Alexandra Roată: Bună ziua şi vă mulţumesc din suflet pentru că aţi acceptat să răspundeţi întrebărilor pe care le-am creionat. Scopul acestui interviu este acela de a poziţiona femeia modernă a societăţii secolului XXI în contextul raportării la viaţa privată, socială şi culturală.
A.R.: Ce presupune existenţa egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi?
Nicoleta Fiu Mitrea: Egalitatea de gen şi de şanse rămâne încă un deziderat la nivelul societăţii patriarhale româneşti. Existenţa egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi presupune înlăturarea diferenţelor de remunerare dintre cele două genuri, dar şi a „tavanului de sticlă”; atenuarea genizării meseriilor şi a preocupărilor genizate (meserii feminizate – sănătate, educaţie) şi, astfel, înlăturarea rolurilor de gen predefinite social; diminuarea violenţei asupra femeii; reprezentare politică proporţională; mass-media obiectivă; perspectiva integratoare de gen – gender mainstreaming. Acestea sunt instrumentele prin care se poate ajunge la egalitatea de şanse şi de gen.
A.R.: Cum explicaţi faptul că femeia modernă reuşeşte să acorde suficient timp, atât activităţilor casnice, familiei, cât şi specializării şi perfecţionării continue?
N.M.: În opinia mea, acordarea „timpului suficient” nu este o caracteristică neapărat genizată, cât una postmodernă, de prioritizare a obiectivelor şi utilizarea instrumentelor necesare (vezi electrocasnice moderne, principiul distribuţiei echitabile a sarcinilor în familie, precum şi o vagă emancipare a femeii). Pe de alta parte, pentru a cita o mare activistă feministă din perioada regimului comunist, aş vrea să văd întrebarea aceasta adresată unui bărbat, fie numai pentru conştientizarea „double bourden” la care este supusă femeia în toate sferele.
A.R.: Cum priveşte segmentul masculin acţiunea asociaţiei pe care o coordonaţi?
N.M.: Deşi misiunea principală a organizaţiei este aceea de promovare a egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi, Asociaţia pentru Şanse Egale nu a derulat numai acţiuni privind egalitatea de gen, ci a atins şi alte spectre, îndeosebi privind egalitatea pe piaţa muncii, discriminare, tratând şi problematici privind violenţa domestică şi violenţa asupra copilului, drepturile persoanelor cu dizabilităţi, integritatea şi buna guvernare. Aşadar, nu este percepută ca fiind o organizaţie feministă, ci, mai degrabă, o organizaţie care apără şi promovează drepturile tuturor grupurilor vulnerabile. Asta ne-a ajutat să lucrăm bine şi cu segmentul masculin, trasmiţând mesaje care să ducă la îndeplinirea misiunii, fără să ne lovim direct de stereotipia, prezentă încă, din pacate, în societatea noastră.
A.R.: Consideraţi că asociaţia ar fi putut fi înfiinţată la începutul secolului trecut, atunci când rolul femeii era strâns legat de atribuţiile gospodăreşti şi mai puţin de contactul cu societatea, cultura sau profesiunea?
N.M.: Da, cu atât mai mult cu cât femeia era subscrisă sferei domestice. O astfel de asociaţie ar fi avut menirea să grăbească procesul de emancipare a femeii şi să parcurgă succesiv valurile feministe. Probabil că atitudinile patriarhale ar fi fost mult reduse astăzi.
A.R.: Cum pot căpăta sens obiectivele asociaţiei în contextul în care, în prezent, femeia este defavorizată: numărul cazurilor sociale de agresare, maltratare şi violare este în creştere în cadrul familiei?
N.M.: Acest fapt dă sens obiectivelor noastre. Milităm pentru empowerment (capacitare, împuternicire), pentru combaterea şi conştientizarea acestor cazuri grave de încălcare a drepturilor femeilor. Dat fiind faptul că numărul cazurilor (raportate sau nu) de violenţă economică, psihologică, sexuală, socială şi fizică sunt în constantă creştere în România, a determinat UE să impună României definirea şi implementarea gender mainstreaming-ului şi a egalităţii de gen; pentru a uşura lungul drum până la atingerea acestor scopuri, asociaţia noastră şi altele de această natură din întreaga ţară intermediază relaţia dintre cetăţean şi autorităţile publice şi oferă mult mai multe oportunităţi de exprimare şi raportare a problemelor întâmpinate.
A.R.: Care este calea prin intermediul căreia transmiteţi mesajul egalităţii de şanse în mediul rural?
N.M.: Încercăm să transmitem mesaje prin distribuirea materialelor informative şi abordarea subiectelor privind egalitatea de şanse în cadrul dezbaterilor cu comunităţile, în urma încheierii de către APSE a parteneriatelor cu administraţii publice locale din zone rurale.
A.R.: Cum este percepută egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în mediul rural?
N.M.: Nu este percepută. Dacă în mediul urban avem o definire (cel puţin la nivel teoretic) a acestui principiu, la nivel rural femeia este privită numai ca un obiect care poate să muncească la câmp cot la cot cu bărbatul şi, în acelaşi timp, să îndeplinească singură toate sarcinile gospodariei. Vorbim, pe scurt, de problema „muncii invizibile” şi de perpetuarea sclaviei de gen.
A.R.: Poate fi considerată femeia, în societatea modernă, un factor-cheie în creşterea şi dezvoltarea economiei naţionale?
N.M.: Orice individ este, în cele din urmă, un bun social. Barbaţii şi femeile sunt deopotrivă factori cheie în creşterea şi dezvoltarea economiei naţionale.
A.R.: Se vorbeşte tot mai mult, în ultimul timp, despre dezvoltarea conceptului de femeie completă, cea care are capacitatea de a îndeplini cu succes roluri precum cel de mamă, soţie, fiică, angajată. Este o conversie pozitivă sau una ce poate atrage efecte negative?
N.M.: Şi revenim la tripla povară pe care regimul comunist a impus-o asupra femeii. Atrage, evident efecte negative pentru că se perpetuează mitul maternităţii şi al legăturii dintre sfera domestică şi femeie. Orice femeie care se substrage de la aceste imperative societale va fi etichetată ca femeie uşoară sau anormală şi va fi ostracizată. Familia, ca instituţie de bază a societăţii patriarhale, va priva întotdeauna femeia lesbiană de a îndeplini aceste roluri. Este o lesbiană de succes mai puţin femeie decât o femeie heterosexuală oricare alta? Este o mamă singură mai puţin femeie decât una căsătorită? Depinde foarte mult în ce mod se defineşte „îndeplinirea de succes” a rolurilor (vorbim oare de femeia bionică aici?) şi cum lasă în afară această definiţie foarte multe alte categorii şi grupuri. Dacă feminitatea se definieşte în continuare în concordanţă cu impunerile sociale patriarhale care tratează femeia ca o sub-clasă, un „al doilea sex”, atunci, oricum, femeia nu va fi niciodată de succes.
A.R.: De ce avem nevoie de egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi? Sunt femeile un segment adversar şi concurenţial pentru bărbaţi?
N.M.: Pentru că este un drept natural al omului şi pentru că încălcarea lui duce la efecte complet nefavorabile (am vorbit mai sus despre violenţa de gen, este probabil cel mai grăitor exemplu). Pentru a doua întrebare, cred că vorbim despre egalitate prin acceptarea şi respectarea diferenţei, a diferenţei care contează, şi nu despre curse genizate.
Vă mulţumesc pentru timpul acordat şi pentru răspunsurile dumneavoastră!
22/02/2011
Foloasele ratiunii