Povestea trecatorilor din Bucuresti 2

SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL

10/09/2011

Religie

0 comentarii
Postat de: Bucurestii Vechi Si Noi

Ai pensie privata? Daca lucrezi in armata sau politie ai dreptul sa alegi ce fond de pensii doresti.

Joi 8 septembrie

[II Cor. 10, 7-18; Mc. 3, 28-35]

Epistola a doua catre corinteni a Sfantului Apostol Pavel 10, 7 – 18:


7.

Judecaţi lucrurile aşa cum se arată: dacă cineva are încredere în sine că este al lui Hristos, să gândească iarăşi de la sine aceasta, că precum este el al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi.

8.

Şi chiar de mă voi lăuda, ceva mai mult, cu puterea noastră, pe care ne-a dat-o Domnul spre zidirea, iar nu spre dărâmarea voastră, nu mă voi ruşina,

9.

Ca să nu par că v-aş înfricoşa prin scrisori.

10.

Că scrisorile lui, zic ei, sunt grele şi tari, dar înfăţişarea trupului este slabă şi cuvântul lui este dispreţuit.

11.

Cel ce vorbeşte astfel să-şi dea seama că aşa cum suntem cu cuvântul prin scrisori, când nu suntem de faţă, tot aşa suntem şi cu fapta, când suntem de faţă.

12.

Căci nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne asemănăm cu unii care se laudă singuri; dar aceia, măsurându-se şi asemănându-se pe ei cu ei înşişi, nu au pricepere.

13.

Iar noi nu ne vom lăuda fără măsură, ci după măsura dreptarului cu care ne-a măsurat nouă Dumnezeu, ca să ajungem şi până la voi.

14.

Căci nu ne întindem peste măsură, ca şi cum n-am fi ajuns la voi, căci am şi ajuns cu Evanghelia lui Hristos până la voi.

15.

Nu ne lăudăm peste măsură cu ostenelile altora, ci avem nădejde că, tot crescând credinţa voastră, ne vom mări în voi cu prisosinţă, după măsura noastră,

16.

Ca să propovăduim Evanghelia şi în ţinuturile de dincolo de voi, dar fără să ne lăudăm cu măsură străină, în cele de-a gata.

17.

Iar cel ce se laudă, în Domnul să se laude.

18.

Pentru că nu cel ce se laudă singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl laudă.”

Evanghelia dupa Marcu 3, 28 – 35:


28.

Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit;

29.

Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.

30.

Pentru că ziceau: Are duh necurat.

31.

Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme.

32.

Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută.

33.

Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei?

34.

Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.

35.

Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.”

“«Cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac.» Oare e greu sa cazi in acest pacat infricosator? Nicidecum, caci iata care sunt pacatele de acest fel: «Nadajduirea multa si fara de masura in harul lui Dumnezeu; deznadajduirea sau nenadajduirea in milostivirea dumnezeiasca; impotrivirea fata de adevarul invederat si intarit de fapte si lepadarea de credinta crestineasca dreptmaritoare. Altii mai adauga aici si pizma fata de darurile duhovnicesti pe care le primeste aproapele de la Dumnezeu; cerbicia in pacat si invechirea in rautate; neingrijirea de pocainta pana la iesirea din aceasta viata» (Spovedania Ortodoxa, partea a treia, intrebarea a 38-a). Iata cate cai spre acest pacat! Apuca-te de oricare din ele si iti va fi dupa aceea greu sa mai dai inapoi, incat te va tari in prapastie. Impotrivirea fata de adevar incepe prin indoieli marunte, zamislite dintr-un cuvant sau dintr-o scriere rea. Daca nu vei lua aminte la ele si nu le vei vindeca, ele te vor duce la necredinta si la incapatanarea in necredinta. Si la deznadejde se ajunge tot prin nebagare de seama: «O sa ma pocaiesc», zice omul, si pacatuieste. Si tot asa de cateva ori; apoi, vazand ca pocainta nu mai vine, isi spune in sine: «Asa mi-e dat, nu pot sa ma infranez», si se lasa cu totul in voia pacatului. Se aduna adanc de pacate; si totodata se aduna adanc de impotriviri fata de chemarile vadite ale harului dumnezeiesc. Atunci cand omului ajuns in aceasta stare ii trece prin minte sa se indrepteze, adancul de pacate il covarseste, iar impotrivirea fata de har ii rapeste indrazneala de a se apropia de Domnul, si el hotaraste: «Pacatul meu este prea mare ca sa poata fi iertat». Iata si deznadejdea! Pazeste-te de samanta necredintei si iubirii de pacat, si nu vei cadea in acest adanc.”

324 vizite

Abonare

Va rugam sa va abonati la RSS pentru a primi ultimele articole.

Stimati cititori, fiind un proiect cultural quality, va informam ca in acest spatiu acceptam orice opinie dar mesajele care contin obscenitati NU vor fi acceptate. Multumim pentru intelegere!

Nici un comentariu

Lasati un comentariu

*

Povestea trecatorilor din Bucuresti