Zoologie urbană

            Una dintre speciile cele mai răspândite de animal bucureştean este taximetristul curent. Spre deosebire de ruda sa îndepărtată, taximetristul bisect, prevăzut cu bun-simţ şi  care îşi face apariţia numai din 4 în 4 ani, acesta poate fi întâlnit aproape oriunde. Spre exemplu – în staţia de autobuz de lângă AFI Palace, pe Bulevardul Timişoara, parcat în aşa fel încât să blocheze coborârea şi urcarea călătorilor sau, în caz de băltoacă în staţie, să-i oblige pe cei din urmă să intre până la genunchi în apă. Îl mai puteţi recunoaşte cu uşurinţă la semafor, când vă înjură pe geam că traversaţi atunci când aveţi culoarea verde. În cazul în care conduceţi un autovehicul, taximetristul curent este acela care vă taie calea schimbând banda fără semnalizare (acţiune realizată la concurenţă cu fufa de 4X4 şi cu bivolul decapotabil). În rest, masive turme pot fi cu uşurinţă întâlnite în marginea Centrului Vechi, lângă bariera de pe Splai, de la şaormerie către Unirea.

            Taximetristul curent prezintă particularitatea de a se putea înmulţi în diferite moduri. Cel mai spectaculos dintre acestea este diviziunea. Dacă un vânător îşi asumă riscul de a tăia vreunul, va constata că apar imediat 300. În rest, înmulţirea taximetristului curent are loc în funcţie de client. În situaţia în care acesta are faţă de fraier, taximetristul curent îşi produce instantaneu 6 copii – toţi urmând să fie hrăniţi din buzunarul celui urcat în maşină. Dacă stratagema nu funcţionează, atunci taximetristul curent va recurge la o eficientă asociere cu maimuţa.

            Unul dintre cei mai aprigi duşmani ai taximetristului curent este Statul. Această vieţuitoare abstractă şi nesimţită are obiceiul de a-i învenina traiul şi de a-i înfometa progeniturile. Din pricina sa, taximetristul curent câştigă săptămânal doar de 6 ori mai mult decât un profesor universitar. Pentru a para astfel de atacuri, el dă dovadă uneori de o imaginaţie fără margini. Atunci când nu-i merge cu maimuţa (dar şi atunci când îi merge), găseşte soluţii formidabil de ingenioase pentru a lega diferite puncte ale Capitalei. Nu de puţine ori, aceste soluţii dau impresia că sunt gândite conform unei geometrii neeuclidiene. Astfel, ca să ajungă din Piaţa Kogălniceanu în Drumul Taberei, inclusiv la ore târzii, fără aglomeraţie, nu puţini taximetrişti curenţi optează pentru o călătorie prin Rahova. De asemenea, traseul cel mai scurt din Militari la Eroilor taie cartierul Crângaşi.

            Taximetristul curent posedă serioase cunoştinţe de anatomie. Cunoştinţe pe care le expune sistematic – mai ales pe cele de anatomie a unor specii cum sunt mamele şi morţii partenerilor de trafic şi ai primarului. În rest, el poate vorbi cam despre orice, de la politică la filosofie, de la mecanică la teologie (mai ales în cazurile în care bordul maşinii seamănă cu o catapeteasmă), de la finanţe la parapsihologie şi de la curve la urbanistică.

            În fine, trebuie să mai notăm şi frecventa menţionare, de către taximetristul curent, a  vieţuitoarei cvasi-simbiotice numite în genere “un băiat”. (Adesea întâlnită este şi formula “un băiat care-l am”). Această vieţuitoare se distinge prin faptul că, aidoma lui Dumnezeu, poate totul. “Băiatul care-l am” ştie să schimbe uleiul, aduce roşii pe gratis de la ţară, mănăreşte actele, a fost în Germania, procură fete, îl sună – la nevoie – pe Ministru, lucrează la o altă firmă, şi-a construit casă, e prieten cu antrenorul Naţionalei, vorbeşte japoneză şi are un vin bun de la unchi-su.

            Pentru sănătatea dumneavoastră, mergeţi cât mai mult pe jos.

Be Sociable, Share!

•