Bucurestii Vechi si Noi

Mus ogre otigoc

04 iunie 2011 Sebastian Grama Comoara Hestugmitilor

Poate că ar trebui să cos două continente unul de altul, să beau lacul Sinoe, să învăţ o lebădă să meargă în patru labe, să desenez atât de bine un cal înaripat încât să se îndrăgostească o libelulă de el, să cânt Für Elise în greceşte, să dansez Limbo în mâini pe o lamă, să fumez un pahar, să-l joc pe Godot, să mănânc o toamnă cu pâine, să deschid o fereastră pictată pe zid, să citesc o tăcere, să fumez un cuvânt, să pisez o dâră de fum, să privesc o linie care să se termine dincolo de toate liniile, să dărâm o ruină, să fabric ulei abraziv, să inventez un cadavru cu portiere, o virgulă rabatabilă, să demonstrez că Homer m-a plagiat, să devin decanul facultăţilor mentale, să brevetez prenumele tău (astfel încât să le dau în judecată pe toate celelalte care îl poartă), să-ţi brevetez şi amintirile, să vând proiectul Turnului Babel, să canonizez o eclipsă de lună, să montez un atom, să aud un parfum, să coafez un imperiu, să descopăr apa carbogazoasă cu bule cubice, să împart o înmulţire la sine şi să-mi dea zero, să asfaltez Groenlanda, să mă cheme Socrate Alighieri, să fiu de plastic, să domin cu ferocitate o ramură de măslin, să împletesc două flăcări (sau două cariatide sau două planete), să regizez cea mai înaltă groapă din lume, să decernez Premiul Nobel unei familii de canguri, să ajut o cobră bipedă, să conjug substantive, să cercetez forma de plural a verbului “a fi”, să înjug un centaur, să tai un cuţit cu o felie de vrabie, să construiesc o prăbuşire, să cunun două sticle (sau două enigme), să dau în judecată un râu, să înjur o enzimă, să demonstrez o axiomă, să-l psihanalizez pe Dumnezeu, să ciobesc un tsunami, să ghilimetez un amurg, să convertesc o mlaştină, să defrişez Kalahari, să te pictez în 1584 (exact aşa cum eşti astăzi), să inund un ocean, să închiriez o istorie, să încoronez o algă, să mărunţesc o secundă pierdută, să macerez o fantasmă, să devastez un punct, să tipăresc o noemă în aldine, să cheltuiesc o faleză nemaigăsită, să îmi dublez un hiat, să cad în cer, să cer să cad, să visez din greşeală că sunt viu, să împuţinez cu două zecimale un număr iraţional, să mă divid la câte pagini ar fi necesare pentru a epuiza descrierea tonului tău când îmi zâmbeşti fără glas, apoi să botez forma norilor dintr-o zi de aprilie, să-mi revin mie însumi aşa cum revine o proprietate unui obiect, să închid o paranteză al cărei capăt opus îmi precede naşterea, esenţa şi rostul, să devin semnătură pe o declaraţie orală, să dizolv declaraţia în vin, să deşurubez o galaxie pătrată, să prezic viitorul anterior, să îndoi văzduhul, să-mi schimb semnificaţia, să traduc verdele pe înţelesul orbilor, să povestesc un poem liric, o emoţie, o frunză, o cifră, să atârn un citat pe o salcie uscată, să enumăr epitete comestibile, geometrii metaforice, literaturi non-verbale, gânduri de piatră, aşchii de plictiseală, vise de gheaţă, muguri de sunet, aburi de singurătate, popoare cu filtru, să vopsesc o albină, să topesc o întrebare, să decid o molimă, să ard o cascadă, să înjunghii o aşteptare, să mângâi o alta, să îmbrăţişez o furtună de iulie, să devalizez o presupunere, să mă uit puţin câş ori să mă fac mic, foarte mic, ori dracu ştie ce ar mai trebui ca să mă crezi!

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign