Bucurestii Vechi si Noi

Ai ajuns la 10?

10 septembrie 2011 Bucurestii Vechi Si Noi A-mestecate

 

Îţi vedeam doar o mânecă din tricou şi un colţ de zid. N-ai ştiut niciodată să te ascunzi. O să facem aşa, numeri de la 1 la 10 şi te pierzi apoi în 10 bucăţi din tine, pe care le ascunzi sub pietre. O să mă prefac că nu te văd când o să te furişez cu privirea de deasupra buzelor lungite în zâmbetul ăla pe care îl cunoşti. Nu, nu după fereastra aia, ştii că are perdele transparente şi te văd întotdeauna. Te văd cum respiri şi te sperii de umbra care se prăvăleşte pe trotuarul din faţă. Am să mă joc cu tine, am să îţi bat în geam de la balcon, am să te alerg printre statuetele din camera de zi până când îţi alegi una care să îţi contureze şoldurile. Îţi aud gândurile şi felul în care îţi arunci ideile prin aer. Le miros. Îmi joacă perdele printre picioare şi mă ia un aer cald de glezne. De gât mă strânge un miros de zambile înflorite. Nu mă păcăli iarăşi, aducându-mi flori. Mai bine prefă-te iar în umbra aia pe care n-o pot apuca niciodată şi sperie-mă de după un gând urât. Am început să râd, nu te mai văd şi mirosul de zambile s-a topit printre perdele. Vântul mă mângâie acum pe după urechi.

 Ţi se plimbă umbra pe balcon. Pari neliniştit, urci şi cobori pervazul ca şi cum te-ar fugări vreun ţânţar ameţit de aerul ăsta înăbuşitor. Iar după statuetă. Ai ajuns la 10? Parcă eu am numărat doar până la 5. Am să-ţi caut acum bucăţile în lumina de la felinarul din stradă, în faţa maşinii cu roţile storcite, pe după şanţul ăla care se scaldă în picături de ploaie, prin găurile roase ale blocului de vis-a-vis, prin încheieturile mele, pe după tălpile tale lipite de podea, printre legăturile turtite din mâinile mele, pe fiecare centimetru din corpul meu, prin tine şi printre joaca din priviri. Ce stai şi te uiţi aşa? Ajută-mă să îţi pătrund negăsitul, să îţi cuprind spaţiile şi să te încui apoi printre fiecare deschizatură.

Nu, azi nu plouă. Azi a hotărât să stea, să nu se mai scurgă şi să înghită urma asta de stradă. Azi s-a dus spre mai încolo, speră că se mai linişteşte un pic. Azi nu vine, stă mai încolo, picior lângă picior şi îşi caută mâinile printre cutele de la pantalon. Azi îşi aruncă frânturi de gânduri pe sub scaun şi le caută cu tălpile murdare de noroi. Azi nu mai stă, şi-a încrucişat buzele şi şi-a aruncat ochii peste nasturii de la cămaşă. Azi nu-ţi mai ştiu culoarea şireturilor.

Ai ajuns la 10? Eu am trecut peste de ceva timp şi mă plictisesc îngrozitor. Perdeaua îmi mângâie umerii şi mă simt aşa bine sprijnită în coate. Fură-mi degetele de la mâini şi deseneaza tu azi. Desenează-mi uite acolo, mai la stânga ta.

Ai ajuns la 10? Eu ţi-am găsit deja un gând ascuns printre privirea dintre nasturi.

DE DIANA RIZOIU

Tag-uri:
[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign