Bucurestii Vechi si Noi

Buzesti-Berzei: Recviem

16 decembrie 2010 [Raiden] Bucurestii lui Raiden

Demolarile pe strazile Buzesti si Berzei continua, casele vechi cad una dupa alta, iar istoria se sterge rapid. Continuu astazi insiruirea de imobile condamnate pe care eu le consider interesante de pe traseul noului bulevard.

 Conform proiectului noului bulevard, pe str. Berzei dispar toate imobilele de pe partea dreapta, intre Calea Grivitei si str. Stirbei-Voda si cateva imobile pe partea stanga, intre str. Stirbei-Voda si Calea Plevnei.

Cum Berzei este destul de lunga, o sa ma refer mai intai la portiunea dintre Calea Grivitei si str. Mircea Vulcanescu. Numaratoarea imobilelor condamnate o continua pe cea din primul episod.

Anul 1976 si o privire inapoi, peste Calea Grivitei, inspre str. Buzesti. Despre toate cladirile care apar in acest cadru am discutat. Casa de colt dinspre partea din fata a tramvaiului a disparut inca din anii ’80.

Rotind obiectivul aparatului foto inspre dreapta (1976), se obtine o vedere inspre intersectia strazii Berzei cu str. Popa Tatu si micul scuar de acolo, care contine bustul doctorului Haralambie Botescu. Jos, o imagine actuala a scuarului, bordat de cladiri renovate kitschos sau in paragina.

Avansand pe str. Berzei – inca o comparatie, care priveste tot inapoi, spre Grivitei si Buzesti. Putem constata cat de civilizata era celebra intersectie in anii ’30, cu tot negotul, toata agitatia si toata aglomeratia. Cladirile erau ingrijite, iar piatra cubica – aliniata.

In 2009, am fotografiat din acelasi unghi. Intreaga zona este cazuta in ruina si singurele imobile care arata oarcum decent sunt cele de pe dreapta. Cladirea din prim-plan dreapta a suferit simplificari de fatada in anii ’30, cand aspectul clasic a facut loc unei viziuni art-deco. La randul sau, art-deco-ul a lasat loc banalitatii, dupa razboaie, cutremure si renovari inadecvate. In zilele noastre, la parter este o shaormerie. Singurul element care aminteste de gloria apusa este balconul, neschimbat. Despre urmatoarea cladire, de pe colt si cu cupola, am vorbit deja.

Din anul 1900, o vedere cu faimoasa Piata Matache Macelaru – denumire alternativa: „Grivita”. Acest loc eminamente comercial din Bucurestii vechi si-a schimbat in interbelic denumirea in „Piata Dr. Haralabie Botescu”. Dupa 1948, regimul comunist a redenumit-o „Piata Ilie Pintilie”, in amintirea activistului comunist mort sub zidurile inchisorii Doftana la cutremur in 1940. Oamenii nu au asimilat niciodata denumirea proletara, asa ca au continuat sa numeasca zona „Piata Matache”. Dupa 1989, s-a revenit la titulatura „oficiala” de „Dr. Haralambie Botescu”, dar tot Matache i se spune pietei.

In stanga observam vechea Hala Matache, construita in linia Halelor Centrale din Piata Unirii, inlocuita apoi cu hala existenta si astazi (9), care va fi demolata. Nu am gasit fotografii vechi cu Hala Matache, insa renovarea pare caracteristica anilor ’50. Destul de impunatoare, constructia se distinge prin basorelieful de pe turnuletul central, ros de vreme. Acesta reprezinta comertul de diverse bunuri si cativa negustori. In zilele noastre, Hala Matache este vopsita in mii de culori, are termopane si se incadreaza in tipicul de bazar oriental al zonei.

Revenind la vederea de la 1900, in dreapta se vede o casa mai impunatoare (10). A supravietuit pana in zilele noastre, pentru a fi rasa: sta in calea progresului! Aceasta casa, foarte speciala, este unicat in perimetrul acesta. Fatada are puternice influente orientale si este bine intretinuta si renovata. Imobilul acesta vine in continuarea celui art-deco de pe coltul cu Grivitei, pe care l-am abordat deja.

Tot in vederea de la inceputul secolului trecut, in prim-plan se gaseste un bazin circular de piatra, probabil pentru adapatul cailor, disparut de multa vreme. Se situa cam in dreptul strazii Popa Tatu.

Filmul „Secretul lui Bachus”, din 1984, contine cateva scene filmate la Piata Matache. In stanga, vedere dinspre str. Popa Tatu spre Hala Matache si casa orientala. In dreapta, scuarul cu bustul doctorului Botescu.

Am gasit si un cadru strans pe bustul respectiv, cu Cinema „Feroviarul” pe fundal si cupola sa de mult disparuta. Daca bustul doctorului Botescu a fost reabilitat, frontul de case de pe fundal arata mult mai pestrit in zilele noastre (jos). Mai mult, intreg scuarul s-a marit si este mult mai neingrijit.

Trecand de intersectia strazii Berzei cu str. Popa Tatu, o privire inapoi spre Piata Matache si Calea Grivitei. Comparatia intre 1976 si 2010 este mai mult decat edificatoare.

Frontul de imobile din dreapta, ascuns de tramvai in poza veche, este fotografiat in prezent din directia opusa (foto st.). Aceste cladiri vor scapa de demolare. Se remarca o casa micuta, cu pravalie la parter (foto dr.). Cu siguranta, fatada era ceva mai bogat ornamentata, insa balconasul si tamplaria originala pastrata de pravalie inca mai au savoarea de epoca.

Inainte de a porni mai departe, o ultima privire inapoi spre tonsonul din noul bulevard detaliat pana acum. Pe viitor, turnul Generali din Piata Buzesti va fi mult mai vizibil, deoarece tot ce se vede pe stanga este sortit distrugerii.

Str. Berzei la intersectia cu str. Cameliei, comparatie intre 1976 si 2010. Aparent, cadrul a suferit modificari minore: inlocuirea cu asfalt a pietrei cubice si asezarea dalelor pe linia de tramvai. Totusi, in poza de epoca, se observa in prim-plan dreapta o cladire inalta (11), urmata de cateva casa mai mici (12). Acest grup de case a disparut intre timp, ori la cutremurul din 1977, ori prin anii ’80.

Urmatorul imobil mai impunator, tot pe dreapta, este unul cu influente maure (13), datand din anii ’30. Este programat sa fie demolat.

Privind la poza veche, in prim-plan stanga, avem 2 corpuri de cladire mai mici. Sunt langa fostul Magazin de haine „Cehoslovaca”, din anii ’30. Aceste cladiri vor supravietui. De fapt, pe Cehoslovaca se gasesc inca reclame interbelice, in stilul celei de pe str. Baia de Fier.

La intersectia strazii Berzei cu str. Mircea Vulcanescu (fosta Stefan Furtuna in socialism, fosta Gral. Angelescu in monarhie), cladirile de pe toate cele patru colturi trebuie daramate, pentru a se construi un mare sens giratoriu, unde va ajunge si prelungirea strazii Garii de Nord, care actualmente vine doar pana in str. Cameliei. In intersectia cu Mircea Vulcanescu, ma intereseaza 3 imobile.

Pe partea dreapta inainte de intersectie este o casa negustoreasca (14) condamnata, cu ornamente frumoase – leii de deasupra ferestrelor de la etaj, dar si balconul discret, in stilul finalului de secol 19.

Pe diagonala – o casa mai modesta (15) din 1896, care impresioneaza prin marimea ferestrelor. Desi coloanele de pe fatada raman impunatoare, proprietarii inculti au micsorat si inlocuit ferestrele, banalizandu-le, termopanizandu-le si uratind casa.

Peste drum, o cladire inalta pentru zona aceasta – un bloc modernist (16) cu usoare influente art-deco din anii ’30, cu 4 etaje (ultimul, retras), cu fatada neingrijita. Desi ca valoare arhitectonica, aceasta constructie este „de serie”, amplasarea ei intr-un perimetru cu case joase ii sporeste efectul.

Popescu a abordat mai tehnic schimbarile care se vor produce in intersectia Berzei-Vulcanescu. Pentru a intelege mai bine problema, recomand citirea articolului sau.

Trecand de str. Mircea Vulcanescu, str. Berzei avanseaza spre urmatoarea intersectie importanta, cea cu str. Stirbei-Voda. Urmarim tot cladirile de pe partea dreapta a drumului.

Imediat dupa blocul modernist, urmeaza o casa frumoasa (17), cu ferestre incadrate intr-o maniera interesanta – Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Umanitatea” – Bucuresti. Aflata de ceva timp in paragina, destinul cladirii de inceput de secol 20 s-a indeplinit inainte de vreme: a fost demolata partial, deodata! Succesiunea de imagini de mai sus ilustreaza intamplarile, incepand din stanga sus si continuand in sensul acelor de ceasornic: pe 14 martie 2010, casa era bine-mersi. Jumatate de an mai tarziu, pe 14 septembrie, a fost demolata o treime din imobil, pe neasteptate si foarte rapid. In urma au ramas o ruina si un teren pustiu (19 septembrie 2010), care s-a umplut extrem de rapid cu gunoaie, devenind un focar de infectie (19 noiembrie 2010). Ce a mai ramas va fi oricum ras.

Langa Casa Pensionarilor este o alta cladire care atrage atentia (18), in special daca privirea se muta de pe fatada laterala (la strada) pe fatada principala (in curte), cu un balcon frumos si un fronton deosebit pentru aceasta zona.

Pe coltul cu str. Maramures, este un alt imobil modernist (19) „de serie”, pe care il mentionez doar pentru ca imi place stilul anilor ’30.

Peste drum de el, pe celalalt colt Berzei-Maramures, avem o casa batrana (20), parca facuta pentru a fi pravalie. Cred ca ferestrele au fost candva aproape duble in inaltime.

Imediat dupa intersectia cu str. Transilvaniei, pe dreapta este o cladire mai mare (21), fara ornamente deosebite, dar specifica pentru locuintele mic-burgheze din primele decenii ale secolului 20.

Una dintre cele mai uimitoare case (22) de pe str. Berzei se afla langa intersectia cu bd. Dinicu Golescu. Ca stil, seamana mult cu cele din Centrul Istoric – fatada ingusta si intindere in spate, de-a lungul parcelei. Pentru epoca in care a fost ridicata, era o cladire destul de inalta, balconul generos de la etajul 2 oferind o perspectiva buna a locului.

Strada Berzei ajunge la intersectia cu str. Stirbei-Voda, dupa care incepe sa coboare panta spre Dambovita. Pe segmentul pana in Calea Plevnei sunt mai putine imobile condamnate.

O vedere din intersectia Berzei-Stirbei-Voda, intre anii ’70 si anul 2010. Schimbarile sunt radicale, intrucat, in anii ’80, ca parte a planului de sistematizare a Capitalei, s-a demolat masiv aici si au aparut blocuri inalte de-a lungul strazii Stirbei-Voda largite, pana la Podul Eroilor.

Cadrul strans din poza veche este dat de imobilele demolate in deceniul IX. Singurul punct de reper cu prezentul este edificiul de colt cu cupola (23), prezent in ambele fotografii.

Cladirea in stil belle-epoque este una dintre cele mai frumoase de pe str. Berzei. Casa lui Nicolau Dobre a fost ridicata in 1892-1893, dupa planurile fiului sau, arhitectul Toma Dobrescu. Nicolau Dobre detinea antrepriza care a executat lucrarile la: , Hotelul Bulevard (bdBiserica Domnita Balasa. Elisabeta), Liceul Lazar sau Palatul Regal (aripa noua). Interiorul casei de pe coltul Berzei-Stirbei-Voda continea doua sobe Meissen, un bust de marmura si ornamente foarte valoroase. Imobilul, extins si supraetajat ulterior in panta strazii Berzei, a adapostit in anii comunismului Policlinica de Copii „Stirbei-Voda”, apoi, dupa 1989, sediul SANEPID. Ramane in istorie mai ales pentru impresionanta cupola ornata cu romburi.

Imediat dupa Casa Dobre, pe partea stanga a strazii Berzei, se gaseste o cladire inalta (24), ridicata in anii ’20, cu influente neo-romanesti. Este un segment din str. Berzei populat in cea mai mare parte de imobile masive, contrast frapant cu tronsoanele de pana acum.

Prima in stanga se face str. Grigore Cobalcescu, inspre Cismigiu. Pe coltul cu aceasta strada, intr-un arc fin, se ridica un bloc modernist din anii ’30 (25), cu doua etaje, mansarda si apartamente spatioase. A fost ridicat de un proprietar instarit de restaurant (situat, dupa constructie, la parterul imobilului). Familia proprietarului locuia in apartamente, iar podul era destinat personalului de serviciu. Si aceasta cladire este sortita pieirii.

Pe coltul opus al str. Cobalcescu cu Berzei se gaseste o casa cu o forma foarte interesanta (26), cu balconase spre fiecare unghi al intersectiei. Cladirile mai inalte din fundal delimiteaza frontul noului bulevard, asadar casa mai mica, dar valoroasa, va face loc carosabilului.

Ultima cladire pe care o abordez in acest tur al zonei in curs de disparitie se gaseste chiar in capatul strazii Berzei, la intersectia cu Calea Plevnei. Este o casa foarte interesanta (27), de la acoperisul cu accente ascutite amintind de stilul neogotic, la portalul generos pe care intrau trasurile, la balconul acoperit brutal de un panou publicitar si pana la aspectul general de casa-vagon. Aflata de mult timp intr-o stare deplorabila, cladirea este populata de minoritari si mai nimic din farmecul de epoca nu se mai pastreaza. Pravalia cu zidul exterior placat cu gresie este de un kitsch de nedescris. Constructia, cu toate anexele, va fi demolata pentru a largi iesirea bulevardului nou inspre str. Vasile Parvan.

Daca simtiti nevoia sa mergeti inapoi pentru a revedea tronsonul Vasile Parvan-Mircea Vulcanescu din str. Berzei.

Repede si sigur, „Magheru 2” avanseaza spre Dambovita, unde Podul Hasdeu va fi largit si se va trece pe celalalt mal. De aici, nu avem o imagine clara a ceea ce se va intampla pana la strada Uranus si, mai departe, pana in Calea Rahovei.

Tag-uri: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign