Bucurestii Vechi si Noi

Un episod din constructia noului centru civic(interviu)

06 noiembrie 2010 Bucurestii Vechi Si Noi Antropologia urbana

Intre iunie 2002 si februarie 2003 am inceput un proiect de istorie orala, cu sprijinul financiar si moral al Fundatiei Academia Civica, prin Arhiva de Istorie Orala a acestei institutii. Prin acest proiect am incercat sa pastrez pe banda audio amintirile celor care au trait si au fost implicati direct sau indirect in evenimentele bulversante din istoria Bucurestilor in anii ’80 ai secolului XX. Printre cei intervievati (arhitecti, muzeografi, istorici, istorici de arta) se afla si domnul arhitect Constantin Hariton, astazi director al Rigips s.a. Am ales acest interviu pentru sinceritatea, prospetimea si umorul in care arhitectul a ales sa invaluie amintirile atat de greu de acceptat ale perioadei in care in Bucuresti se lucra la ansamblul noului centru civic. Interviul descrie foarte bine negocierea continua, lupta (in van) pe care profesionistii acelei vremi o duceau cu pretentiile de specialist in arhitectura ale lui Ceausescu si a celor din jurul sau. De asemeni, arhitectul face parte dintr-o familie in care arhitectura este o pasiune care se mosteneste din generatie in generatie si astfel este cu atat mai semnificativ conflictul moral descris in acest interviu, intre o constiinta profesionala si o mostenire cultural de generatii si realitatea momentului, ce se punea de-a curmezisul acestor incercari de a salva moral profesiunea de arhitect.

            Interviul a durat doua ore (doua casete) si a avut loc la sediul Rigips S.A in iulie 2002. Selectiunea partilor prezentate in acest articol imi apartine. Eventualele inadvertente sau greseli care s-ar putea gasi in acest text imi apartin in totalitate mie si transcrierii imperfecte a materialului inregistrat, si nu intervievatului Cu acesta ocazie as dori sa-i multumesc domnului arhitect Hariton pentru bunavointa si interesul aratat pentru acest proiect de istorie orala.

            Regulile de transciere folosite sunt urmatoarele: Prin paranteze drepte am marcat sectiunile omise si, de asemeni, am adaugat informatii care nu exista in inregistrare, acolo unde am considerat ca aceasta ar usura intelegerea contextului. In paranteze rotunde am notat detalii legate de zgomote si miscari care s-au petrecut in timpul interviului si care faceau parte din mesajul (de natura orala, narativa) transmis de interviu. Cuvintele subliniate se refera la acele cuvinte pe care intervievatul le-a pronuntat intr-un mod accentuat. Punctele de suspensie marceaza pauze mai scurte sau mai lungi in vorbirea intervievatului sau a intervievatorului.

 

Nume intervievat: Constantin Hariton (I)

Realizator: Raluca Popa (R)

Persoana care a realizat transcrierea: Raluca Popa

Data transcrierii: 27 iulie 2002

 

Fata A:

R: Am sa va rog sa va prezentati pe scurt si sa includeti… tot ce considerati relevant din biografia personala…

I: Numele, Constantin Hariton… M-am nascut …. la sfarsit de ianuarie… am doua date de nastere, una e 27 ianuarie, cea reala si cealalta e 31 ianuarie… 1951…

 R: Formarea profesionala, daca puteti sa amintiti.

I: Tatal meu era… de profesie arhitect…. Mama mea [sectiune lipsa]… devenise proiectant de arhitectura prin forta lucrurilor, fiindca trebuia sa lucreze ca sa castigam… sa castige de fapt existenta familiei…  

In familia tatalui meu mai existau o suita de arhitecti, un var de-al lui… Alexandru B. B. Iotzu, si un unchi de-al lui, Constantin Iotzu, care fusese rectorul facultatii de arhitectura in anii ’40…. Probabil ca il influentasera in decizia de a urma arhitectura.

 ….. Deci exista un mediu sa spunem apropiat de arhitectura si in perioada anilor acelora…. Sigur, colegii tatalui meu il vizitau, purtau discutii aprinse vis-à-vis de arhitectura, era prieten cu…. un arhitect care a devenit un personaj destul de… controversat al arhitecturii romanesti… Gypsy [Nicolae] Porumbescu… dar fara indoiala o personalitate…. Si cu o serie de alti arhitecti care veneau seara pe la noi acasa si purtau discutii. Sigur ca asta ne-a influentat, involuntar, probabil, nimeni nu ne-a impins sa facem arhitectura, dar…. asa a vrut istoria ca… toti patru copii…. Sa ajungem sa facem arhitectura…

R: Toti baietii, nu?

I: Toti baietii… impartiti cu un ax de simetrie, asa, doi Beldimani, doi Haritoni, doi fumatori, doi nefumatori, doi in Franta, doi in Romania…

R: (rasete)

I: Si… imi aduc aminte de niste… cred ca de niste concursuri la care lucrau… parintii mei si la care participau si colegi de-ai lor si veneau si lucrau in… ma rog, la noi in casa, desi casa era plina cu… unchi, batrani, matusi batrane… cu o multime de lume… intr-un holisor de… ma rog, un fel de camera de zi, sa spunem, dar care n-avea nici un fel de lumina directa, se mai punea si o planseta si se mai lucra, se fuma si se… se vorbea mult. Deci astea au fost primele amintiri legate de arhitectura. [sectiune lipsa] Apoi, incet-incet am…. Am participat la diverse etape ale evolutie arhitecturii bucurestene prin intermediul lor… si prin intermediu cate unui frate mai mare care ajungea sa faca facultatea, sa termine si sa intre in… mecanismele institutiilor de proiectare de stat… si atunci deseori serile erau prilej de evocare… dezbateri si… adresare de injurii. (rasete)

R: Despre facultate? In ce perioda ati facut-o?

I: Facultatea am facut-o intre ’73 si ’79…. Intr-o perioada in care…. se introdusese sistemul… barajului, la jumatatea facultatii, cand…. Baraj care despartea arhitectii de conductorii arhitecti. Am fost a doua generatie care a avut barajul asta, o generatie cu foarte multe fete in an. Cred ca n-a fost un an prea bun… desi multi sunt plecati in strainatate si zicese ca fac cariere bune acolo… Atunci poate ca si facultatea era intr-un…. Intr-un moment de pierdere de elan destul de… serios. Incepuse si o primenire a cadrelor didactice…. Iar Ceausescu incepuse usor-usor sa-si manifeste…. aplecarea lui catre… arhitectura si constructii. Si… lucrurile astea se simteau si in domeniul… evident, si in domeniul invatamantului….., in… numirea arhitectilor sefi ai oraselor, care incet-incet deveneau personalitati mai putin conturate, in schimb mai… mai oportunisti si mai doritori sa-si construiasca o cariera din pozitiile respective… Mai putin profesionisti… Politizarea era… excesiva, pentru ca… sigur ca ea existase si inainte, categoric. Dar, inainte, partea profesionala jucase totusi… totusi, un rol si oamenii care fusesera in pozitiile de arhitecti-sefi… aveau si o anumita statura profesionala, care… le permitea sa aiba un anume tip de discurs, un anume tip de dialog cu oamenii politici. Ceea ce dupa aceea… nu s-a mai intamplat. Incet-incet, dialogul cu oamenii politici a devenit monolog, si arhitectii n-au facut decat sa… incaseze indicatii…si sa le… punem in practica. Mai mult sau mai putin. Unii s-au straduit mai mult, altii mai putin sa… sa le puna in practica.

[sectiune scoasa]

R: Rector cine era?

I: …Cezar Lazarescu… 

R: Puteti sa-mi spuneti ce parere aveati despre Bucuresti, la vremea aceea? Va mai amintiti, va preocupa problema?

I: Despre Bucuresti la vremea aia? Chiar daca n-as fi vrut sa ma preocupe, discutiile de acasa ma….

R: Va obligau…..

I: Ma obligau, da. (Rasete) Prin faptul ca… tatal meu si fratele cel mare lucrau la Proiect Bucuresti si ca erau implicati in… actiunile de…. hai sa spunem de…. sistematizare, ca nu le putem spune de urbanism, ale momentului, sigur ca eram la curent cu ce se intampla si partas cu nemultumirile… incercarile de proteste, cu…. demersurile pe care le faceau…. Ei si altii din perioada aia.

R: Va referiti la perioada de dupa ’77, nu? De dupa… cutremur, sau inainte?

I: Da, si inainte, ma rog, si in timpul facultatii. Si inainte de cutremur, dar inainte de cutremur…  aplecarea lui Ceausescu catre arhitectura a fost mult mai putin vizibila. Chiar daca…, sa spunem, se incepuse aplicarea teoriei placarii bulevardelor in Bucuresti, operatiunea Dorobanti… incepuse… Erau niste prime elemente care… ma rog, aratau ca Ceausescu poarta un interes acestui domeniu. Dar evident ca nu era atat de… puternic si cu amprenta, teribila, pe care a lasat-o asupra orasului, dupa… ’78. Dupa… de fapt, dupa cutremur. Cand… nu stiu… presupun ca cineva totusi a existat care sa-l fi, sa-l fi… ajutat pe Ceausescu sa observe ce usor… se pot demola cladirile…. Si ce bun prilej il constituie asta petnru un nou… pentru orasul comunist pe care trebuia sa-l creeze.

R: Cand a aprut ideea asta, va aduceti aminte?

I: Pai cred ca asta a aparut odata cu cutremurul…. Din ’77… Dupa aia, dupa aia foarte repede, sigur dupa momentele tragice si triste si… ma rog, chiar de tensiune… [sectiune scoasa] Si imediat dupa aceea, au aparut deja primele… rumori, privitoare la un proiect pentru… amenajarea unui centru politico-administrativ… Au inceput o serie de consultari, de studii…. de… S-au facut mai multe echipe, la un moment dat, de fapt, a prins… un contur mai zdravan si s-a facut un fel de concurs, la care au participat mai multe echipe, mare majoritate din facultate, conduse de profesori din facultate, dar…. si unele din afara [sectiune scoasa] Au fost mai multe etape de…  ale acestui asa-zis concurs… Fiindca n-a fost un concurs real, cu un juriu de profesionisti….

[sfarsit fata A]

Fata B:

I: …A fost… un concurs politic si incet-incet cei care s-au apropiat sau care au ghicit mai bine intentiile… megalomane ale lui Ceausescu, au fost castigatorii….

 In timp ce ceilalti erau profesori la Institutul de Arhitectura, erau oameni care lucrasera foarte mult, repet, indiferent de judecatile pe care le putem avea astazi asupra arhitecturii lor, erau niste oameni cu…. ani multi in spate. Unii dintre ei chiar cu merite…. Alifanti, Iotzu…. Chiar Cezar Lazarescu. [sectiune scoasa.] Demersul lui a fost un lucru… de buna factura pentru arhitectura acelor ani. In general, pentru gandirea arhitecturala a acelor ani. Era… cumva, eram sincroni cu ceea ce se intampla in alta parte. In anii’60, vorbesc. Deci erau oameni care aveau o anumita notorietate in profesie, care erau cadre universitare si care erau… cunoscuti si puteau sa spuna ceva. Nu era cazul Ancai Petrescu. Intamplarea a facut ca tocmai ea sa castige acest concurs. Sau poate…. ca nu tocmai intamplarea, ma intreb daca cineva citise memoriile lui Speer atunci, sau…. Dar cred ca nu. Pentru ca atunci cand le-am citit am avut…. revelatia unei similitudini cu cazul Ancai Petresscu, preferarea lui Speer de catre Hitler, in fata altor arhitecti cu… ma rog, cu opera in spate, tocmai pentru considerentul ca era tanar si manevrabil, si evident… si pentru ca tinerii sunt… au un orgoliu cu mult mai activ… 

R: In perioada asta erati inca student, sau…

I: Terminasem facultatea, facusem o scurta trecere prin Ramnicu-Valcea si… dupa aceea am lucrat la Insitutul de Proiectare… de fapt, se chema Centrul de Proiectare pentru Constructii de Invatamant si Cercetare. Era ceva foarte lung…. Acest titlu, foarte lung… Si acolo am avut… norocul, pe de o parte sa gasesc o atmosfera mult mai… agreabila decat in alte institutii, dar am avut norocul sa lucrez cu un prieten al parintilor mei, foarte bun arhitect, si un om extraordinar, Ion Mircea Enescu, cunoscut sub numele de „Ciuri” Enescu, care cred ca acum este decanul arhitectilor din Romania, un om cu o deschidere intelectuala, un mare convins de Le Corbusier, si un practicant al corbusianismului, si… un spirit liber, care m-a ajutat… extraordinar, in primii ani, atunci, dupa facultate. Probabil ca mi-ar fi fost mult mai greu daca nimeream intr-o structura de tip Proiect Bucuresti, superierarhizata, cu o multime de oameni, sute de arhitecti, …. sute, sau mii de ingineri, erau 2.000 de oameni la un moment dat. Ceva, un fel de colos de-asta care te…. te mesteca in el. Aici erau foarte putini, erau o suta de oameni cu totul, si era o atmosfera mai… liberala.

 Cert este ca noi nu am apucat sa le construim [proiectele facute la centrul de proiectare], si pentru ca… in ‘82-’83 au inceput…. In ’82 chiar… proiectul centrului administrativ capatase contur serios, Anca Petrescu deja lucra la… proiectul mare, se lucra la sistematizarea zonei, se facusera “N” variante, un fel de concursuri… la care au participat iarasi cadre didactice… si Institutul Proiect Bucuresti… si Institutul Carpati care era un fel de… apendice al Gospodariei de Partid, deci in principiu el lucra pentru lucrarile comandate de catre partid… Si unde era o lume de… arhitecti de mai buna calitate si care erau, cumva erau protejati, fiindca lucrau pentru… Adica erau protejati de Gospodaria de Partid, pentru ca lucrau…

R: Protejati in ce sens?

I: Protejati in sens ca aveau lucrari mai… cu mult mai interesante decat celelalte, se faceau cu materiale mai bune… Totul trebuie raportat la… evident la momentele respective. Astazi… par… ieftine si desuete, dar… atuncea erau cu mult mai mult decat tencuiala clasica si… in cel mai bun caz caramida aparenta, care ajunsesera sa fie… un fel de maximum de…. de lux, practic. Deci si Institutul Carpati avea la randaul lui echipe care lucrau la acest centru. Si Ministerului Invatamantului, care urma sa-si faca un sediu in acest centru, ii fusesera alocate… sediul ministerului… si sediul bibliotecii nationale… doua lucrari. Eu lucram, cu Ciuri Enescu, lucram la sediul ministerului, si alte echipe lucrau la biblioteca… Si, ma rog, la o prezentare care a avut loc in 1983… Ceausescu a fost destul de enervat de… machetele prezentate de institutul nostru…. Cum v-am zis, noi eram pe filiera corbusiana, deci era ceva cu totul…

R: Modernist…

I: Aaa, da. Si s-a enervat, a dat cu batul… in machete si a zis: „Cine a facut porcaria asta,” si Anca Petrescu a zis…. S-a disculpat si a zis… „nu noi…. au facut-o cei de la centrul de proiectari al Ministerului Invatamantului”… [sectiune scoasa]… si asa era… Si urmarea a fost ca la o saptamana dupa aceasta vizita… Centrul de proiectare a fost desfiintat… si a fost preluat de Institutul Carpati….

 Si noi, cu Tudor Dumitrascu… [sectiune scoasa]  am mai putut o vreme sa respiram, nu ne-au preluat direct la Casa Republicii. La un moment dat, ne-a fost oferit de… Romeo Belea sa ne mutam undeva intr-un atelier din cadrul facultatii… si sa lucram acolo impreuna cu el la proiectul Casei Stiintei, care este acum Casa Academiei, care este… in partea dinspre… sud a Casei Republicii. Deci de parte cealalta a Caii 13 Septembrie.

R: Pe dvs si pe celalalt arhitect. Deci numai….

I: Da. Numai noi doi. Noi am fost singurii care am scapat de Casa Republicii…. Nu ca am scapat pentru prea multa vreme, ….si ca lucrurile au fost foarte-foarte diferite, dar oricum, macar am fost ferit de…

R: Deci daca ramaneati la Carpati…

I: Nu, am ramas la Carpati, deci eram la Carpati, dar n-am lucrat la proiectul Casei Republicii, am lucrat la proiectul Casei Stiintei.

R: Daca ati fi ramas…. daca nu v-ar fi invitat… Romeo Belea, ati fi lucrat la Casa Poporului?

I: Romeo Belea, da. Da. Pentru asta pot sa-i fiu recunoscator [ca nu a trebuit sa lucrez la Casa Republicii.] (rasete)

R: (rasete)

I: Si pentru ca atmosfera era mi agreabila in facultate, si pentru ca… si relatia cu el a fost alta, evident…. Si…

R: Romeo Belea era profesor?

I: Era profesor la facultate si ma rog, era responsabil pentru sediul Casei Stiintei si… Casa Stiintei si Culturii, parca asa se chema…

R: …sau Tehnicii…

I: (pauza) da nici eu… si eu am inceput sa… sa uit asta. Si ma rog, am inceput acolo cu tot felul de variante de proiect, noi sperand ca vom reusi sa propunem ceva mai…. modern si… incet-incet variantele respective au cazut… si… in final s-a ajuns la varianta asta cu… cinci corpuri de… cladiri, articulate in jurul unor curti interioare si care sa faca… fata… fatadei de sud a Casei Republicii, avand dimensiunile, insa, putin mai… ceva mai mici. Dar totusi fiind tot o chestie colosala, fiindca avea vreo… ajunsese in final la vreo 90 si ceva de mii de metri patrati. Casa. Dupa aceea, din faza de inceput si lucrul la variante si machete de lucru… incet-incet colectivul a inceput sa creasca… A ajuns si el la cateva zeci de persoane, la vreo 30 de persoane in final… dar n-a ajuns niciodata la dimensiunile de la Casa Republicii de sute de persoane…. Si o vreme am fost… sa zicem asa, protejati, in sensul ca… santierul incepand mai tarziu decat casa Republicii, cu doi ani, …nu era, nu… nu dadea nici un fel de interes lui Ceausescu sa faca vizite, fiindca betoane, armaturi si astea, n-aveau ce sa [vada]… In momentul cand cladirea a inceput sa iasa serios din pamant, si a inceput sa se puna problema… fatadelor, si a diverselor finisaje, si ornamente… imediat a fost mutata… directia vizitelor lui Ceausescu si pe la Casa Stiintei si din momentul ala a devenit o istorie absolut… groaznica… pentru ca la fiecare, in fiecare saptamana schimba…. ma rog, ceea ce… facusem noi, si ceea ce solicita el, pe de alta parte, …efectiv…. un joc de-asta… pe care atunci l-am facut cu toata credinta ca facem bine, un joc… Noi incercam sa… filtram ceea ce vroia el, ca sa iasa cat de cat totusi onorabil. Sa-l aducem in limitele onorabilului… Sigur astazi cand te uiti in urma e destul de… e destul de dezatruos. Dar… atuncea, am facut eforturi uriase, ca sa salvam niste aparente… Din pacate a fost… aproape imposibil pentru ca la aceste vizite erau…… Argumentele pe care le puteai oferi nu gaseau decat rareori… calea spre…. spre a fi acceptate de Ceausescu. Si, am avut niste… [vizite stresante din partea lui Ceausescu]

 Sigur ca acum, o pot spune mai… mai relaxat. Dar atunci, fiecare modificare pe care o facea, noi o primeam in plex. Pentru ca incet-incet proiectul devenea o… o hidosenie ca si vis-a-vi-ul lui [Casa Republicii]. Si… orice incercari de a le face mai curate si mai simple, si volumele si fatadele, primeau niste raspunsuri… Mi-aduc aminte ca am facut…. El nu intelegea planuri [Ceausescu], sau ma rog, se uita la fatadele colorate, se uita la o macheta, dar avea nevoie de o macheta la scara 1:1. Deci cosntructia era un… cel mai bun material, constructia in sine, pentru a face macheta la scara…

R: Adica in marime naturala?

I: In marime naturala, da, da.

R: Si cum? Se puneau asa pe pereti?

I: Aveam… constructia de beton era terminata, structura era terminata, si trebuia sa aprobe… fatadele. Atunci se faceau… Intai se faceau niste planse, care erau… mari, colorate, in diverse variante, care erau vazute intai de cei de la gospodaria de partid.

I: [Casa Stiintei si Tehnicii] nu trebuia sa fie terminata inaintea Casei Republici! Care totusi era bijuteria… coroanei! Si… deci plansele astea erau prezentate…. Erau in principiu agreate… sau nu…

R: Erau puse pe perete, unde ar fi trebuit sa fie…

I: Pe perete inainte de a veni Ceausescu, le vedeau cei de la gospodaria de partid, ziceau OK, si dupa aia dadeam drumul si faceam, efectiv, doua fatade de sus pana jos… doua travee, deci… asta insemna cam 12 metri latime, parca asa avea, travee de 6 metri acolo… si… la care se turnau betoane… se puneau finisajele… cam ca pentru cosntructia… terminata. In acelasi timp in interior se facea acelasi lucru, pe coridoare, se faceau finisajele din camere, tratamentul…. peretilor de pe coridoare, usile, plafoanele false, absolut…

R: Toate astea erau lucruri temporare, nu?

I: Temporare, doar ca sa vina…

R: …sa le vada Ceausescu

I: Sa le vada Ceausescu. Si el venea, si noi, credeam ca suntem destepti, si… reusim sa-l pacalim…

[sfarsitul casetei I]

Caseta II. Fata A:

 

Realizator: Spuneati ca discutati cu Ciurel…. [inainte sa se termine caseta I]

Constantin Hariton: Da, si il convingeam pana la urma pentru… pentru anumite demersuri si… odata am… de exemplu am… am incercat sa (oftat)… ca toata fatada asta a Casei Stiintei sa fie cu niste bovindouri, sa fie cu niste planuri… iesite in afara pe un… niste volume iesite in afara pe niste planuri octogonale, o jumatate de octogon…. ca forma. Si foarte… simple, asa, si care sa dea o masa… volumetrica, asa, miscata. Dar, cladirea fiind foarte mare, au trebuit turnate…. Daca imi amintesc eu bine vreo 158 de placi de beton, dupa forma asta…. Enorm, o masa colosale de beton… noi zicand ca asta e un argument in favoarea noastra ca Ceausescu sa nu mai dea inapoi, si sa nu schimbe.

I: Si doua sau trei dintre fatade… le-am facut complet, cu tamplaria de aluminiu, cu finisajele de piatra, cu coloane, cu capiteluri, cu…. nu stiu ce…. Aaa, capitelurile, la fel! Facusem… In loc sa facem un capitel… pseudo-corintic, cum s-au facut pe peste tot, am facut…. Gasisem niste capiteluri bizantine foarte simplificate, asa, si facusem un fel de capitel bizantin, doar cu niste forme geometrice…

R: Asa, nu? [arat cu mana forma] …cu imposta….

I: Da, da, numai ca, astea erau vazute de jos… par mici! In realitate, fiecare capitel ascundea in spatele lui vreo doi-trei metri cubi de beton! Si ne-am apucat sa le facem pe toate, zicand tot asa ca il… ca asta va constitui un argument ca el sa nu schimbe!

R: Sa le lase…!

I: Or el a venit, s-a uitat la… a venit, ma rog, cu suita, intai si-a trimis…. Era foarte amuzant, asa…. Veneau… intai, egretele. Egretele erau securistii care veneau, pe camp… Erau chiar imbracati in culori inchise, si veneau de la Casa Republicii, se termina vizita acolo, si fugeau la Casa Stiintei, dincoace pe camp… Dar fugeau ca niste nebuni! Ca niste potarnichi care traversau terenul in goana…. Si intrau in Casa, prin santier, ca nu cumva sa fie undeva cineva ascuns si sa-i arunce o… piatra, sau o bucata de beton, sau stiu si eu, un fier, in cap lui Ceausescu. Bun. Dupa ce veneau egretele incepeau sa vina cei de la… Primarie, cei de la gospodaria de partid, arhitectul-sef al orasului…

R: Care era? Cine?

I: Care era Focsa… Si… dupa aia in final venea si… masina… Generalii, tot felul de lume. Raposatul Vasile Milea, erou national, care… probabil ca… a fost facut erou… In orice caz, l-am cunoscut si era… un personaj absolut rudimentar, era… ceva de necrezut! Asta era ministrul Armatei! Santierul nostru fiind… tinind de Armata, deci de o unitate de constructii a Armatei. Din cauza asta venea…. Milea… Si… Ceausescu deci venea cu suita si cu ea [Elena Ceausescu]… isi lasa masina in fata cladirii si acolo… statea si se uita, si dupa…. doua minute… Belea a explicat cum e cu bovindourile, ce am vrut noi sa facem, cu… bovindourile… Si el a zis: Nu! “Bobindourile” astea mie nu-mi plac. Fara “bobindouri” aici, mie sa-mi faceti balcoane… plate. Si nu inchis, ci balcon. Si… ma rog, atuncea… am zis ca… stiti ca pentru o cladire de birouri…. balconul nu e… necesar, nu e o functiune. [Ceausescu] (ton autoritar) “Nu conteaza, pentru frumusetea fatadei.” Si ne-a si zis, nu trebuie sa aibe mai mult de 50 de centimetri… Asa era, venea cu niste lucruri extrem de precise, asa…

R: (rasete)

I: “60 de centimetri…. Si paralel cu fatada!” 60 de centimetrii si paralel cu fatada insemna ca oamenii aia pe care noi ii obligasem sa faca… sute de placi, trebuiau sa sparga toate acele…. (pauza) Si… dupa aia uitandu-se la capiteluri ne-a zis ca asa ceva urat n-a mai vazut in viata lui… Si… am incercat sa-i explicam ca astea au fost special simplificate, pentru ca, de fapt, sa… sa creeze un fel de cadru pentru Casa Republicii! Aici trebuiau sa fie [formele] mult mai simple si sa fie intr-un raport de deferenta fata de Casa Republicii. Si a zis: Ce!!! E!!! Este o porcarie asta!!! Se enervase si cand se enerva dadea asa putin pe… pe calcaie, pe spate si se lovea cu… cu palma, cu sapca peste coapsa dreapta. (rasete) Nu-si stapanea… miscarile. Bun. Si… nu conta ca erau turnate… betoanele respective. Intamplarea face ca… la una din aceste…. la vizionarea cu “bobindoul”, care aia n-a fost in paralel cu cea cu… n-a fost in acelasi timp cu cea cu capitelurile, ma rog, acuma mi-am adus aminte, dar a fost paralela cu niste coridoare, si… eu am zis, domne, coridoarele haideti sa le facem mai moderne, si… il convinsesem cu greu pe Ciurel sa accepte… in interior era, ca usile sa fie intr-un cadru de caramizi de sticla. Sa fie un cadru, asa, de caramizi de sticla… ma rog, de culoare cognac…. Asa, si cu usa simplu prinsa in caramizile de sticla, fara nici un alt element. Si era in cateva variante asta…. Ca sa aveti o idee despre cum se desfasurau lucrurile in… economia socialista…. Aceste caramizi de sticla nu se faceau decat la…. Buzau. Si m-am dus la Buzau, sa discut cu ei si sa le cer sa-mi faca caramizi de sticla cognac. Caramizi de sticla cognac nu se puteau face pentru ca, calitatea sticlei pe care o aveau ei acolo era foarte proasta si trebuiau sa faca nu stiu cate sarje ca sa obtina o sarja ca lumea… Cert este ca o sarja avea vreo 50 si ceva de mii de caramizi de sticla… Deci, era un consum fantastic de bani si… nu conta asta…. E drept ca si noi eram inconstienti pentru ca vrand sa salvam ceea ce… credeam noi ca e de salvat… nici nu ne gandeam la aspectul economic in momentul ala…. Sincer sa fiu… si… in discutiile pe care le-am avut cu Belea si cu Cuiurel, ma rog, Ciurel a fos impotriva, dar m-a lasat. Dar ma rog, Ciurel m-a amenintat ca… daca iese prost… zbor afara din institut. Fiindca el era sigur ca n-o sa le placa… Acuma, norocul meu este ca el n-a stiut ca s-au facut trei sarje si ca o sarja avea 50 si ceva de mii de caramizi… si am facut… experimentul, pe un coridor, era o zi foarte frumoasa, cu soare, si cand am intrat pe coridor, am zis, gata, am dat lovitura, era… era o lumina superba, pe coridor, asa, se filtra, asa, parca erau pereti din miere, parca te uitai intr-un borcan de miere. Eram foarte…. impresionat…. cand…. Madam Ceausescu zice: “Ce-ati facut mizeriile astea aicea? Parca ar fi la pisoarele publice!” (ras) …Moment in care… moment in care toata lumea s-a pleostit, Ciurel mi-a facut un semn asa [de taiat capul]… peste ei… si, au cazut toate caramizile, s-au dus, au vrut cu pereti plini… doar cu o supralumina… insa au patruns intr-un din camere, si sigur ca intrand in camera au vazand ce insemna bovindoul ala, ca e o extensie frumoasa, in afara casei, asa, care e foarte agreabila dinauntru. Si ea [Elena Ceausescu] a zis: A, zice, da uite, “bobindoul” asta e frumos, dinauntru.

R: (ras) Tot asa zicea si ea?

I: Da, da. E un termen consacrat! “Bobindou!”

R: Aaa, da? (ras)

I: Consacrat de ei!

R: (ras) Am inteles!

I: Si… el a zis, epocala… chestie… “E adevarat, dar si fatadele conteaza!” (rasete)

R: (rasete)

I: Da. Si… deci… au contat si fatadele si a trebuit sa spargem, adica… saracii cei de la Armata, au spart acolo… betoane…. Dar este… Astazi, cand povestesti, pare hazliu, dar era ceva… absolut ingrozitor! In primul rand ca traiai cu… cu teama asta ca… esti aruncat pe drumuri… a doua zi. Al doilea ca era esecul… zilnic… sau, ma rog, saptamanal, al fiecarei incercari pe care…. mica acolo, care noua ni se parea extrem de importanta, luptam pentru lucrurile astea, ca pentru ceva colosal. De fapt erau nimicuri, dar… incercam sa salvam ceea ce ar fi putut sa fie salvat. Nu… nu exista nici un fel de…. de sansa, si din pacate, era un cor de… tutari, fiindca… totusi, puteai sa-i spui! Deci, eu am spus-o, Belea a spus-o, altii au, i-au spus-o…

R: De fata cu el?

I: Lui… Nu s-a intamplat nimica! Noua, direct, nu ni s-a intamplat nimica, dar exista un cor de tutari care imediat preluau ideile lui… Ceausescu, si care ii… ii tineau isonul, acolo. Foarte scurt, de altfel, pentru ca nu era nevoie de prea multe argumente, intr-o directie sau alta, pentru ca nici nu le suporta, el. Dar… erau tot felul de lucruri, adica, n-accepta spatii tehnice sub…. in interiorul cladirilor! Fiindca ii era teama ca… poate sa explodeze, ca se poate ascunde acolo ceva… cineva care sa-i faca…

R: Ce inseamna spatii tehnice?

I: Spatii tehnice… de exemplu, la centralele de ventilatie, centrale de climatizare, cabinele…. In corpul central din Casa Stiintei era… in interiorul lui un fel de cilindru asa, in care pe trei etaje erau…. o sala, de 400 de locuri, desupra ei era un hol de intrare, si deasupra ei o alta sala. Si sub sala de jos era un spatiu de vreo 2 metri si ceva care era o camera de aer pe unde urma sa se ventileze… spatiu si de unde se mai legau alte spatii tehnice. Si cand a venit Ceausescu acolo, si a coborat, s-a oprit la marginea… tubului astuia din beton, era…. iarasi o zi foarte frumoasa, era soare si prin tubul asta batea niste raze, era asa o imagine metazifica putin, si Ceausescu sta la marginea… gropii si se uita asa si zice: „Dar ce mai sunt acolo, doi metri si ceva de…. groapa. De ce nu astupati chestia asta?” Si nimeni n-avea curajul sa spuna nimic, pentru ca nimeni n-avea curajul sa spuna ca acolo sunt spatii tehnice, pentru ca ar fi zis: „Trebuie scoase in afara Casei!” Ceea ce era un dezastru! Pur si simplu! Si atunci eu pur si simplu am mintit, am zis ca… aia urmeaza sa se umple, ca intreaga cladire fiind compusa din cinci tronsoane si ca… fiind intinsa pe 200 si ceva de metri… asteptam ca tasarile terenului sa se incheie, si dupa care se va umple cu… cu beton. Ceea ce era, cum sa spun, o chestie absolut grosolana, …si… Ciurel, s-a uitat la mine asa cu [teama]… dar a acceptat si a trecut minciuna. Dar sigur ca asta a fost o chestie de moment. Si s-a intmaplat pur si simplu, ca alta data ar fi… ar fi zis ca nu conteaza sau ar fi avut o alta replica…. Ceausescu. Nu… nu exista … ceva… care putea sa fie incadrat intr-o forma si sa spui: domne asta de fiecare data o sa mearga. O sa poti sa indulcesti pastila intr-un anumit fel, in asa fel incat sa treaca. Era, avea o anumita forma de…. inprevizibilitate si una de previzibilitate, dar…. era foarte-foarte greu de convins… de fapt, sa-i schimbi opiniile cu care venea. Nu stiu, niciodata… ma intreb daca avea un conseiller in… materie de arhitectura. Dar in orice caz, venea cu niste lucruri precise. Pusesem o structura peste holul asta central, care avea 30 de metri diametru, sau nu, 24 avea tubul propriu-zis dar mai avea niste… ramuri, si de abia se incheiase… montarea structurii metalice, niste grinzi colosale si… a fost adus in vizita si a spus: „…E foarte mica! Sala asta e foarte mica!” Avea noua metri cincizeci inaltime. Venind de dincolo, din Casa Republicii, toate spatiile i se pareau minuscule. Si a zis: saltati-o pana la 12 metri cincizeci. Si atunci am avut o… iarasi am avut o controversa si am zis ca asta nu este sala, asta, ca aici e de fapt un hol de intrare si ca sala este dedesupt… si nu stiu ce. N-a avut nici un fel de… n-a… nici un fel de…. n-avea imporanta chestia asta, daca el spunea ca e prea mica, atunci era prea mica. Si s-a desfacut…. S-au desfacut grinzile alea care abia fusesera montate, si s-au inaltat mai sus! …. Si asa s-a intamplat cu foarte multe… toate…. toate spatiile alea. Ganditi-va cum arata acum o incapere, care are asa: are 6m pe 6m, are 4,50m inaltime, foarte inalte, pentru ca trebuiau sa fie inalte coridoarele…. etajele, pentru ca in partea alalalta aveau 9 metri si aici i se pareau minuscule, dar pentru… o cladire de birouri erau gigantice! Patru metri cincizeci!

Si… [aratand prin miscari] din chestia asta ieseai, pe o usa care avea 3 metri inaltime, si un metru si 20 latime, deschideai usa asta catre afara si ieseai intr-un balcon care avea 50 de centimetri, doar puteai sa pasesti asa, nu? [sa faci doar un pas in balcon]….

R: (rasete)

I: …Si asta exista astazi, de jur imprejurul acestei Case, este ceva cumplit. Cumplit. Saracii lucratori ai… diferselor institute ale Academiei… ii plang!

R: Astea-s balcoanele care au inlocuit…

I: Astea-s balcoanele care au inlocuit “bobindourile”, da… Si… ma rog, nici nu… si… intrase, pe masura ce ne apropiam de ’89 intrase intr-o faza din asta accelerata de… constructie-deconstructie, adica, facea si desfacea…. Si chiar intainte de a fi…. De a fi fost…. impuscat, in lunile dinainte, hotarase ca….   sa fie curtile interioare… umplue cu alte sali, de-astea, de sedinte, pe doua nivele… o hatarare pe care o luase in timpul unei vizionari pe care o facuse… Eram la mare, imi luasem trei zile de concediu, eram la 2 Mai, si mi-a dat telefon un coleg sa-mi spuna, stii ce s-a intamplat, a fost vizita… sambata asta si rezultatul e ca nu mai sunt curti interioare. Zic, cum sa nu mai fie curti interioare! Pai, zice, nu mai sunt curti interioare! Pai, zic, cum se lumineaza, cum respira oamenii aia de acolo… Nu conteaza! A hotarat ca se vor umple cu (ras)… cu sali. Si se lucra la acest… la proiect la acesta… aberatie, in momentul ala. Sigur ca nu se umplusera complet, se lasasera niste coridoare, pentru.… dar era… cu totul altceva. Intre timp…. s-a retras….

R: Deci astea au fost demontate, si curtile au ramas…

I: Da, da. Nu, n-au apucat sa se construiasca, n-au apucat, se lucra la aproiect. Dar asta era… ce e interesant, e ca atuncea… ne luptam asa cu toate fortele pentru lucruri care, efectiv, par nimicuri astazi, si care oricum… n-au mai putut sa influenteze in nici un fel proiectul, pentru ca s-au schimbat fatadele… le-a schimbat… a mai adaugat corpuri peste corpuri…e totul… a devenit… incoerent…. Aproape. Si ziceam, bun, hai macar in interior sa mai salvam ceva. Pana la urma… Oricum, in interior e mai curat decat la… la Casa Republicii, dar…. e un esec! Mare! Adica inca un esec, pe langa multele esecuri ale… constructiei… anilor ‘70-’89.

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign