despre fericire

            In tineretea mea imi imaginam viata plina de tot felul de emotii si aventuri coroborate bineanteles insotite de o imaginara fericire.Este partial adevarat pentru ceea ce reprezenta imaginatia mea la inceputul vietii , deoarece viata mea este mult prea plina de adrenalina chiar daca nu este insotita de emotii pozitive.Odata cu inaintarea in varsta si dobandirea maturitatii depline am realizat ca fericirea este doar o notiune mai mult decat relativa. Am invatat, chiar daca am fost dezamagit adeseori , fericirea in toate lucrurile mici din viata mea cat si in prietenia semenilor mei.

            Am redefinit ceea ce inseamna pentru fericire odata cu nasterea fiicei mele , aceasta fiind o sursa de inspiratie pentru mine.In calitate de parinte avem datoria de a ne invata copiii nostri tot ceea ce stim dar la randul nostru avem de invatat foarte multe de la ei.

           Cu siguranta nevinovatia lor contribuie la felul in care percep fericirea chiar daca pentru noi adultii ajungem sa traim fericirea prin intermediul lucrurilor aparent mici si neansemnate. Dar nimic nu este prea mic pentru a ne produce o mare fericire. Zambetul ficei mele , sclipirea ochilor ei sunt suficiente pentru a ma face fericit.

          Fericirea devine o stare de spirit printre vicisitudinile vietii. Au fost momente putine care au valorizat fericirea si m-a ajutat sa mentin un echilibru intre bucurie si tristete.

Apreciem fericirea cu adevarat atunci cand cu toate suisurile si coborasurile vietii avem pentru ce lupta.

Be Sociable, Share!

•