Bucurestii Vechi si Noi

Bucuresti, oras balcanic

06 ianuarie 2011 Cristina Iosif Unknown Bucharest

De la inceputul secolului 18 si pentru o perioada de peste o suta de ani Tara Romaneasca si Moldova au fost guvernate de printi provenind din familii de origine greaca din Fanar, un cartier al Constantinopulului (Istanbulului). Scopul era exercitarea de catre Inalta Poarta a unui control intarit asupra Tarilor Romane, fara pierderea formala a autonomiei interne a acestora. Astfel a avut loc asimilarea unor complexe influente de origine otomana, existente inca din veacurile precedente dar intensificate in epoca fanariota, de la imbracaminte,moravurii si pana la elemente privind constructiile. 
Influentele otomane nefiind niciodata asumate cu placere, catre sfarsitul sec. 19 si dupa castigarea Neatarnarii sentimentele nationaliste s-au manifestat si prin dezavuarea caselor ce aminteau de trecutul otoman. Din constructiile caracteristice Bucurestilor cu aer balcanic si oriental care au fost candva au ramas mai cu seama hanurile.

Hanurile existente inca din veacul precedent insa in numar restrans s-au inmultit foarte mult in secolul 18*. Avand la origine caravanseraiurile orientale, la inceput ele erau destinate sa adaposteasca negustorii veniti din strainatate impreuna cu servitorii, animalele si marfurile lor. Aveau de jur imprejurul curtii pravalii boltite, deasupra erau odaile de dormit iar dedesubt, in beciurile adanci, negustorii isi depozitau marfurile de pret (odaie este un cuvant de provenienta otomana alaturi de alti termeni de arhitectura cum sunt conac, cerdac, han).

Hanul din jurul Bisericii Sf Gheorghe Nou, refacut dupa incendiul din 1804 (gravura din 1837);

Curtea interioara a vechiului Han Serban Voda (1687), pe locul de azi al Bancii Nationale; si acesta fusese refacut dupa incendiul din 1804 (foto 1880, cativa ani inainte de demolare);

Hanuri ca atare au continuat sa se construiasca pana pe la jumatatea secolului 19. Hanul Elias-Patria, situat in spatele blocurilor de pe Bd. Bratianu la capatul dinspre Piata Unirii (restaurat relativ recent si locuit), este un exemplu de han din ultima perioada. Hanul avea magazine la parter pe cele doua fatade cu deschidere la strada si locuinte la etaj.

Hanurile au ajuns in timp sa adaposteasca negustori angrosisti sau „toptangii”, bancheri, chiar si institutii (vezi Hanul Zlatari). Tipul constructiv al hanului s-a perpetuat pe parcursul secolului 19 si inceputul secolului 20 sub forma caselor de raport cu locuinte ieftine sau a cladirilor cu pravalie in fata, toate cu etaj, gang de intrare si curte interioara. Sunt multe asemenea exemple in Bucuresti, mai ales in zonele cu istorie comerciala, Calea Mosilor, zona Pietei Matache, Calea Calarasi (fostul Podul Vergului).
Hanul lui Manuc (1808), diferit fata de alte hanuri bucurestene construite in secolele precedente si care semanau unor cetati fortificate austere cu ziduri inalte si pravalii in incinta, este mai deschis si primitor, inspirat din traditia locala vizibila la curtea interioara cu galerii si arcade fiind o sinteza a arhitecturii romanesti traditionale si a influentelor otomane-balcanice:


Contemporane cu Hanul lui Manuc sunt casele egumenesti de la Manastirea Antim (inceputul secolului XIX). Foisorul asezat pe mijloc, detasat fata de restul cladirii, era initial deschis (ulterior a fost modificat prin adaugarea unei prelungiri);
Fatada Hanului cu Tei dinspre Strada Blanari (spre deosebire de cea dinspre Lipscani) a pastrat simplitatea caracteristica arhitecturii vechi (anul constructiei-1833):

O alta structura specifica de provenienta otomana-balcanica larg raspandita in veacurile 18 si 19 si inca intalnita sporadic si fragmentar in fundul unor curti este cea a verandelor inchise cu ochiuri de geam prinse in cercevele de lemn, structura care se numeste geamlac (din tc. camlic).
Curtea interioara cu geamlac a Hanului Solacoglu, Calea Mosilor (fotografie din 1967):

Cea mai veche casa de locuit din Bucuresti, Casa Melik (1760):

Casa de mai jos, refacuta in 1890, are si un fragment mai vechi din curtea interioara bine pastrat: etajul si scara de acces inchise cu sticla (zona Piata Romana):

In centrul istoric al Lipscanilor, pe Strada Selari, avem o casa ce reprezinta (probabil) o imagine caracteristica a centrului comercial al orasului din sec. XVIII- vezi despre aceasta casa comentariul d-lui Valentin Mandache(*LATER EDIT:  la origine cladirea nu avea fatada de sticla, vezi fotografia din 1856 cu Strada Selari de pe site-ul ART HISTORIA; aspectul actual se datoreaza unei restaurari ulterioare facuta in spiritul arhitecturii balcanice);



Aceeasi structura care evoca secolul 19 se regaseste in spatele Curtii Sticlarilor (Hotelul Fieschi deschis de un italian la jumatatea secolului 19, restaurat in anii ’70):


 
Cele doua galerii inchise cu geamlac suprapuse parterului ale Hanului cu Tei reprezinta rezultatul interventiei din anii ’70, cu ocazia restaurarii:



 
__________________________
*Hanurile au fost in Bucuresti in numar mare, de exemplu pe Podul Mogosoaiei (azi Calea Victoriei) pe prima portiune pana la intersectia de azi cu Bd. Elisabeta, pe latura dinspre est erau unul langa altul: Hanul Constantin Voda (pe locul unde-i azi Muzeul de Istorie al Romaniei), Hanul Zlatari in jurul bisericii cu acelasi nume, Hanul Filipescu la coltul cu Lipscanii, Hanul Campinencii cam unde sunt pasajele Macca-Villacrosse apoi Hanul Castrisoaiei spre Strada Doamnei si Hanul Greceanu peste drum de acesta.
[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign