Crucea amărâtului având ca repere INTELIGENŢA,SUFLETUL,INIMA şi CREDINŢA s-a răstignit în aşteptare!
La realizările “bengoase” ce le-am dobândit în toate domeniile din 1990 încoace în concordanţă deplină cu politicile ingenioase de îngropare a milenarei agriculturi,trei ar fi soluţiile pentru revigorarea economiei româneşti.
Prima se referă la primirea cu surle şi tobe după un “promotion” pe cinste a investitorilor străini,care s-au cam speriat de noi,pentru că în “Ţara tuturor posibilităţilor”legislaţia se află într-un echilibru instabil,de la oră la oră.Treptat ,prin vânzări de” succesuri” a ceea ce o mai fi de vânzare,”good bye”industrie românească, că vorba aia : ”ce-am avut şi ce-am pierdut”.Apoi,vom învârti cu forţă Roata Norocului şi vom câştiga Falimentul!
Soluţia a doua,mult mai ieftină,constă în redarea întregii suprafeţe agricole păşunatului , înfiinţarea unui organism internaţional în vederea reglementărilor în domeniu şi deschiderea graniţelor pentru permiterea accesului la păşunat ,pe bază de “taxă grasă”,a dobitoacelor occidentale.
Cea de a treia alternativă cred că este cea mai eficientă.”România ,exportator de apă!”după omologarea motorului propulsat de compusul hidrogenat al oxigenului.
Asta este! Mămăliga e tot bleagă şi nesăţioasă oricât de vârtoasă ar fi ea.Ceaunele româneşti nu pot intra niciodată în competiţie cu sofisticatele şi ultra- modernele cuptoare occidentale rumenitoare de pâine din grâu importat.
Aciclice,mişcările sociale mioritice nu revendică ciclicitatea,pentru că ea nu se poate ţese pe urzeala istorică românească din motive ce ţin de psihologia perdantului şi comportamentul neputinciosului .
Coroborarea celor două proverbe “bouliene”,cel cu datul şi trasul şi cel cu limba lungă nevorbitoare,cu frica şi inconştienţa autohtonă , ne definesc nefericirea.
Noi ne-am revoltat întotdeuna când ne-a ajuns cuţitul la os ,iar strânsul din dinţi urmat de sudalme nu ne-a purtat în zone de uitare.Învăţând chirurgia revoluţiilor din mers am folosit de cele mai multe ori tehnici neperformante esenţialul fiind supravieţuirea.Dornici de răzbunare şi nou capitalism fără vreun studiu de fond prealabil ne-am avântat cu puşti şi pumnii încleştaţi către sistemul socialist egalitarist,dărâmându-l în urale şi împuşcându-ne leaderul,că era al nostru,ca rău suprem al cotidianului tâmp, negândind o clipă strategia dezvoltării ulterioare.Dorind lumină,căldură şi salam fără soia,ne-am pricopsit cu inflaţii devoratoare,şomaj “grupir”,datorii cu carul,spitale închise,salarii “sfertuite”,creşteri de preţuri în draci şi totala nesiguranţă a zilei de mâine.
Cheltuielile lunare depăşesc cu mult agoniseala câştigului cinstit şi pentru că vorba stolojanului toate merg ”de-a-n boulea”mai furăm câte ceva,de unde s-o mai găsi,mai eludăm ceva legi şi ordonanţe de urgenţă,mai prostim pe cineva ori ne lăsăm umiliţi de şmenari şi cămătari, autorizaţi şi neautorizaţi, pentru simpla vină că nu ne-am orientat în afacerile cu statul şi nu suntem finii , cumetrii ,nepoţii şi nepoatele vassilor,vişanilor,bocilor,băseştilor,murgilor,văcăroilor,severinilor,ruşanilor,oltenilor,tăricenilor,cocoşilor,blejnarilor şi altora de notorietatea zilei.
Lumea colcăie de interese meschine şi afaceri necurate,iar păcătosul îşi zămisleşte ziua de mâine la focul cuptorului dogoritor de necaz,îşi ostoieşte setea din ciubere cu neşansă, măcinând zgura neîmplinirii cu pietrele propriilor rinichi şi pentru că nici Dumnezeu nu mai ţine cu “el”nu mai vrea să se îngrădească în normele şi principiile altora şi alege varianta levitaţiei în zona ideilor civile nonconformiste în sanctuarul spiritului nesacerdotal,îndobitocit de respect şi înţelegere pentru nemernicii actuali şi viitori.
Mircea Bostan, psiholog
04/02/2012
Arte si artisti