Chioscul din Cismigiu

Ehe, a trecut mult timp de cand ne-am poposit la Gambrinus. Vorba ‘ceea o bere nu vine niciodata singura. Va promisesem ca citim ziarul din Cismigiu. Singurul loc de unde se mai pot cumpara ziare este chioscul de la intrare. E atat de vechi incat parca creeaza o poarta a timpului.

Se facea ca pe la 1779 ca domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Ipsilanti sa ridice vreo doua cismele in Bucuresti. Au fost nevoie de aproape 100 de ani pana la transformarea baltii din zona in parc. Mai exact in 1854 bucurestenii au putut asculta cucii pe primele banci fara spatar din gradina.

Piesagistul vienez Wihelm Mayer a reusit sa transforme balta lui Dura Neguţătorul (stapan peste cismele) in locul de promenada pe care il gasim si astazi.

01-gradina-cismigiu-lacul-si-fantana-arteziana.jpg

La 1857 parcul era vizitat de iubitorii de nou şi de aventuri galante, realitate descrisă de N.T. Oraşanu:

aici fu o baltă mare, un loc umed, mocirlos/sălbatec din natură, necurat, nesănătos/însă arta poate multe şi ea făcu un paradisu/cum la mulţi din ipokimeni nici că le trecea prin visu./.. Aici vine toată mâna, şi s’amestecară împreună/eleganţa, lux, mândrie, maniere şi turnură,/vorbe dulci şi complimente sbor din fiecare gură./Câte un june c’o grizetă, prin tufişuri că se pierde….

Desigur, parcul si-a mai pierdut din dimensiuni o data cu inceperea construirii bulevardului Regina Elisabeta. O plimbare pe lac cu barca si un popas la restaurantul Monte Carlo nu strica pe caldura asta. Tot avem niste treburi la Primarie, fosta cladire a Ministerului Lucrarilor Publice.

05-gradina-cismigiu-lacul-si-restaurantul-monte-carlo.jpg

Ne vedem “la cetate”.