Bucurestii Vechi si Noi

Evolutia electorala a Miscarii Legionare

05 februarie 2011 Octavian Perpelea Excogitatiile ratanului salonard

Procesul aparitiei, ascensiunii si decaderii Miscarii Legionare, reprezinta un fenomen istoric ce a avut un destin special in cercetarea romaneasca. Privita ca alteritate politica indezirabila absoluta, Miscarea Legionara, era constant un referent negativ in discursul comunist, cu toate acestea regimul nu a incurajat o investigatie substantiala a subiectului amintit, mai ales ca sunt discernabile in perioada regimului Ceausescu anumite asemanari ideologice1. Desi era discutat la nivelul discursului politic, subiectul era cvasi-tabuizat in ceea ce priveste cercetarea istoriografica (despre o investigatie intemeiata pe metodele stiintelor politice, ale sociologiei, sau chiar ale psihologiei, nici nu se punea problema in acea perioada). Exista o singura carte dedicata exclusiv Miscarii Legionare, este vorba de lucrarea ,,Garda de Fier. Organizatie de tip fascist”2, a autorilor Mihai Fatu si Ioan Spalatelu, care reia in fapt concluziile Partidului Comunist Roman, vehiculate cu ocazia celei de 45-a aniversari a P.C.R. Astfel, Miscarea Legionara era catalogata drept o suma de teroristi, fara aderenti printre mase, care erau stipendiati si actionau conform indicatiilor Berlinului. Intreaga cercetare pleca de la aceste premise si isi propune sa le demonstreze. Alte carti, care puneau in discutie perioade si probleme istorice care nu puteau ignora Miscarea Legionara, tratau subiectul tot dintr-o perspectiva ideologica3. In paralel, istoricii occidentali, incepeau sa se intereseze de ceea ce E. Nolte avea sa numeasca drept ”cea mai interesanta si complexa miscare fascista din Europa, pentru ca prezinta in acelasi timp caracteristici prefasciste si fasciste radicale”4. Desi nu s-a bucurat de interesul suscitat de nazism sau de fascismul italian, Miscarea Legionara a starnit un oarecare interes printre cercetatorii occidentali5. Mihai Chioveanu pune in balanta realizarile istoricilor si constata urmatorul fapt “contributia istoricilor din afara Romaniei la intelegerea fascismului romanesc este cu mult mai substantiala decat cea a autorilor romani”6.
Caderea comunismului a insemnat eliberarea de conditionarea ideologiei comuniste pentru majoritatea dintre cercetatori, in acelasi timp a insemnat si o valorizare excesiva a perioadei interbelice, privita ca o <>, ca un interval de gratie al istoriei Romaniei. Asa se face ca Miscarea Legionara era privita cu mai multa ingaduinta, de unii chiar cu o oarecare simpatie. Totusi, sunt semne ca atat perspectiva ideologica, cat si cea a paseismului entuziast, vor fi depasite de investigatii academice onorabile7.

Contextul istoric al aparitiei Miscarii Legionare

Societatea romaneasca cunoaste in perioada interbelica o radicalizare a scenei politice, isi fac aparitia grupari care vehiculau ideologii ce-si propuneau o renovare substantiala si prin orice mijloace, chiar si violente, a realitatii romanesti. Acest nou mod de a concepe politicul, apare pe un fundal istoric ce alimenteaza practicile politice extremiste. Criza culturala a sfarsitului de secol, a fost urmata si amplificata de criza de dupa primul razboi mondial. De asemenea, criza economica mondiala (1929-1933), avea sa provoace neincredere in posibilitatile guvernarii democratice. In particular, in Romania, criza economica, avea sa loveasca intr-o economie care oricum avea grave probleme, fiind preponderent agrara si subdezvoltata. Factorilor exogeni li se adauga factorii endogeni. Miscarea Legionara a beneficiat de o traditie culturala nationalista destul de influenta in cultura romana, de la care s-a si revendicat, ea nu face decat sa radicalizeze anumite teme prezente si in discursul vechilor nationalisti. Nu este lipsit de importanta ca majoritatea intelectualilor romani isi asumasera o pozitie herderiana in conceperea natiunii. Crearea Romaniei mari a facut ca o proportie de 28,9% din populatia tarii sa apartina altor etnii decat cea romana, in aceasta perioada a fiind pusa, mai acut ca niciodata, problema identitara.8 La aparitia si succesul Miscarii Legionare au mai contribuit si slabiciunile structurale ale unei democratii fara traditie si aversiunea cvasi-generala impotriva extremei stangi, datorate punerii la indoiala de catre acesta, a legitimitatii statului unitar roman. Legea Marzescu (1924), avea sa insemne scoaterea Partidului Comunist in afara legii, Legiunea ramand astfel, singura forta politica anti-sistem.

O evolutie electorala atipica

Mattei Dogan, identifica una din caracteristicile esentiale ale sistemului electoral din perioada interbelica, oscilatia si instabilitatea electorala.9 Asa se face ca Partidul National Taranesc, abia creat in 1926, obtine peste numai doi ani, un procent de 74,8% dintre preferintele electoratului, adica cel mai mare scor obtinut de vreun partid politic in perioada interbelica. Un caz analog este acela al Partidului Poporului, la alegerile din 1919, obtine 1,2%, iar peste numai un an va fi votat de 42,4% din electorat. Incercand sa-ti explice aceasta situatie intrucatva paradoxala, Mattei Dogan distinge patru tipuri de alegatori: ,,1. alegatori fideli care-si exprima preferinta pentru acelasi partid, in ciuda presiunilor contrare; 2. alegatori fideli ale caror voturi erau confiscate prin deturnarea lor de la partidul caruia ii erau destinate; 3. alegatori fluctuanti, mai ales la orase; 4. alegatori <> inclinati intotdeauna sa voteze partidul aflat la putere”10. Miscarea Legionara nu a fost niciodata in ipostaza de a organiza alegerile, nefiind agreata de Carol al-II-lea – desi unii istorici aserteaza o anumita toleranta complice- si neavand pana in 1937 o sustinere serioasa din partea electoratului. Mai este de remarcat faptul ca, Miscarea Legionara a parcurs un traiect electoral atipic in comparatie cu celelate partide ale epocii, inregistrand o crestere progresiva de la infiintare si pana la ultimile alegeri, cele din decembrie 1937, fapt singular in epoca . La fel de interesanta ca si evolutia electorala, este si cresterea numerica a membrilor Miscarii Legionare, care erau 500 in 1927, se vor dubla in 1929, peste numai un an vor ajunge la 6 000, in decembrie 1933 vor creste de 4,6 ori, in mai 1935 Miscarea va numara 34 000 de aderenti, vor fi 96 de mii in ianuarie, pentru ca in decembrie, in acelasi an, sa ajunga la numarul de 272 000.11

Inceputurile

Personajele centrale ale Miscarii Legionare isi vor incepe cariera politica in cadrul ,,Ligii Apararii National Crestine”, un partid antisemit condus de vechiul si monomanul antisemit A. C. Cuza, decan al Facultatii de Drept din Iasi. Partidul se constituie ca o reactie la noul proiect de constitutie care isi propunea sa elimine articolul 7, ce mentinea statutul de strain pentru o mare parte a populatiei evreiesti. Constituit la 4 martie 1923, era compus in majoritate de studenti antisemiti si de dizidenti ai Partidului Nationalist-Democrat. In cadrul partidului un grup bine conturat, era coagulat in jurul lui Corneliu Zelea-Codreanu, acestia se remarcasera mai ales in timpul violentelor din anul universitar 1922. Apetenta pentru actiunea politica violenta avea sa ramana o marca a acestui grup.
Aventura politica a lui Codreanu incepe de fapt odata cu pregatirea alegerilor din 1926, cand acesta isi depune candidatura pentru un post de deputat pentru judetul Putna. Desi L.A.N.C-ul va obtine peste 120000 de voturi, performanta pe care o vor depasi abia la alegerile din 1932, Codreanu nu va obtine postul de deputat, lucru reusit de 10 dintre candidatii formatiunii. Treptat relatiile dintre grupul din jurul lui Codreanu si A.C. Cuza se deterioreaza, iar dupa ce pleaca de la Grenoble unde incercase obtinerea unui doctorat in drept – demers esuat – Codreanu isi propune sa creeze un partid propriu. Astfel, la 27 iunie 1927 este constituita Legiunea Arhanghelului Mihail, denumirea organizatiei se datora impresiei puternice pe care icoana usii bisericii inchisorii Vacaresti, i-o lasase lui Codreanu.12Anii de inceput vor reprezinta anii in care Codreanu va incerca sa puna bazele unei miscari organizate cu o cat mai mare raspandire teritoriala, in acest sens, Codreanu intreprinde un plan de actiune propagandistica in unle zone ale tarii (muntii Apuseni, jud.Covurlui, Basarabia). In timpul acestor actiuni legionarii intra deseori in conflict cu politia.

Anii de maturizare

Numirea ca prim-ministru a lui Ion Mihalache avea sa aduca si prima scoate in afara legii a Miscarii Legionare, acesta neagreand defel stilul politic al legionarilor (in iunie 1930 este constituita Garda de Fier ca organizatie politica a Legiunii Arhanghelului Mihail). Desi interzisa din ianuarie 1931, Miscarea participa la alegerile din iunie 1931 sub numele de ,,Grupul Corneliu Zelea Codreanu”. Totusi, gruparea era inca marginala, dovada este ca din cele 71 de judete ale Romaniei mari, depune liste doar in 17 judete. Aceste judete erau plasate potrivit lui Francisco Veiga in special in Transilvania, apoi in Moldova meridionala si centrala, Bucovina si sudul Basarabiei si nici unul in Dobrogea, Banat, Oltenia si Muntenia.13Scorul obtinut de legionari este unul nesemnificativ 1,1%, insemnand in voturi 34 183. Trebuie spus ca in unele judete legionarii obtin scoruri insemnate: Cahul-24,03%, Campulung- 19,3%, Covurlui 10,61% si Turda 8,12%. Esecul nu va fi insa, unul total. Aceasta deoarece in 2 din judete din zona Moldovei locul de deputat ramane vacant. Partidele puternice extenuate de lupta electorale, vor privi cu oarecare indiferenta aceste posturi, deoarece ele nu aveau cum sa influenteze raportul politic general. Nu acelasi lucru il vor face si legionarii care se vor mobiliza pentru obtinirea celor doua locuri vacante. Actiune lor este incununata de succes, Corneliu Zelea Codreanu si tatal acestuia Ion Zelea Codreanu devin deputati din partea judetului Neamt, respectiv Tutova.
Un nou examen electoral va fi prilejuit de caderea guvernului Iorga (5 iunie 1932) si de convocarea alegerilor. Legionarii vor obtine 2,44% (70 674) si vor participa de data asta in 36 de judete, fapt ce arat ca organizatoric devenisera mai puternici. Cu toate acestea Codreanu nu era multumit, el dorea ca miscarea sa politica sa-si extinda cat mai mult baza simpatizantilor.
Anul 1933 parea extrem de favorabil legionarilor, daca tinem cont ca in Germania fortele de extrema dreapta castigasera puterea. Legionarii simteau ca pot profita si ei de pe urma acestui rezultat si ca atare vor initia o campanie electorala extrem de ofensiva. Cu sase luni inaintea alegerilor este creat un grup propagandistic ce avea sa poarte numele de ,,Echipa Mortii”. Odata cu numirea lui I.G. Duca in fruntea guvernului lucrurile se vor inrautati pentru legionari. Cresterea infulentei extremei drepte, precum si optiunea anti-extremista a lui I.G. Duca, il vor face pe acesta sa supravegheze atent actiunile legionarilor. Pe fondul accentuarii climatului violent in campania electorale, Duca ordona arestari in randul legionarilor (9 decembrie 1933), iar a doua zi dispune scoaterea acesteia in afara legii.Peste numai 20 de zile de la arestarile legionarilor, istoria Romaniei, va inregistra al doilea asasinat al unui prim-ministru, acesta fiind raspunsul unui grup legionar fata de masurile lui Duca.
Alegerile din 1933 au fost primele si ultimile la care Miscarea Legionara a intentionat insa nu i s-a permis sa participe. Ascensiunea Miscarii Legionare devenise vizibila, ea era dovedita atat de cresterea numarului de simpatizanti si militanti si potentata de victoriile fascismului european. Referindu-se la perioada dintre 1933 si alegerile din decembrie 1937, Francisco Veiga afirma plastic ca Miscarea Legionara creste ,,ca o planta”14. Echipele de propagandisti ai Miscarii strabat intrega tara, inclusiv zonele care votau indeobste cu liberalii si cu taranistii, incercand sa convinga populatia ca noul partid, care se matamorfozase in Partidul “Totul pentru Tara”, reprezinta singura salvare a Romaniei.

Alegerile din decembrie 1937 si surparea democartiei interbelice

Alegerile din 20 decembrie 1937 au fost organizate de guvernul liberal, ele au fost asa cum afirma majoritatea cercetatorilor cele mai oneste alegeri din perioada interbelica. Nu se stie exact ce a stat la baza acestei atitudini. Armin Heinen considera ca motivul a fost acela ca Gherghe Tatarescu era ferm convins ca va castiga alegerile si nu a mai uzat de mijloace ne-democratice15. Zigu Ornea impartaseste alta opinie, considerand ca neobtinerea de catre nici un partid a majoritatii parlamentare s-ar datora manevrelor regale ce urmareau declansarea unei crize politice16.
In aceste alegeri Miscarea Legionara avea sa incheie un pact de neagresiune electorala cu Partidul National-Taranesc si cu gruparea liberala disidenta a lui Gh.Bratianu. Intentia acestor grupari politice era sa impiedice guvernul sa castige alegerile.
Pentru Miscarea Legionara aceste alegeri vor insemna cel mai mare succes electoral, obtinand 15,81% (478 368) si 66 de mandate, enorm daca luam in calcul ca la ultimile alegeri la care participase Miscarea Legionara obtinuse abia 2,44%. Un lucru de remarcat este acela ca, pe langa scorul electoral insemnat obtinut de legionari, Partidul National-Crestin castiga si el 9,29 % dintre preferintele electoratului, ceea ce insemna ca extrema dreapta primise unul din patru voturi. Paradoxal, cele mai democratice alegeri din perioada interbelica, aveau sa aduca pe langa cresterea electorala a extremei drepte si prabusirea fragilei democratii interbelice. Faptul ca nici un partid nu obtine 40% si implicit majoritatea electorala conform Legii electorale de la 1926, ofera regelui Carol al-II-lea pretextul de a impune in scurt timp un regim dictatorial.

Concluzii

Dupa cum putem observa Miscarea Legionara a participat la trei alegeri. La cele trei scrutinuri la care participa cunoaste o linie ascendenta. Putem observa ca daca la primele alegeri partidul lui Codreanu este un grup politic nesemnificativ, daca luam in calcul ca cele doua mandate obtinute se datorau mai degraba circumstantelor favorabile, si nu depasirii pragului electoral de 2%, peste numai un an scorul electoral al acestuia se dubleaza, dublandu-se si participarea pe listele judetene. In aceste conditii Miscarea Legionara obtine 5 mandate. Rezultatele de la ultimile alegeri ale Romaniei mari sunt de-a dreptul spectaculoase, legionarii participa pe listele judetene in aproape toata tara si obtin 66 de mandate.Comparativ cu oprimele alegeri,.Miscarea Legionara creste de 13,9 ori relativ la numarul voturilor primite si 14,3% relativ la procente obtinute, iar in ceea ce priveste alegerile din 1932, Miscarea Legionara creste in 1937 cu 6,78 in voturi si 6,5 in procente. Media electorala a tuturor participarilor atinge 6,45% relativ la procente.
Miscarea Legionara nu a participat niciodata la guvernare in conditii democratice, oportunitatea insa i se ofera o data cu preluarea puterii de catre generalului Ion Antonescu, ea reprezentand pentru perioada interbelica gruparea politica extremista cea mai importanta, fiind in fond, asa cum afirma o serie de cercetatori o varianta autohtona a fascismului.

NOTE
[1] un studiu amanuntit asupra afinitatilor dintre regimul national-comunist nu a fost inca realiazat.
[2] Mihai FATU, Ioan SPALATELU- Garda de Fier.Organizatie de tip fascist, Ed.Politica, Bucuresti, 1971.
[3] este vorba de lucrari ca: Stelian NEAGOE -Triumful ratiunii impotriva violentei( Viata universitara ieseana interbelica), Ed.Junimea, Iasi,1977 ; Aurica SIMION – Regimul politic in Romania in perioada septembrie 1940- ianuarie 1941, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1976; Florea NEDELCU – De la restauratie la dictatura regala. Din viata politica a Romaniei, 1930-1938, Ed .Dacia, Cluj-Napoca, 1981; Al.G. SAVU – Sistemul partidelor politice din Romania. 1919-1940, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976; Ioan SCURTU – Viata politica din Romania, 1918-1944, Ed. Albatros, Bucuresti, 1982.
[4] apud Mihai CHIOVEANU – Fetele fascismului : politica, ideologia si scrisul istoric in secolul al XX-lea, Ed. Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2005,pag 223
[5] trebuie amintiti in mod special autorii Eugen WEBER, Francisco VEIGA, Armin HEINEN, NAGY-TALAVERA, FISCHER-GALATI sau Zeev BARBU.
[6] Mihai CHIOVEANU –op.cit, pag. 225.
[7] cartea istoricului Mihai Chioveanu reprezinta un astfel de caz fericit.
[8] Gh.IACOB, Luminita IACOB – Modernizare-Europenism, Ed Universitatii ,,A.I.Cuza”, Iasi, 1995,vol.I, pag.51
[9] Mattei DOGAN – Dansul electoral in Romania interbelica, in revista Cercetari Sociale, nr.4/1995, pag.7;
[10] ibidem, pag.9
[11] Armin HEINEN – Legiunea ,,Arhanghelului Mihail”.Miscare sociala si organizare politica. O contributie la problema fascismului international, Humanitas, Bucuresti, 1999, pag.366; toate cifrele electorale relativ la Miscarea Legionara vor fi preluate de la acest autor.
[12] Zigu ORNEA – Anii treizeci.Extrema dreapta romaneasca, Ed, Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1996
[13] Francisco VEIGA – Istoria Garzii de Fier 1919-1941.Mistica ultranationalismului, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995, pag.135
[14] ibidem, pag.215
[15] Armin HEINEN – op.cit, pag.338
[16] Zigu Ornea – Cum se alcatuia odinioara opozitia, in Dilema nr.437/2001

BIBLIOGRAFIE

Sorin ALEXANDRESCU- Paradoxul roman, Ed Univers, Bucuresti, 1998
Gh.BUZATU, Corneliu CIUCANU, Cristian SANDACHE- Radiografia dreptei romanesti, Ed. FF PRESS, Bucuresti, 1996
Mihai CHIOVEANU – Fetele fascismului : politica, ideologia si scrisul istoric in secolul al XX-lea, Ed. Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2005
Mattei DOGAN – Dansul electoral in Romania interbelica, in revista Cercetari Sociale, nr.4/1995
Armin HEINEN – Legiunea ,,Arhanghelului Mihail”.Miscare sociala si organizare politica. O contributie la problema fascismului international, Humanitas, Bucuresti, 1999
Gh.IACOB, Luminita IACOB – Modernizare-Europenism, Ed Universitatii ,,A.I.Cuza”, Iasi, 1995
Irina LIVEZEANU – Cultura si nationalitate in Romania Mare 1918-1930, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1998
Zigu ORNEA – Anii treizeci.Extrema dreapta romaneasca, Ed, Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1996
Cristian PREDA – Influenta sistemelor electorale asupra sistemului de partide in Romania interbelica, in Studia Politica, vol. II, nr.1/2002
Hans ROGGER, Eugen WEBER- Dreapta europeana. Profil istoric, Ed. Minerva, Bucuresti, 1995
Ioan SCURTU – Viata politica din Romania, 1918-1944, Ed. Albatros, Bucuresti, 1982.
Francisco VEIGA – Istoria Garzii de Fier 1919-1941.Mistica ultranationalismului, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995
Leon VOLOVICI – Ideologia nationalsita si <> in Romania anilor ’30, Ed.Humanitas, Bucuresti, 1995
Corneliu ZELEA CODREANU – Carticica sefului de cuib, Tipografia „C. S. m. c.” ,Bucuresti, 1940
Corneliu ZELEA CODREANU – Pentru legionari, Ed.Scara, Bucuresti, 1999

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign