Paharul

 

Un poem de Ion Mureşan

Paharul

E o noapte feerică. Luna tremură galbenă şi rotundă în pahar.

Îmi bag degetul în pahar. Apoi îmi bag mâna până la cot în pahar.

Apoi îmi bag mâna până la umăr în pahar.

Vodca e rece ca gheaţa.

Pe fundul paharului este o lespede mare de piatră.

Mai sunt frunze moarte şi rădăcini negre.

Mai este o cizmă de cauciuc spartă.

Pe fundul paharului mai este o sobă ruginită.

Îmi bag capul în pahar. Vodca e rece ca gheaţa!

Deschid ochii în pahar. În pahar văd bine şi fără ochelari.

Zic: totu-i vis şi armonie!

Lespedea de piatră este albă cu vinişoare roşii.

Acum văd dihania. Acum o aud cum toarce molcom ca o pisică.

Îi văd picioarele albastre. Îi văd coada grozavă, ieşind de sub lespedea de

piatră.

Lângă lespedea de piatră curge un izvoraş limpede. El susură cristalin

peste pietricele.

În jurul lui, iarba e veşnic verde. În iarbă cresc flori gingaşe.

În izvoraş înoată copii mici cât păpuşile. Ei înoată cu mişcări uluitor de

iuţi.

Ei înoată îmbrăcaţi în rochiţe şi cămăşuţe şi pantalonaşi în culori vesele.

Sunt îngeraşii de pahar. Îngeraşii de pahar nu muşcă şi nu fac rău

nimănui.

Îmi vine să vomit de milă. Îmi vine să vomit de tristeţe.

Îmi vine să vomit gândind că aş putea să înghit un îngeraş de pahar.

Îmi vine să plâng la gândul că el ar fi, brusc, foarte singur,

să plâng la gândul că el ar plânge toată noaptea cu sughiţuri în mine,

să plâng la gândul că el ar putea cânta în mine cântece de la grădiniţă.

El ar putea cânta cu voce subţirică – vine, vine primăvara!

Cu unghiile-nfipte în spinarea dihaniei, cobor spre fundul paharului.

Acolo e o lespede de piatră cu vinişoare roşii.

Acum stau lungit pe lespedea de piatră cu vinişoare roşii.

Departe, în pahar, latră un câine. E toamnă. E ziua eclipsei.

Luna rotundă şi galbenă tremură-n pahar.

Printr-un ciob de sticlă, afumat cu lumânarea, văd cum un muscoi negru

trece peste bec.

Cu unghiile-nfipte în spinarea dihaniei, îi trag capul de sub piatră.

Spinarea ei grozavă şerpuieşte ca trenul printre munţi.

Cu unghiile trag locomotiva dihaniei de sub lespedea de piatră.

Îngeraşii de pahar se prind de mânuţe şi cuminţi dansează în cerc.

Îngeraşii de pahar dansează şi cântă în jurul nostru.

Totu-i vis şi armonie!

Dihania are un ochi al mamei şi-un ochi al tatei.

În pahar văd bine şi fără ochelari.

Citesc în ochiul mamei: Mă, copile, când o să-ţi bagi tu minţile-n cap?

Citesc în ochiul tatei: Mă, copile, când o să-ţi bagi tu minţile-n cap?

Paharul se strânge ca un cerc de fier în jurul frunţii mele.

Doar… capul mi se loveşte de pereţi: unu-doi, unu-doi.

Îngeraşul de pahar, de durere, plânge cu sughiţuri.

Îngeraşul de pahar cântă-n mine cu o voce subţirică:

Vine, vine primăvara!

Totu-i vis şi armonie.