Povestea trecatorilor din Bucuresti 2

Intoarcere pe Maidanul Academiei

1 comentariu
Postat de: [Raiden]


In spatele blocurilor inalte ridicate in inima Capitalei de Ceausescu, orasul vechi inca are rani deschise, iar logica isi pierde sensul cand se vede diferenta frapanta dintre noile artere – late si pustii – si batranele stradute specifice Bucurestilor autentici. Cartierul Uranus a fost strivit de Casa Republicii (Parlamentul actual) si Casa Stiintei si Tehnicii (actuala Casa Academiei).

Dupa expeditia pe maidanul Academiei din toamna lui 2010 (recomand citirea/recitirea in avans a acestui articol), cand am descoperit vestigii importante – marturii ale zonei pitoresti de altadata, am decis sa revin cu cateva precizari. Intamplarea face ca am si ceva materiale noi, asa ca pornim din nou masina timpului. –>

Reamintesc ca maidanul Academiei reprezinta perimetrul cuprins intre Calea 13 Septembrie, Calea Rahovei, strada Sabinelor si strada Uranus. Acest areal includea sapte strazi in panta, foarte pitoresti. Pe planul cadastral de mai sus (via Idei Urbane) se poate vedea cum exact s-a suprapus Casa Stiintei – constructie comandata de Elena Ceausescu – peste vechea configuratie stradala.

In panorama maidanului Academiei (slab executata, zic eu) avem 3 imobile de interes: Casa Republicii, bijuteria noului Centru Civic, Casa Stiintei, sora ei mai mica si mai urata si – principalul vestigiu al zonei disparute – o casa de pe strada Salvatorului, supravietuitoarea izolata pe maidan. Perimetrul este foarte dezolant si aparent nu prezinta niciun interes.

Incepem cu celebra strada Uranus, vedere elevata (st.) si normala (dr.). Pentru a acomoda noile blocuri dinspre Calea 13 Septembrie, strada Uranus a fost in primul rand demolata, apoi aliniamentul ei a fost mutat, pentru a ocoli masivele edificii noi. Linia rosie inidca aliniamentul initial.

Strazile in panta ce uneau, in mare parte, strazile Uranus si Antim, au trebuit sa dispara pentru proiectul de suflet al Tovarasei – Casa Stiintei – monstruozitatea preluata de Academia Romana si neterminata nici in prezent. Daca se compara volumul cladirii cu cel al Palatului Bragadiru (evidentiat cu galben) – un edificiu impunator al zonei inainte de anii ’80, este evident ce proportii faraonice are Centrul Civic ceausist.

Un alt vestigiu important, totodata cel care a declansat explorarea urbana initiala – este pavimentul supravietuitor de la intrarea dinspre Uranus pe str. Salvatorului.

Strada Salvatorului unea str. Uranus cu Calea Rahovei. Pe imaginea de mai sus, i-am marcat cu galben aliniamentul, in prezent sters. De sus, am avut ocazia sa observ mai bine unicul imobil ramas in picioare din toata zona – casa de la nr. 7 pe str. Salvatorului.

Cladirea din anii ’30 este bine intretinuta. A scapat de demolare pentru ca, cel mai probabil, au locuit aici muncitori pe durata santierului. In prezent, inteleg de la vecinii de pe str. Sabinelor ca a fost retrocedata. Totusi, nu am idee ce adresa are in prezent, intrucat str. Salvatorului nu mai apare in nomenclatorul stradal al Capitalei. Banuiala mea e ca aceasta casa a fost arondata la str. Sirenelor cumva. Ramane inaccesibila din cauza haitelor de caini si vegetatiei scapate de sub control care o inconjoara.

Cum am spus, str. Salvatorului iesea in Calea Rahovei, la Palatul Bragadiru. In articolul precedent, am prezentat schema de mai sus, in care am marcat si strada Ion Taranu. Schema este importanta pentru ce urmeaza.

Recent, s-a petrecut o schimbare notabila: a inceput amenajarea unei intrari prin spatele Casei Academiei, pornind din Calea Rahovei! Intamplator, intrarea se potriveste aproximativ cu capatul strazii Salvatorului, asa ca am realizat o comparatie intre anii 1980 si 2011. Diferenta majora de relief rezulta din distrugerea colinei Arsenalului pentru saparea fundatiei Casei Stiintei. Nu am idee daca se intentioneaza unirea cu ciotul dinspre Uranus al strazii Salvatorului, dar voi urmari cum decurg lucrarile. Oricum, nu imi fac sperante.

Calea 13 Septembrie a fost si ea afectata de distrugeri. Gratie dlui. Dan Vartanian, avem poze din timpul lucrarilor, din luna mai 1982. Comparatia de mai sus este de la actuala Piata Arsenalului (la Hotelul Marriott), versiunea mult largita a fostei Piete Puisor. Sus: linia de tramvai coboara in dreapta spre intersectia cu str. Uranus, iar in stanga, demolat si bordat de garduri, este un segment azi disparut din str. Puisor. Cladirea masiva, distrusa ulterior, era Tipografia Armatei. Jos: Aproximativ acelasi unghi in zilele noastre, cu Calea 13 Septembrie mergand in dreapta si str. Izvor in stanga, dupa inglobarea segmentului din str. Puisor – un peisaj schimbat dramatic.

Ambele fotografii sunt luate din dreptul Postei Puisor, singurul supravietuitor din vechea configuratie a intersectiei. In poza veche, Posta Puisor este in dreapta biciclistului (in afara cadrului), iar in poza actuala, se gaseste in dreapta-jos, tot in afara cadrului.

Dupa Piata Puisor, 13 Septembrie cobora dealul inspre strada Uranus, continuandu-se apoi cu strada Cazarmii, un drum foarte sinuos. Poza veche, din 1982, este luata din lungul strazii Uranus. Autoservirea de pe colt marcheaza intersectia cu 13 Septembrie (linia de tramvai care merge in stanga), iar imediat la dreapta se face str. Cazarmii, in continuarea Caii 13 Septembrie. Str. Uranus cu linia principala de tramvai cobora apoi spre Podul Izvor, traversand Dealul Arsenalului.

Situatia actuala a acestei intersectii arata o strada lata, cu scuar pe centru, vegetatie, un gard si o portiune din Casa Republicii. Intersectia Uranus-13 Septembrie a fost anonimizata si mutata.

Da, am spus bine mutata. Pentru prelungirea Caii 13 Septembrie dincolo de Uranus (medalion: se vede deja forma noii artere, imagine luata de pe amplasamentul actualului bd. Libertatii) a fost sacrificata strada Lazureanu. Aliniamentul noului tronosn din 13 Septembrie, deviat fata de traiectoria initiala pentru a fi in linie cu Casa Republicii si Casa Stiintei, ingloba exact acea veche strada.

Update! De la Adrian aflam originea denumirii “Lazureanu” si legatura cu berarul Oppler!

De la Aventurierul am obtinut doua fotografii extrem de importante. Prima, de la inceputul anilor ’80 (autor: Mihai Isacescu), arata strada Lazureanu la inceputul demolarilor. Cadrul arata drumul urcand spre intersectia cu Uranus. In extrema dreapta, cocotate pe deal, ultimele case cuprinse intre str. Schitul Maicilor si intarea Cazarmii se pregateau de disparitie deoarece ocupau cu nerusinare locul curtii Casei Republicii.

In prezent, din aproximativ acelasi unghi (jos), situatia este cu totul alta: noua Cale 13 Septembrie trece triumfal peste vechea strada Lazureanu, urcand spre Uranus.

O privire din unghiul opus (Dan Vartanian 1982), dinspre intarea Cazarmii spre str. Lazureanu, arata cum a fost sapata noua artera 13 Septembrie in deal, schimband geografia locului. Pe str. Lazureanu nu mai ramasese nimic. In stanga, observam imobilul mai mare pe care l-am remarcat si in fotografia luata de pe Lazureanu. Aceasta strada a fost printre primele sterse, iar pe hartile succesive din anii ’80, ea a disparut treptat. A aparut intreaga ultima oara in 1982. Dupa aceea, pe masura ce lucrarile avansau, Calea 13 Septembrie cu aliniamentul „corectat” aparea prelungita putin dupa str. Uranus, insa nici urma de Lazureanu, pana cand 13 Septembrie a devenit bulevardul central al zonei Casei Stiintei.

Un cadru luat de mai sus, dinspre Uranus, dar privind spre poalele dealului Arsenalului, prezinta Calea 13 Septembrie noua in toata splendoarea ei. In dreapta, se intrase deja bine cu demolarile in strazile Minotaurului si posibil Ecoului. Culmea e ca in casa de pe coltul strazii Ecoului cu strada Ion Taranu functionase in 1932 redactia ziarului comunist „Scanteia”, intr-o perioada in care Partidul Comunist era scos in afara legii. Revenind la fotografie, in stanga, ce fusesera strazile Cazarmii si Schitul Maicilor, precum si imprejurimile, se pregateau sa intre in istorie.

Poza de jos prezinta situatia din prezent, cu un drum intins pana jos in bd. Libertatii la blocul SRI. Bd. Libertatii a distrus, printre altele, strada Antim – capatul strazilor in panta de pe maidanul Academiei.

A doua imagine-document de la Aventurierul prezinta capatul dinspre Lazureanu al strazii Schitul Maicilor, cand pe Lazureanu deja se demola, dar pe Schitul Maicilor nu inca (inceputul anilor ’80). Imaginea din prezent corespunzatoare celei vechi nu are nicio asemanare. Configuratia locului este cu totul alta, parca este alt oras!

Astfel, iata cum arata Casa Republicii, asa cum s-ar vedea din fosta strada Lazureanu, in preajma fostei intersectii cu Schitul Maicilor.

Pe harta inca valabila in 1982, am suprapus actuala configuratie stradala. Se observa clar brutalitatea cu care s-a intervenit constient in inima orasului vechi, distrugandu-l ireversibil. Se observa corectiile aplicate aliniamentelor strazii Uranus si Caii 13 Septembrie, prelungirea peste strada Lazureanu a Caii 13 Septembrie, dar si scurtarea socanta a Caii Rahovei, de catre noul bd. Libertatii, ce porneste victorios din Piata Regina Maria.

Pe harta din 1984, toata zona a fost stearsa. Astfel, perimetrul cuprins intre Splaiul Independentei, 13 Septembrie si bd. George Cosbuc (actual Regina Maria pe segmentul dinspre Piata Unirii) este alb! Calea 13 Septembrie se pierde in neant, la fel si Calea Rahovei dincolo de Piata Chirigiu. O situatie nemaiintalnita pe nicio harta pe care am vazut-o vreodata – sa dispara o bucata din oras!

Un vestigiu astazi degradat, dar foarte colorat (gratie locatarilor) al zonei distruse de Casa Stiintei este strada Sapunari – un drum ingust si pietruit, care leaga str. Uranus de Calea Rahovei, iesind la scuarul Sabinelor.

Prin distrugerea colinei Uranus (Arsenalului), Capitala a pierdut nu numai un cartier rezidential ante- si interbelic, ci si un loc cu un imens potential turistic, dar mai ales o zona extrem de importanta pentru istoria bucuresteana si devenirea orasului. Privind azi la dealul Filaret si la stratificarea impusa de relieful specific, nu pot decat sa-mi imaginez cum aratau acele strazi in panta din Uranus. In imaginea de mai sus, trei nivele ale dealului Filaret: 1 – str. Mitropolit Filaret; 2 – str. Lamaitei, fosta str. Principesa Ileana; 3 – Aleea Suter.

In schimb, ceea ce ceausismul tarziu a oferit bucurestenilor si tarii intregi este o Casa a Stiintei si Tehnicii, nefinalizata niciodata si unde Academia Romana, prin cele cateva birouri instalate acolo, nu poate masca monstruozitatea acestui proiect care nu ar fi trebuit sa existe. De fapt, as sustine neconditionat o demantelare pasnica si lenta a Casei Stiintei, intrucat, in opinia mea, nu are ce cauta acolo.

Daca aveti opinii pro/contra acestei idei, putem discuta in comentarii. Cert este ca maidanul Academiei mai are si alte secrete care asteapta sa fie descoperite de exploratorii urbani. Oricum, marea masa a oamenilor habar n-are peste ce istorie trece urcand 13 Septembrie spre Muzeul de Arta Contemporana.

1,800 vizite
, , ,
Stimati cititori, fiind un proiect cultural quality, va informam ca in acest spatiu acceptam orice opinie dar mesajele care contin obscenitati NU vor fi acceptate. Multumim pentru intelegere!

Un raspuns to “Intoarcere pe Maidanul Academiei”

  1. G. Graur [Aventurierul] Says:

    Experienţa ne învaţă că, în afara pierderilor de vieţi omeneşti, toate celelalte pagube sunt recuperabile. La mijloc este doar o problemă de bani şi de voinţă politică. Eu sunt de părere că, după ieşirea economiei din criză, se va putea reface în configuraţia iniţială o bună parte din cartierul Uranus, cu anumite excepţii. Palatul Parlamentului cu incinta lui, Casa Academiei şi blocurile noi din centrul Civic vor trebui să rămână pe loc, fără nici un fel de modificări. Ele reprezintă munca poporului nostru şi au o mare valoare de întrebuinţare, fiind apreciate şi de străini.
    Ceea ce s-ar putea reface sunt restul străzilor demolate, cu respectarea actualelor artere majore: Calea 13 Septembrie, bulevardul Libertăţii (care va trebui prelungit printr-un pod peste Dâmboviţa), bulevardul Naţiunile Unite. Sunt de părere că nu e necesară refacerea reliefului iniţial de la Splaiul Independenţei până la Casa Republicii. După trasarea diametralei Buzeşti – Rahova, toate spaţiile rămase libere în spatele blocurilor ce se vor construi de-a lungul ei vor putea fi valorificate (cel mai important obiectiv de reconstruit fiind Biserica Izvorul Tămăduirii). La fel ar trebui procedat şi cu terenul care va rămâne liber între Stadionul Republicii şi Catedrală.
    Cartierul Izvor va putea fi refăcut după următoarele reguli:
    • toate străzile vechi să fie retrasate, de la Splai până la str. Mihai Vodă (care corespunde aproximativ cu bd. Naţiunile Unite)
    • Arhivele Statului, care se suprapun parţial peste bd. Libertăţii, vor trebui reconstruite din imediata apropiere a trotuarului
    • Facultatea de Chimie, de la colţul cu strada Haşdeu, care n-a fost demolată de Ceauşescu, ci a căzut la cutremur, va trebui refăcută la rândul ei
    • toate imobilele cu minimum un etaj se vor reclădi; în prima fază, foştii proprietari vor avea prioritate, iar ulterior, dacă refuză, terenurile vor putea fi scoase la licitaţie pe baza aceluiaşi proiect
    • pentru clădirile mici nu cred că trebuie insistat să fie refăcute, decât în anumite cazuri speciale, în rest se va putea construi orice pe locul lor
    Pe maidanul Academiei propun trasarea vechilor străzi, cu diferenţa că strada Arionoaia va trebui deplasată puţin mai la nord, iar strada Ion Ţăranu va fi mai scurtă. Consider că deocamdată n-ar trebui refăcute decât imobilele de la cele două capete ale străzilor lungi, respectiv cele dinspre strada Uranus şi bulevardul Libertăţii, care corespunde vechii străzi Antim.
    Ar mai fi de refăcut şi micile triunghiuri din spatele bd. Libertăţii, în special imobilele distruse în mod nejustificat de pe străzile Apolodor, Vânători, Sapienţei şi posibil câteva case de pe Mihai Vodă (pe o singură parte). Cel mai important e să nu se dea liber la construcţii pe terenurile demolate. Restul e o problemă de timp şi de bani.

    Reply

Lasati un comentariu

Povestea trecatorilor din Bucuresti 2
Povestea trecatorilor din Bucuresti