Adrian Năstase: Bucureştiul traversează cea mai bună perioadă de după Decembrie ’89

               -Ce proiect aţi iniţia pentru promovarea culturii în România?

             -Cultura nu poate fi promovată cu un singur proiect. Este nevoie de ceva mai mult decât un proiect. În primul rând este nevoie de voinţă politică, iar apoi de o viziune, o strategie şi o serie de măsuri integrate. Dar înainte de orice, este nevoie de dialog între decidenţii politici şi oamenii de cultură, cei din sistem. Fără un astfel de dialog, cu reforme impuse de sus în jos nu se poate construi ceva durabil în niciun domeniu.

Dar ca să vă dau totuşi câteva exemple, aş susţine un programul de tipul „Cultura urbană” care să presupună organizarea anuală, în cât mai multe dintre oraşele ţării, a unor evenimente artistice (graffiti, sculptură, pictură, muzică, dans etc.), care să atragă cât mai mulţi tineri. Sau aş propune crearea unui permis de acces gratuit la muzee, expoziţii, târguri de carte etc. pentru tinerii sub 20 de ani, pentru studenţi şi pentru pensionari sau categoriile sociale defavorizate.

           -Cum aţi caracteriza Bucureştiul?

           -Bucureştiul e un oraş în plină transformare, un oraş care începe să se apropie, pas cu pas, de marile capitale europene. Drumul e lung. Este mult de recuperat, dar lucrurile au început să se mişte, iar asta e foarte bine. Faptul că acum Bucureştiul are o staţie de epurare a apelor uzate este un lucru extraordinar atât pentru bucureşteni, cât şi pentru mediul înconjurător. Este o dovadă de civilitate. De asemenea, construcţia unui stadion ultra-modern, ce satisface toate standardele internaţionale sau finalizarea acelui pasaj din zona Basarab, care ajuta mult traficul bucureştean dau o altă faţă oraşului. Cred că Bucureştiul traversează cea mai bună perioadă de după Decembrie ’89.

             -Ce profesor v-a influenţat cariera?

            -Este o întrebare grea. M-am mai gândit la asta, dar nu am ajuns la un răspuns unic. Cred că fiecare dintre profesorii pe care am avut onoarea să îi întâlnesc, eu în bancă, dânşii la catedră, şi-au lăsat într-un fel sau altul amprenta asupra mea. De la fiecare am avut ceva de învăţat. De altfel, nu cred că suntem ceea ce suntem ca urmare a acţiunii unui singur factor. Sunt multe lucruri şi multe persoane care concură la formarea ca individ, ca cetăţean şi ca profesionit într-un domeniu. Cert este că am avut profesori extraordinari, oameni care erau respectaţi, oameni al căror rol social era recunoscut şi care erau bine plătiţi pentru ceea ce făceau. Din păcate astăzi profesorilor le-au fost confiscate toate aceste atribute, deşi, cei mai mulţi dintre ei sunt la fel de dedicaţi profesiei.

            -Un om de cultură deosebit pe care l-aţi întâlnit

           -Nu doar l-am întâlnit, ci l-am cunoscut, am fost prieteni. Numele lui este Adrian Păunescu. A fost un om de cultură desăvârşit, un iubitor de ţară incurabil, un prieten extraordinar. Deşi am mai spus-o, în amintirea lui Adrian Păunescu este bine să o repet: Versurile sale şi mesajul său de iubire faţă de ţară, de părinţi şi de oameni sunt nemuritoare.

          -Un loc din Bucureşti care simţiţi că vă eliberează de stresul cotidian

         -Un astfel de loc există, dar nu este un spaţiu public. Este vorba despre biblioteca de acasă. Acolo găsesc cea mai bună cale pentru evadarea din realitate. Este oaza mea de linişte.

Vreau însă să vă spun că am redescoperit de curând un loc extraordinar care ar putea fi pentru oricine un remediu pentru stresul cotidian. Este adevărat că nu este în Bucureşti, ci lângă, la Mogoşoaia.  Complexul „Palatele Brâncoveneşti”, căci despre el este vorba, conţine toate ingredientele pentru a crea dependenţă: cultură, istorie şi mult, mult verde. Primăria Generală, cea care administrează Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti” a făcut adevărate minuni acolo. Ceea ce m-a impresionat este că, cele 7 hectare de parc oferă alternative nu doar pentru cei care caută linişte sau vor să petreacă câteva ore în natură, ci şi celor care vor să facă mişcare, să iasă cu copii, să organizeze un picnic.

             -Credeţi că Bucureştiul duce lipsă de evenimente culturale?

              -Având în vedere că ecourile Festivalului Enescu încă nu s-au stins, aş spune că nu. Fără îndoială că oricând şi oriunde este nevoie de mai multă cultură. Consumul de cultură este un indicator al calităţii vieţii spirituale, individuale şi sociale. De aceea, fenomenul cultural şi artistic ar trebui să fie parte a vieţii cotidiene pentru un număr cât mai mare de români. Totuşi, cred că Bucureştiu stă bine la acest capitol. De altfel, toate oraşele mari din ţară găzduiesc periodic evenimente culturale. Problemele apar în urbanul mic şi mai ales în mediul rural. Din acest punct de vedere, România este puternic polarizată. Aici este problema, dar, din păcate, nu putem pune carul înaintea boilor. Nu ne putem aştepta la un consum ridicat de cultură în mediul rural în condiţiile în care acei oameni nu au drumuri, nu au apă curentă şi canalizare şi nu ştiu sigur dacă au ce pune pe masă peste o zi sau două. Aici trebuie să facem ceva cu prioritate.

           -Daca aţi organiza un tur al Bucureştiului, ce traseu aţi alege?

         -Dacă cei aflaţi în vizită ar fi turişti străini i-aş duce în câteva hale de producţie din oraş sau de la marginea acestuia şi apoi i-aş plimba printr-o clădire de birouri pentru a vedea că majoritatea românilor îşi câştigă existenţa prin muncă cinstită. I-aş duce apoi prin câteva şcoli şi spitale pentru a le arăta că, în pofida salariilor mizere, mulţi profesori şi medici de calitate au rămas în ţară şi îşi fac meseria cu profesionalism. Apoi, evident, le-aş arăta Casa Poporului, Muzeul Satului şi celelalte obiective binecunoscute.

           -Identitatea unui oraş e dată şi de culorile şi sunetele lui. Cum arată Bucureştiul în această privinţă?

          -E un oraş colorat, ceea ce e bine, dar şi rău şi e un oraş viu, ceea ce, din nou, e şi bine, dar şi rău. Este adevărat că identitatea oraşului e dată inclusiv de culori şi sunete, dar acestea din urmă sunt produsul omului, adică al locuitorilor. Prin urmare, în multe privinţe, oraşul arată aşa cum vrem noi să arate. E destul de complicat să pui câte un poliţist în fiecare intersecţie şi să-i amendeze pe cei care claxonează; sau să ai câte un poliţist comunitar în spatele tuturor celor care acruncă hârtii pe jos. Unele lucruri ţin de noi, de educaţia şi de spiritul civic pe care îl avem. Atunci când vom înţelege că spaţiul public nu este al nimănui, ci este tot al nostru, al cetăţenilor, vom avea un oraş mai curat, colorat mai armonios şi încărcat cu mai puţini decibeli. Evident, autorităţile locale trebuie să fie în fruntea acestor demersuri.

Be Sociable, Share!

•