OBIECTIVELE MUNICIPIULUI BUCUREŞTI:
- Accentuarea identitaţii Municipiului Bucureṣti în concordanţă cu aspiraţia de a deveni o metropolă europeană;
- Susţinerea vitalitaţii ṣi atractivitaţii Municipiului Bucureṣti potrivit rolului de Capitală a României;
- Dezvoltarea Capitalei ca o Aglomeraţie Urbană având un rol activ ṣi stiumulativ la nivel regional ṣi metropolitan;
- Ridicarea calităţii vieţii locuitorilor prin prevederea unor oportunitaţi diversificate de creare de locuri de muncă ṣi locuinţe, asigurarea infrastructurii serviciilor sociale ṣi a infrastructurii tehnice la nivelul capitalelor europene, în condiţii de asigurare a calitaţii mediului, a integrării sociale ṣi a securitaţii;
- Valorificarea ṣi protejarea potenţialului natural ṣi arhitectural-urbanistic.
Lumea se urbanizează din ce în ce mai rapid. În spaţiul câtorva decenii, urbanismul s-a impus neaṣteptat. La inceputul secolului al 19-lea, numai 3% din populaţia mondială era urbanizată iar în prezent jumatate din populaţia mondială s-a “strâns” deja în oraṣe, acestea fiind astfel supuse unui destin al dezvoltării ṣi multiplicării lor.
Dezvoltarea oraṣelor se traduce cel mai adesea prin aneantizarea progresivă a spaţiilor naturale. Cea mai mare parte a oraṣelor se instalează sau se dezvoltă in zone rurale, agricole, forestiere, zone umede pe care le diminuează sau le absorb complet. În acest fel, aglomerările urbane iau locul mediului natural, devenind ele însele medii în care trăiesc locuitorii lor, medii care trebuie să îndeplinească toate condiţiile unei bune calităţi a vietii, pe de o parte, iar pe de altă parte, trebuie avută în vedere o problemă esenţială ṣi anume presiunea considerabilă a “amprentei ecologice” a oraṣelor, cu consecinţe profunde asupra mediului.
În încercarea de rescriere a caietului de sarcini pentru refacerea PUG-ului Bucureṣtiului, specialiṣtii au analizat în mare parte ceea ce s-a intamplat din 2000 până în prezent ṣi modul in care s-a intervenit asupra PUG-ului, care avea un concept strategic cu un orizont până în 2025. Binenţeles, în cei 10 ani de dezvoltare, pe de o parte spectaculoasă ṣi neaṣteptată, aceste obiective au fost oarecum depăṣite, spun specialiṣtii, însă nu s-a păstrat absolut nimic din conceptul strategic al PUG-ului creionat ca studiu în anul 1998 ṣi aprobat în anul 2000. Principala neconcordanţă a apărut în ceea ce priveṣte polii de creṣtere ai Bucureṣtiului. Viziunea nu a fost în nici un fel respectată pe anumite zone, principala vină nefiind a PUG-ului propriu-zis, foarte corect elaborat din punct de vedere structural ṣi conceptual, însă modul de gestionare a informaţiilor a fost eronat.
Principala trăsatură a unei strategii de dezvoltare a oraṣului Bucureṣti ar trebui să aibă în vizor crearea spaţiilor publice ṣi semipublice cu caracter de reper ṣi alcătuirea unei imagini coerente ṣi diversificate. În ceea ce priveṣte imaginea actuală a oraṣului, ṣi in această categorie nu intră doar capitala, ci ṣi toate celelalte oraṣe ale ţării, principala problemă este aceea că localităţile ṣi-au pierdut calitatea lor de bază, făcând referire prin această sintagmă la valoarea unui spaţiu de a aparţine unei societăţi ṣi de a se identifica cu aceasta. Datorită complexităţii ṣi diversităţii atât culturale, etnice ṣi valorice, Municipul Bucureṣti este din punctul meu de vedere cel mai grav afectat de acest proces, ṣi, prin urmare, cel mai dificil de remediat. Unul dintre posibilii factori care au contribuit la dezvoltarea acestui fenomen este ṣi procesul de globalizare cu care se confruntă societatea actuală, o megatendinţă universal valabilă în întreaga societate europeană ṣi nu numai.
O propunere fezabilă în direcţia realizarii unui sistem de spaţii publice ṣi semipublice este reprezentat, pe direcţia est-vest de legătura creată între Şcoala Centrală (monument isotoric de primă importanţă realizat de arhitectul “Ion Mincu” în anul 1890), Sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra, masivul plantat format de Gradina Icoanei ṣi Gradina Casei Universitarilor, Biserica Anglicană, rectoratul Facultăţii de Medicină- casa Turnescu (monument istoric), biserica Pitar Moṣ, Centrul de limbi arabice, sediul Ordinului Arhitecţilor, spaţiul de conferinţe ṣi expoziţii în casa Ion Mincu (monument istoric), librăria Cărtureti în casa D. Studza (monument istoric), Cinema Patria (în imobilul ARO- monument istoric). În continuarea bulevardului se regăseṣte acelaṣi tip de ţesut, reprezentat de obiective de interes public, unele dintre ele punând în valoare exemple de arhitectură din secolul 19. Vegetaţia, prezenţa grădinilor ṣi plantaţiile de aliniament joacă un rol foarte important în creionarea imaginii de ansamblu a zonei (Casa Universitarilor, Grădina Icoanei).
Acest studiu are ca obiectiv principal evidenţierea necesităţii extinderii suprafeţei de spaţiu verde pe anumite artere din Bucuresti, în special în zona centrală, prin analiza importanţei esenţelor de vegetaţie ṣi a fragmentelor de vegetaţie care s-au păstrat. Este nevoie astăzi, la nivel public, semi-public ṣi privat de un bilanţ al cantităţii ṣi calităţii spaţiului verde capabil să contracareze din punct de vedere ecologic pierderea unui patrimoniu natural valoros care cuprinde zonele verzi ṣi arealele adiacente elementelor naturale. Co-interesarea ṣi responsabilizarea actorilor urbani implicaţi în acest proces (locuitori, specialiṣti, administraţia locală) în problematica spaţiilor verzi, poate fi susţinută prin participare interactivă la nivel comunitar.
Interdependenţa în plan economic a evoluţiei oraṣului ṣi salvarea naturii este conciliabilă, din punct de vedere ecologic, cu condiţia ca dezvoltarea urbană să fie concepută ṣi gestionată cu atenţie asupra mediului natural. Necesitatea îmbinării urbanului cu ruralul ṣi cu natura a fost amintită ṣi in Declaraţia de la Istanbul privind aṣezarile umane, adoptată în iunie 1996(Habitat), ocazie cu care a fost subliniat din nou rolul Conferinţei de la Rio (1992) pentru mediu ṣi dezvoltare ṣi al Agendei 21, în special în capitolul ce pledează pentru “un model viabil de aṣezări umane/urbane”.
Conceptul de dezvoltare durabilă, prin natura sa complexă, ca ṣi soluţiile care se pot degaja sub aspectul legislaţiei privind mediul, urbanismul, amenajarea teritoriului, ne pot pune la dispoziţie mijloace juridice pentru menţinerea, reabilitarea sau crearea de spaţii naturale în mediul urban ṣi periurban, în contextul general caracterizat prin extinderea oraṣelor.
Oraṣul este un organism viu, aflat în continuă schimbare ṣi transformare. Acesta evoluează o dată cu societatea care îl ocupă ṣi depinde de momentul isotoric în care este menţionat. Cu toate acestea, cea mai mare parte a oraṣelor, astăzi, par să-ṣi fi pierdut identitatea, iar prin întoarcerea către pieton, crearea de spaţii publice ṣi pietonale, se încearcă reconcilierea locuitorilor cu oraṣul ṣi regăsirea “spiritului locului”.
La nivel de siluetă urbană, Municipiul Bucuresti nu este încă pregătit, în opinia multor specialiṣti, pentru o dezvoltarea pe înaltime a construcţiilor, oraṣul, structura ṣi organizarea localităţii nefiind pregătite pentru dezvoltarea unor astfel de zone. Spre exemplu, s-a avut în discuţie posibilitatea realizării “turnurilor din Ciṣmigiu”, un proiect care presupunea amplasarea în acea zonă a unor clădiri înalte. Principalul argument contra acestui proiect a fost prezenţa parcărilor spontane în zona Brezoianu, pe străzile înguste. Amplsararea unei astfel de construcţii în această zonă nu numai ca nu ar absorbi nimic din cerinţele de parcare ale zonei, ci dimpotrivă, le-ar agresa.
Prin urmare, strategia de dezvoltare urbană a oraṣului nu corespunde tendinţelor universale de construire, regăsite astăzi pe întregul continent, ci corespunde în principal configuraţiei actuale a oraṣului. Municipiul Bucureṣti are o siluetă conturată de construcţii valoroase din punct de vedere arhitectural, aparţinând în mare parte perioadei interbelice, ceea ce ne determină să gandim viitoarea dezvoltare a capitalei în termeni conservatori, mai puţin indrăzneţi, pentru moment, ṣi cu precădere orientaţi, după parerea mea, către pieton.
autor: Andreea Acasandre, an.II. Master, Facultatea de Urbanism, UAUIM – “Ion Mincu” – Bucuresti
10/03/2012
Antropologia urbana