante teme. Din pacate, acest demers a fost blocat din fasa desi a fost initiat si sustinut printr-un generos program european. Eterna frica de schimbare a factorilor decizionali din institutiile de cultura a fost mult mai mare si mai puternica decat interesul real pentru dezvoltarea culturii nationale.

O alta tema majora este aceea a dezvoltarii culturii intr-un context de integrare ce implica : educatia, dezvoltarea regionala, turismul, cultele, cooperarea trans-frontaliera si trans-nationala.

Temele majore subliniate de realizatorii strategiei sunt binevenite si deschid perspective noi asupra abordarii problemelor cu care se confrunta actorii culturali din Romania.

 Planul General

Tintele strategice pe termen lung ale Planului General sunt :

  1. protejarea si conservarea patrimoniului national;
  2. armonizarea politicilor si strategiilor culturale din Romania cu cele ale Uniunii Europene;
  3. intarirea rolului actantilor culturali(artisti, creatori, institutii private si publice);
  4. promovarea culturii din Romania pe scena europeana si pe cea internationala.

Toate aceste tinte strategice sunt analizate si prezentate succint in continuarea capitolului.

Atingerea tintelor strategice se realizeaza prin 7 obiective tactice :

–         coordonarea politicii si actiunilor;

–         dezvoltarea capitalului uman;

–         cresterea independentei fata de subventiile de stat;

–         cresterea interesului pentru/despre cultura din Romania, in tara si in strainatate;

–         protejarea si conservarea monumnetelor si patrimoniului;

–         dezvoltarea cererii si ofertei in domeniul culturii si a artelor;

–         crearea cadrului care va permite sinergia intre cultura, educatie, dezvoltarea regionala, turism, culte, incluzand cooperarea trans-frontaliera si trans-nationala.

Obiectivele tactice beneficiaza de o descriere amanuntita, pe puncte, reusind sa creioneze un tablou de actiune ce merge pana in cele mai mici detalii.

Schita Planului de Actiune

Denumirea de schita poate surprinde pe cei care sunt angrenati in derularea diverselor proiecte culturale de la noi. Insa acest termen este pe deplin justificat deoarece planul de actiune este in realitate mult mai vast si realizatorii strategiei au lasat la latitudinea factorilor de decizie construirea in sine a Planului de Actiune potrivit politicilor culturale promovate.

Implementarea strategiei culturale, conform schitei Planului de Actiune, se poate face prin 4 etape distincte :

–         1. Evaluarea situatiei existente – 2 ani;

–         2. Crearea nucleului de implementare a strategiei – 3 ani;

–         3. Impulsionarea implementarii strategiei – 3 ani;

–         5. Mentinerea vitezei optime de implementare a strategiei – 2 ani.

Schita arata actiunile, sarcinile si activitatile ce trebuie intreprinse luandu-se in considerare tintele tactice si zonele de interventie stabilite prin strategie.

Un tabel prezinta prioritatile Planului de Actiune si arata corespondentele si relationarile dintre ele.

Actiunile sunt succesive, conform etapelor si nivelurilor schitate.

In finalul strategiei un tabel, cel de al doilea, infatiseaza planificarea rezultatelor obtinute prin implementarea strategiei.

In concluzie, Strategia culturala pe termen lung este un document singular, prin forma si prin continut, in peisajul cultural romanesc. Strategia pusa in pagina de expertii in management cultural din Italia si Grecia reuseste sa fie altceva decat documentele de partid si de stat privitoare la cultura, realizate pana in 1989 si apoi in materialele culturale, cu fata umana, de dupa 1990.

Sa nu uitam ca majoritatea factorilor decizionali din domeniul culturii dupa 1990 au fost si mai sunt inca fostii culturnici – nici nu se putea altfel!

In acest mod Romania dispune astazi de un instrument de dezvoltare a vietii sale culturale la nivelul exigentelor unor tari precum Suedia, Franta sau Olanda.

La o prima citire strategia poate parea multora un document mult prea tehnic dar unul dintre lucrurile cele mai importante pentru os trategie este acela ca ea sa poata fi bine inteleasa de catre cei care o aplica.

Formarea resurselor umane in managementul cultural, valorificarea impresionantei infrastructuri culturale din Romania, dezvoltarea contextelor de integrare(cultura, educatie, turism, culte etc.) sunt cele mai interesante si importante obiective strategice asa incat cultura romana sa devina un generator al dezvoltarii economice durabile si al coeziunii sociale. Cenusareasa societatii romanesti – cultura trebuie sa reuseasca sa nu mai fie asimilata cu ceilalti consumatori de fonduri bugetare.

Strategia culturala este la fel de actuala astazi ca si acum 4 ani si poate deveni un punct de plecare in efortul real de promovare a unei noi vieti culturale in Romania.

Strategia culturala pe termen lung lansata cu mare tam-tam in primavara anului 2001 nu a fost cunoscuta si recunoscuta de catre mediile culturale romanesti deoarece la acel moment acestea erau coplesite de febra schimbarilor din administratiiile culturale.

Dupa ce valurile schimbarii au mai trecut, noii imputerniciti ai culturii au uitat aproape complet de acest instrument si au ignorat initiativele care doreau sa continue unele din obiectivele programului european care a promovat aceasta strategie culturala.

Expertii straini au stiut ca nu este suficient sa ai o foarte buna strategie ci este nevoie sa mai ai si specialisti bine pregatiti care sa aplice aceasta strategie. Acesta a fost motivul formarii managerilor culturali care trebuiau in mod progresiv, prin discutii cu directorii institutiilor culturale si prin cursuri de management cultural, sa implementeze obiectivele realiste ale strategiei culturale in cauza.

Alaturi de cei 75 de tineri manageri culturali si mai ales alaturi de personalitatile culturale din Romania care sunt convinse de un viitor european al culturii romanesti sper ca relansarea unei dezbateri publice despre Proiectul RO 9709-01 si despre strategia culturala nationala promovata prin acest proiect este un act de reparatie morala fata de partenerii nostrii europeni.

Florin Filip

Doctorand in stiinte istorice al Facultatii de Istorie a Universitatii Bucure

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign