Trandafiriu pămîntul
Trandafiriu pămîntul
cum lenjeria ta intimă
îţi muţi uşor degetele senzuale
de colo-colo
gîndul un ghem de sfoară
ce nu se mai desface
o mică vînătaie se evaporă
cum un ochi de apă stătută
îţi ştergi plămînii de praf
cum o mobilă
cu un smoc de pene
literatura ţi se-agită-n creier
asemenea unui miriapod.
De-a lungul aleii
De-a lungul aleii o dîră de scrum
scuturat din ţigara de foi a soarelui
la un capăt al ei un pulover roşu
care-n cîteva clipe se-albăstreşte
devine aproape negru
la celălalt capăt un izvor miop
care-aşteaptă chiar azi dimineaţă
serviciile opticianului.
Etică
A te privi pe tine însuţi e-o armă
a privi pe altul e-o dezarmare
a nu privi deloc e-o germinaţie.
O-mplinire
O-mplinire înmărmuritoare Femeia o perfecţiune
pe care nimic n-o surprinde nepregătită
nici furtuna răscolind faţa de masă
cum o pădure
soarele răscolindu-l
cum pletele ei cînepii
nici liniştea ce se lasă apoi
cum braţele moi ca jerseul
cum gleznele lungi cum genele dese pînă-n podele
liniştea plină de firimiturile Adevărului
atît de perfidă.
Scriptică
Atîtea călimări prematur părăsite
cum bolovani cerneala bălteşte
sub toate păşunile lumii păscută
devine albă cum laptele.
Iată recoltele gleznelor
Iată recoltele gleznelor uneltele precum goluri
cărora li se acordă o deplină încredere
şoarecii care mişună nestingheriţi
prin ungherele creierului
pulberile ce te-au învăţat sîrguincios pe de rost
mirosul de pîine proaspătă al condoleanţelor
hainele pe un manechin
în loc de ace prinse cu lacrimi
o fereastră oarbă care cîntă toată ziua
s-ar spune că e un crepuscul nesfîrşit
doar între degetele unei mîini.
La marginea cîmpului
La marginea cîmpului o halbă cu bere un tractor
tractorul se face mic mic de tot
bîzîie ca o viespe intră-n halbă
cîmpul creşte uriaş halucinant.
Metropolă
Timp dur de-asigurări de nori
cu fioroşi colţi lungi cum fiarele
de cecuri de frunze care mor
cum branhiile somonilor pe uscat
de cambii purtate pe vînturi subţiri cum cenuşa
trupurilor de copii carbonizate la Dachau
timp dur de portărei agenţi de bursă consilieri
între zări trandafirii cum şolduri de fecioară
între suflete verzi cum gazonul în mai
între respiraţiile celor pe care-i iubim
poleindu-le chipul cu aur funerar.
Pe pielea ta
Pe pielea ta albă sălbatică
întinsă o grotă
o grotă din cînd în cînd
întoarsă pe dos
ca o mînecă
ori dată la curăţitorie.
Cronică
O amintire ce se năruie-n
exactităţi
o nemurire care dăinuie
mai mult decît e nevoie
povestiri devorate
de propriile lor personaje
munţi de lemn cioplit
o mare de schelete transparente.
De vacanţă
Pe geologica piele a şalelor tale
poate fi tatuată oricare din dinastiile vieţii
izvorul e luat mereu prin surprindere hărţuit
munţi mai nesiguri în depărtare decît
mireasma lor albastră ce naufragiază-n mări
glezna ta albă nălucind pe greaţa pietrei.
DeSemn de Dinu Huminiuc: “Androgin”