Bucurestii Vechi si Noi

Mausoleul de la Marasesti

27 ianuarie 2012 Arhitectura si urbanism in Romania Istorie

Acest articol s-ar putea numi si „Iluzia Romaniei Mari”, despre care locuitorii sai din anii 1920 si 1930 o credeau vesnica. Tragic, in vara anului 1940, Regatul Romaniei a fost dezmembrat pe fondul izbucnirii WW2 in 1939, a prabusirii sistemului sau de aliante si a incapacitatii liderilor politici ce traiau intr-o tara cu un regim totalitar. Ca o parere personala, vina mai mare decat constrangerile externe in dezmembrarea statului roman, tind sa atribui aceasta povara a istoriei pe umerii clasei politice in frunte cu regele Carol al 2-lea, Iuliu Maniu (fara sa neg in niciun fel meritele sale de pana atunci, insa tot el este cel care l-a ajutat pe Carol sa-si redobandeasca tronul la care singur si de buna voie renuntase) si apoi clica de pe langa rege, cat si pe cei cei care au intretinut discrepantele economice dintre teritoriile romanesti si a celor care s-au ocupat de (ne)inzestrarea armatei romane. Toate cele de mai sus, dincolo de discursurile nationaliste flamboiante tinute de Carol al 2-lea si de cantatorii lui in struna, se contureaza ca o jignire profunda la adresa celor care au luptat cu atata indarjire la Marasesti, in vara anului 1917, si au reusit sa opreasca inaintarea trupelor germane si austro-ungare. Sunt un sustinator al ideii de monarhie constitutionala cu puteri largite pentru rege, insa lucrul acesta nu ma transforma intr-un monarhist „fundamentalist”, care crede orbeste ca tot ce a insemnat Romania Mare a fost lapte si miere pe langa realitatile triste ale zilelor noastre.
Mausoleul de la Marasesti a fost lasat de izbeliste si de catre comunisti, acestia renovandu-l superficial si promovand si ei nationalismul de parada. Ultimii 20 de ani nu au adus mari schimbari in aceasta situatie, dovada ca Ion Iliescu poate depune nestingherit coroane in amintirea mortilor din Decembrie 1989. Totusi, asa cum voi detalia in cele ce urmeaza, se intrezaresc zile mai bune pentru acest mausoleu, acesta fiind acum intr-un proces de consolidare si renovare.
Situatia frontului la inceputul primaverii anului 1917
In vara anului 1917, Romania se gasea intr-o situatie grava, pericolul extern reprezentat de armatele Centrale si de catre bolsevizarea armatei ruse intrezarind chiar disparitia sa de pe harta. Dezastrul campaniei declansata in anul 1916 a determinat retragerea in Moldova si restructurarea armetei romane cu ajutor din parta Frantei. In conditiile unui razboi de pozitii ce dura de aproape 6 luni, ambele parti beligerante aveau planuri marete pentru lunile calduroase ale acelui an. Germania si Austro-Ungaria urmareau scoaterea Romaniei din razboi si mutarea a peste 12 divizii pe frontul Occidental, iar sperantele Regelui Ferdinand se legau de o ofensiva victorioasa in colaborare cu armata tarista. Declansarea agitatiilor bolsevice si haosul starnit intre randurile armatei ruse a facut ca repede Romania sa anuleze acest plan si sa ramana in defensiva.
Generalul Eremia Grigorescu a fost mutat la comanda armatelor romana si rusa din zona, fiind practic principalul artizan al succesului tactic reusit in dauna fortelor invadatoare. Merite deosebite, in ansamblul frontului, le au si generalii Prezan si Averescu, acesta din urma fiind responsabil de succesul de la Marasti. Desfasurata intre 28 Iulie si 19 August 1917, inclestarea de la Marasesti a fost principalul efort german si austro-ungar de a sparge frontul romanesc. Inzestrata cu echipament modern furnizat de Franta si instruita de numeroasa echipa condusa de generalul Berthelot, armata romana a oprit inaintarea germana, condusa de generalul Von Morgen si maresalul Mackensen, prin nu mai putin de 61 de contra-atacuri la baioneta. Totusi, putine lucrari despre acest moment si cu atat mai putin manualele de istorie admit ca inamicul a atacat in inferioritate numerica in ansamblul frontului romanesc, acesta avand superioritate doar in cazul pieselor de artilerie. Data fiind reala capacitate de comanda a ofiterilor germani, raportul fortelor combatante in sectoarele importante a fost relativ egal. Sfarsitul bataliei a gasit fortele romane, cu exceptia celor trei puncte majore de la Marasti, Marasesti si Oituz, cu aproape 8 Km in spatele liniei initiale pe o lungime de aproape 35 de Km. Succesul il reprezinta stoparea inaintarii germane si austro-ungare si castigarea de timp pentru ca Franta, Anglia si SUA sa poata efectua o ofensiva finala victorioasa pe frontul Occidental.

Generalul Eremia Grigorescu si Maresalul von Mackensen, comandantii celor doua armate

Apogeul luptei a fost atins in ziua de 6 August 1917, cand unitati apartinand Corpului 1 german au dezlantuit un atac furibund asupra zonei Marasesti, aparata de Divizia 13 Infanterie. Utilizand grupuri special instruite, germanii s-au apropiat de liniile romanesti si au reusit manevre de invaluire si izolare, astfel ca in dimineata acelei zile trupele inamice patrunsesera in primele dispozitive de aparare ale armatei romane. S-au dat lupte crancene, la baioneta, pentru fiecare transee, iar apoi germanii au inaintat folosind ca protectie un baraj de artilerie. Unele grupuri izolate de soldati germani au patruns chiar in fabrica de cherestea, insa au fost repede respinse.

Fabrica de cherestea din Marasesti, inainte de razboi

Cautand solutii pentru impasul creat, gen. Eremia cere aruncarea in lupta a rezervelor de regiment si pastrarea Cotei 100 din fata orasului cu orice pret, fara niciun pas inapoi, chiar daca vor pieri pana la ultimul. Compania de mitraliere din Regimentul 51/52 Infanterie comandata de capitanul Grigore Ignat a fost desemnata sa indeplineasca acest ordin intocmai. Capitanul se achita de acest ordin, punand chiar mortii in pozitie de tragere si stopand atac dupa atac german, pana cand el si toti ai lui au murit. Totusi timpul pretios castigat de generalul roman avea sa fie in mod stralucit folosit la intoarcerea sortilor de izbanda.
Schimband directia de atac si executand manevre inteligente, germanii au reusit inaintarea cu 2 Km inspre padurea Razoare. Desi in inferioritate numerica, logistica superioara le-a permis de asemenea si aducerea de trupe sa atace gara din Marasesti. Totusi, Grigorescu, sesizand ca germanii sunt mai putini decat s-ar fi asteptat, le cedeaza controlat teren pana cand are posibilitatea sa „absoarba” atacul inamic. Soarta bataliei s-a schimbat acum, cand insarcinand pe gen. Ion Popescu sa execute manevre de invaluire si contra-atac cu toate rezervele disponibile, coplesind numeric atacatorii, avand informatii ca austro-ungarii nu au putut tine pasul cu avansul german si le-au lasat acestora flancul descoperit. Desi istoriografia romana insista pe faptul ca atunci Divizia 115 germana a fost nimicita de iuresul soldatilor-tarani romani, adevarul este in majoritatea punctelor de lupta fortele sale s-au retras destul de organizat pe pozitiile initiale. De asemenea, un aport important la succesul acestei batalii il reprezinta si prezenta masiva a ostasilor rusi in acea zi in acest sector, sub comanda gen. Grigorescu, trupe ce au fost utilizate cu succes in fixarea germanilor pe pozitii, pentru a preveni contra-atacurile.

Gara din Marasesti in timpul luptelor din 6 August 1917

Avand comunicatiile intrerupte, trupele germane aduse pentru atacul asupra garii Marasesti au luptat cu inversunare si au impins inapoi pe romani pana aproape de liniile de cale ferata, nestiind ca erau singurele forte armate germane ce continuau atacaul. Cu toata inferioritatea numerica, acestea au intrat in gara si s-a inceput un aprig macel la baioneta. Aici, insa, ostasii romani au intors in mod admirabil soarta luptei, reusind sa respinga vrajmasul si aducandu-l aproape de pozitiile sale initiale. La acest lucru au contribuit si piesele de artilerie aduse in graba pe malul stang al Siretului. Sa fi fost iubirea de glie, promisiunea regelui Ferdinand ca o sa li se dea pamant si drept de vot sau indemnul inflacarat al gen. Grigorescu si exemplul personal de sacrificiu al ofiterilor lucrul ce a determinat soldatii sa lupte cu atata putere, nu stiu, insa cert este ca ziua de 6 August 1917 a reprezentat o victorie tactica stralucita pentru Armata Romana, zi ce avea sa se dovedeasca foarte utila 2 ani mai tarziu, la Versailles.

Carte postala interbelica

Din acest moment Marasestiul a incetat a fi o localitate oarecare din Romania ci chiar piatra fundamentala pusa la temelia Romaniei Mari. Marasestiul are oricand loc intr-o enumerare de nume precum Rovine, Podul Inalt, Calugareni sau Plevna, pacat ca azi este prea putin pus in evidenta. Nu incit aici la un nationalism grotesc, ci doar la cinstirea cuvenita eroilor neamului. Pare-se ca asa au gandit si oamenii de acum mai bine de 9 decade, deoarece s-a hotarat construirea unui monument care sa foloseasca la dainuirea amintirii acestei izbande izbutite de ostasii romani.
Luna August 1920 a fost una plina de evenimente pentru localitatea Marasesti, astfel incat la 17 August comuna rurala Marasesti este propusa pentru a fi transformata in comuna urbana, iar la 19 August acelasi an, deci in doar 2 zile, este ridicata la acest rang. Stema localitatii este aleasa a fi Arhanghelul Mihail purtand lozinca „Pe aici nu se trece!”. Acest arhanghel nu a fost ales la intamplare, el fiind capetenia ostilor de ingeri, infrangand demonii cu ajutorul unei sabii de foc. La 22 August 1920 maresalul francez Joffre soseste in Romania, iar in cadrul unei ceremonii fastuoase decoreaza orasul cu Crucea de razboi, aceasta fiind inmanata primarului Ulises Negropontes.
Totusi, mai importanta decat recunostinta adusa acestui oras este initiativa luata de catre Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor din Romania. Aceasta organizatie ce activa inca din 1910 a hoarat in cadrul congresului din 8 Iunie 1919 ridicarea unui momunent impozant pentru comemorarea celor cazuti in batalia pentru Marasesti. Dintre membrii de seama ai acestei organizatii mentionez pe printesa Alexandrina Cantacuzino (presedinte), Nicolae Iorga, Zefira Voiculescu (secretara), general Constantin Cristescu, inginer Nicolae Niclescu, Maria Glagoveanu, Constantin Bals, Elena Davilla, Elena Odobescu, Zoe Rarincescu si primarul orasului Marasesti, Georgios Ulises Negropontes. Presedinte de onoare era Pimen, Mitropolitul Moldovei si Sucevei. Acesti membri importanti au luat hotararea ca pe terenul ce urma sa fie donat de catre Negropontes sa se ridice o impozanta Biserica a Neamului, care sa serveasca drept mausoleu si loc de inchinaciune pentru cei veniti sa-si aduca omagiile lor soldatilor si ofiterilor ucisi in timpul celor 3 batalii crancene din 1917.

Proiectul initial al Mausoleului Marasesti

In toamna acelui an, Negropontes, care era nimeni altul decat socrul gen. Eremia Grigorescu, a mai donat si importanta suma de 50.000 de Lei pe langa cele 20 de hectare promise si se demareaza concursul de arhitectura, prezidat de regina Maria. Fondurile urmau sa fie alocate din varii surse, insa principal din donatie publica. Din cauza vicisitudinilor acelor ani, in anul 1921 este anuntat proiectul castigator al arhitectilor Constantin Pomponiu si George Cristinel, cu motto-ul „Sus”. Proiectu arhitectilor N. Mihaescu si I. Trajanescu (cu motto-ul „Ave Maria”) s-a clasat pe locul 2. Tot in 1921 cei 2 arhitecti sunt recompensati cu suma de 35.000 Lei pentru proiectul castigator. Acesta infatisa o catedrala puternic decorata, avand inaltimea de 45 de metri, urcata pe o terasa impozanta. Totusi, repede acest proiect s-a dovedid nefezabil din cauza constrangerilor materiale, astfel incat s-au facut nu mai putin de 11 proiecte alternative si mai putin impozante de catre arhitectii castigatori. A fost ales cel care s-a inspirat din forma monumentului roman de la Adamclisi, din Dobrogea. Acesta avea 1600 mp2 desfasurati si o inaltime de 30 de metri pana la varful Cupolei Gloriei. Acest corp central, o cuploa in trepte terminata cu o cruce de piatra, se afla asezat peste platforma prezenta si in proiectul initial.

O schita de ansamblu a proiectului initial al Mausoleului
Esplanada monumentului, asa cum a fost ea inchipuita initial de catre cei 2 arhitecti

La 6 August 1923, in prezenta reginei Maria si a oficialitatilor locale, are loc ceremonia punerii pietrei fundamentale a Mausoleului. Intre anii 1924 si 1925 se inhumeaza aici osemintele scoase de prin campurile si gropile comune din jurul Marasestiului si din viile lui Negropoentes, impreuna cu cele ale gen. Eremia Grigorescu, in total aproape 6000 de luptatori. Din pacate conditiile vitrege ale vremii, lipsa banilor si poate scaderea entuziasmului celor implicati, acest proiect se opreste pe la jumatate in anul 1925, terminate fiind criptele si platforma avand Culoarul Cavalerilor si sarcofagul lui Grigorescu.

Regele Carol al 2-lea, mare amator de parade si fast

Regele Carol al 2-lea, revenit in tara in 1930 si detronand pe fiul sau minor cu ajutorul lui Iuliu Maniu, incepe un regim cu accente nationaliste, in tuse tot mai groase pe seama ce anii 1930 se apropiau de sfarsit. Astfel, la 6 August 1933 are loc la Mausoleu o ceremonie prin care se atribuie Marasestiului medalia Virtutea Militara de Aur, prilej cu care regele promite sprijinul sau pentru terminarea mausoleului si cinstirea eroilor neamului.
In anul 1936 se materializeaza aceasta promisiune, iar la data de 18 Septembrie 1938, in prezenta regelui, are loc ceremonia de inaugureare a Mausoleului Eroilor Neamului de la Marasesti. Acesta avea o baza octogonala, fiind terminata si cupola in trepte, numita Cuploa Gloriei. Aceasta are o inaltime de 30 de metri si o circumferinta la baza de 40 de metri. Tot mausoleul a fost cladit de antrepenorul Eremia Tiberiu in beton armat si piatra de Deva, fiind dotat cu instalatii electrice, sisteme de ventilatie si grupuri sanitare. Langa acesta se dorea incepera construirii unui han la care sa traga peste noapte cei veniti sa admire monumentul. Acesta nu s-a mai facut, din cauza razboiului si apoi a abandonarii ideii de catre comunisti.
Sculptorii Cornel Medrea si Ion Jalea sunt responsabili de basoreliefurile ce inconjoara cupola, acesta din urma luptand in Primul Razboi Mondial si pierzandu-si un brat, fapt pentru care a sculptat toata viata cu o singura mana. Pictura interioara, executata in tenta naiva cu trimitere la picturile din biserici facute de mesterii populari, a fost pusa in fresca de catre Eduard Saulescu. La intrare, cu litere mare din bronz, sta scris „Intru slava eroilor neamului”, alaturi de numele localitatilor unde s-au purtat lupte crancene.

Mausoleul in anii 1950

Anul 1947 a fost unul de trista amintire pentru Mausoleu, desi s-au reparat stricaciunule cauzate de infiltratia apei si a lipsei de ingrijire a acestuia in anii razboiului. La 6 August 1947 a avut loc o ceremonie nu de comemorare a luptei salvatoare a ostasilor romani, ci a fratiei de arme romano-sovietice (!). Ceremonia la care regele Mihai nu a fost invitat si care a fost organizata nu de catre Societatea Nationala a Femeilor Ortodoxe din Romania, in custodia caruia se afla mausoleul, ci de catre Ministerul Apararii Nationale prin intermediul Muzeului Militar National si sub atenta supraveghere a Inspectoratului General al Armatei pentru Educatie, Cultura si Propaganda (in fond o institutie ce colcaia de agenti sovietici ce urmareau impunerea comunismului in Romania). De asemenea, pentru a se denigra Societatea Nationala a Femeilor Ortodoxe din Romania, inca din vreme au fost create societate co-organizatoare ale evenimentului precum Federatia Democratica a Femeilor din Romania. La acest eveniment nu a putut fi insa impiedicat sa vina si Patriarhul Nicodim Munteanu, presedintele Asezamantului National Regina Maria pentru Cultul Eroilor, care a avut un discurs dur la adresa celor care folosesc acest eveniment in folosul unor interese proprii sau a unor puteri din afara. Tot acum, cu mare fast, au fost aduse aici osemintele gen. rus Feodor Alexandrovici Coloacev, comandantul Corpului 8 Artiler al armatei ruse in batalia de la Marasesti. Osemintele acestuia au fost depuse in sarcofagul care ii era destinat gen. Constantin Cristescu. In prezent aceasta situatie nu a fost inca rezolvata, osemintele generalului rus aflandu-se tot acolo.

In fapt, pana in anul 1967 in Romania comunista, sarbatoarea de la 6 August nu a avut un statut oficial de sarbatoare nationala in cadrul evenimentelor de cult adresate eroilor neamului, deoarece Primul Razboi Mondial era privit de catre sovietici ca unul imperialist, de jaf si cucerire. Situatia se schimba odata cu venirea la puterea a lui Nicolae Ceausescu, dornic sa pozeze in rebelul comunist ce se opune Moscovei si care sprijina valorile nationale. In 1967 acesta organizeaza aici o ceremonia fastuoasa prin care marcheaza revenirea in atentia opiniei publice a acestui impozant mausoleu si a datei de 6 August 1917.

Ion Iliescu si Nicolae Ceausescu la sfarsitul anilor 1960

In cadrul discursului tinut cu aceasta ocazie, tovarasul Nicolae Ceausescu a rostit urmatoarele vorbe, memorabile in contextul epocii: „Cu toate ca primul razboi mondial a avut un caracter imperialist, poporul roman nu a participat la acest razboi calauzit de intentii de cotropire si anexiune teritoriala”. Dincolo de vorbele frumoase, cu priza la publicul din Romania si din Occident, Ceausescu cauta sa legitimeze Partidul Comunist ca drept continuator al luptelor politice, sociale si militare duse de poporul roman de-a lungul veacurilor. De asemenea dorea si intarirea unui sentiment nationalist care sa ii asigure o stabilitate a guvernarii. De aici si pana la folosirea Primaverii de la Praga ca pretext la crearea mitului unei cetati asediate nu a mai fost decat un pas.

Nicolae Ceausescu la Marasesti, in 1967
Timbru emis de Posta Romana in 1967 prin care se comemorau 50 de ani de la luptele din 1917

In momentul de fata Mausoleul de la Marasesti se gaseste intr-un proces de renovare, in cadrul proiectului „Drumul de glorie al armatei romane in primul razboi mondial” derulat de Consiliul Judetean Vrancea. Cu suma de 21,7 miloane de Lei vor fi renovate toate cele 4 mausolee din Vrancea. Lucrarile au inceput in vara anului 2010 si se preconizeaza ca vor si terminate pana in vara anului 2012. Tot acum se cauta resurse pentru a se da curs unei invitatii din partea Ministerului Culturii din Franta, care doreste inscrierea Mausoleului Mararesti alaturi de Monumentul de la Verdun pe lista Patrimoniului UNESCO.

Soveja, Marasti, Focsani si Marasesti – carte postala din anii 1980

In continuare va voi prezenta cateva fotografii actuale ale acestui mausoleu, impreuna cu unele explicatii succinte.

Statuia gen. Eremia Grigorescu (1863 – 1919)
Varful Cupolei Gloriei
Lucrarile de renovare ale cupolei. Se observa Arhanghelul Mihail, cu spada sa de foc
Sarcofagul gen. Eremia Grigorescu. In fundal este o capela ortodoxa.
Sarcofagul gen. Eremia Grigorescu, asa cum arata in a 2-a parte a anilor 1920
Starea deplorabila in care se afla pictura din interiorul Cupolei Gloriei.
Arhanghelul Mihail, simbolul Maresestiului.

Azi, 6 August 2011, se implinesc 94 de ani de la luptele din vara anului 1917. In curand vom celebra 100 de ani si sper ca atunci mausoleul o sa arate ca nou-nout si mult mai bine pus in valoare si ca reper turistic. Daca in 2007, la implinirea a 90 de ani de la acele evenimente, puhoi de politicieni s-au ingramadit sa participe la eveniment, anul acesta Asociatia Romana pentru Propaganda si Istorie Aeronautica impreuna cu RoClub Marathon si Directia pentru Sport si Tineret Vrancea organizeaza marathonul „Pe aici nu se trece” de 46 de Km intre Marasti si Marasesti pentru toti cei care, citez, cred sincer in patriotism si valorile educative ale sportului. Rand pe rand se vor depune flori si coroane in dreptul monumentelor din localitatile vrancene intalnite pe traseu si unde acum 94 ani s-au purtat lupte grele pentru apararea teritoriului Romaniei. Seara, in fata Mausoleului Marasesti se va incheia ziua cu defilarea Garzii de Onoare si depunerea unor coroane de flori din partea Prefectului de Vrancea si a Garnizoanei Focsani.

Jilt domnesc, asa cum arata in a 2-a parte a anilor 1920. A se observa leu care pazeste Gradina Domnului si cei 2 pauni, motive ale stilului neo-romanesc.
Acelasi jilt domnesc – August 2011
Data la care a fost (re)deschis oficial acest monument
Mausoleul Marasesti – sfarsitul anilor 1960
Mausoleul Marasesti – Augut 2011
[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign