Bucurestii Vechi si Noi

Importanta monumentelor de for public – statui in viata culturala a orasului Bucuresti

29 mai 2012 Adrian Majuru Antropologia urbana

Tema acestei lucrari priveste in mod special acea categorie de sculpturi de for public din Bucuresti realizate pana la instaurarea regimului comunist , actualmente elemente de mobilier urban de o valoare cultural-artistica inestimabila , care desi sunt amplasate in locuri cheie ale orasului , nu prezinta interes pentru marea majoritate a locuitorilor capitalei , ori pentru actualii politicienii in sensul unei revigorari a comunicarii bazate pe simtul spiritului civic .

Un argument in plus la alegerea subiectului il reprezinta si neglijenta ori proasta gestionare a monumentelor in general , cat si nepasarea dezolanta fata de contextul spatiului public urban actual in care sunt amplasate aceste sculpturi publice in mod special . Din pacate pentru majoritatea monumentelor se observa manifestarea  necunostintei depline asupra personalitatii  /evenimentului in cauza , lipsa respectului fata de trecutul istoric , si mai grav la o scara macro stirbirea identitatii urbane . Acest lucru este vizibil prin perpetua schimbare in cadrul orasului a amplasamentelor unor sculpturi publice in functie de conjuncturile socio-politice , reconstituirea improprie din punct de vedere artistic a unor grupuri statuare distruse de catre comunisti semnificand  o restituire partiala a adevarului istoric (si a adevaratei opere de arta ) ,ori amplasarea pur si simplu contradictorie a unor elemente de mobilier urban parazitare in vecinatatea imediata a acestora (semne de circulatie iesite din scara , tonete de ziare , containere de gunoi , elemente de afisaj publicitare, cabluri aeriene ,etc) .

Sculpturile de for public din Bucuresti au reprezentat , pe langa elogierea unei personalitati politice/culturale in sine sau a unui eveniment de importanta semnificativa in evolutia tarii , o cotitura in gandirea si aspiratiile moderne ale elitelor[1] din Principatele Romane si mai apoi a Romaniei Moderne, o descoperire a sculpturii de tip occidental si aducerea acesteia in spatiul public intr-un oras pre-modern dezvoltat organic si spontan . De aceste sculpturi de for public sunt  legate si notiunile de bulevard , piata publica sau gradina publica, elemente noi importate in contextul romanesc prin legislatia vremii in sensul modernizarii orasului sub aspectele imbunatatirii si modernizarii structurii urbane ,edilitatii , functionalitatii si infrumusetarii urbane[2].

Ortodoxia din Tarile Romane, cat si dominatia otomana asupra vietii economice si politice pana la inceputul sec. XIX nu au permis manifestarea acestor tipuri de expresie artistica in Principate , fata de tarile occidentale ,care aveau o experienta in asemenea gesturi de cateva secole .[3]

Primul moment care manifesta interesul catre sculptura de for public , in special pe filiera franceza , din motive ideologice si mondene , este strans legat de atmosfera anilor 1840 cand la Paris si Bucuresti  se dezbateau ideile democratice si republicane , pasoptistii romani reprezentati de studenti literati, artisti si francmasoni frecventeaza cercurile intelectuale si revolutionare din Capitala Frantei in scopul pregatirii revolutiei valahe si modernizarii Principatelor Romane . Acesti initiatori ai reformelor sociale si politice care erau intr-un contact permanent cu ideile de desavarsire a constiintei nationale au adus cu ei si ideea edificarii de statui menite sa sustina idealul independentei si al unitatii nationale[4] . Tot atunci , in patura instarita de aristocrati romani incep sa se demarce doua categorii de boieri amatori de arta si cunoscatori : familiile princiare si boierimea intelectuala cu studii in domeniile profesiunilor liberale la Paris .

Prima statuie de for public realizata in Bucuresti , a fost statuia Libertatii sau Romania Deliverata[5] , inaugurata la 23 iunie 1848 in Piata Vorniciei(curtea Vorniciei –Ministerului dinlauntru de pe Podul Mogosoaiei) de catre Constantin Rosenthal. Statuia , reprezentand o alegorie a ideilor pasoptiste –o Romanie Deliverata – alegorie feminina in stil neoclasic cu cumpana si cruce,era  amplasata pe un piedestal de piatra(fig.1). Aceasta a fost probabil planuita din timp , la Paris , fiind solicitata artistului de catre Guvernul Provizoriu de la Bucuresti (Guvernul Vremelnicesc), comanditarii mai cu seama fiind fratii Golescu ( unul dintre ei era ministru al internelor) .

Incercarile de inabusire ale Revolutiei de frica unei interventii ale trupelor otomane si rusesti s-a manifestat si prin distrugerea acestei statui  in noaptea de 28 spre 29 iunie 1848 , cand se declara reinstaurarea Regulamentului Organic . Comanda distrugerii sculpturii a apartinut caimacamului conservator Emanoil Baleanu , pasoptistii condamnand acest gest de distrugere a unei opere de arta drept un act de vandalism (termen preluat pe filiera franceza ) . Tot atunci se poate observa si confruntarea  de mentalitati dintre artistul occidental ,care este constient de drepturile proprii asupra operei sale de arta distrusa si ignoranta inaltei societati valahe care nu era inca in tema cu notiunea occidentala de proprietate intelectuala/artistica (nefiind consimtita in legislatia vremii) [6]. Acesta protesteaza in termeni juridici la adresa distrugerii operelor sale (atat statuia cat si un tablou) , C.A.Rosetti amintind in “Pruncul Roman”-nr.9 din 7 iulie 1848 urmatoarele :

“Artistul , care a facut de patriotism atat statua cat si cadra , reclama impotriva Domnului Baleanu de la care se cere acum desavarsita despagubire .

-Ce poate astepta cineva de la un om care ocaraste crestinismul si dreptatea in simbolurile lor ? care nu respecta proprietatea .[…] Asemenea fu sfaramat si cadra ce se afla tot acolo ,fara a respecta proprietatea”.

Acest caz unic de distrugere a unei statui pe considerente politice este un prim moment din succesiunea faptelor de vandalism , de distrugeri de monumente si statui din Romania , intalnit peste o suta de ani mai tarziu, tot in contextul similar de rastunari politice , mai cu seama la instaurarea regimului comunist in Romania. De ce este important acest caz ? Reiterat 100 de ani mai tarziu , este evidenta nepasarea comunistilor fata de valoarea unei opere de arta  intai de toate , Bucurestiul fiind deposedat de majoritatea statuilor reprezentand personalitati politice ante 1948 amplasate in piete publice sau parcuri , fiind topite ori distruse , sau pur si simplu depozitate in locuri ascunse , ferite de ochii curiosilor.

Insa la 21 iunie 1881 , la Ploiesti se ridica o alta statuie a Libertatii[7] (fig.2) , turnata in bronz galvanizat in Franta , in amintirea celei distruse in 1848 , reprezentand o copie in bronz a Minervei Velletri de la Luvru (cu cateva elemente adaugate) ,tinand in mana dreapta o lance ,iar in stanga Constitutia (garantul libertatii alegerilor) . Acest eveniment , marcheaza victoria liberalilor prahoveni in alegeri ,cat si incercarea de instaurare a Republicii[8] (faimoasa lovitura de stat ploiesteana –o miscare antimonarhica din 1870 in care politicienii dezamagiti doreau inlaturarea monarhiei conduse de Carol I) . Anul dezvelirii statuii coincide cu  siguranta cu momentul incoronarii lui Carol I ca si rege al Romaniei , aceasta devenind Regatul Romaniei.Initiativa acestei statui apartine tot unui pasoptist Dumitru Bratianu , fratele lui Ion C. Bratianu (amandoi liberali)

Caragiale relateaza in articolul sau “Un mare sculptor” din ziarul Timpul, la data de  6 iunie 1893 :

“De cate ori trec prin urbea Ploiestilor ma abat totdeauna in piata Unirii sa vaz acel faimos bronz verde ca spanacul .L-am admirat de multe ori ,si niciodata n’am putut afla cine’i autorul:care artist,care emul al lui Michel-Angelo a produs aceasta capo d’opera?”.

Statuia a supravietuit regimului monarhic , intrucat probabil a fost considerata mai mult o opera de arta ( cu o valoare deosebita si in bani) , distrugerea acestei nefiind justificata de vreo razbunare politica . Se pare ca a supravietuit si regimului comunist, aceasta nereprezentand un pericol pentru ideologia acestuia , deoarece nu reprezenta direct o personalitate politica , asa cum s-a intamplat in cazul multora dintre statuile personalitatilor politice din Bucuresti .

E de remarcat faptul ca primele comenzi de sculptura de for public au fost atribuite unor sculptori straini (in special francezi) , deoarece in acea perioada in Romania nu exista o scoala de sculptura nationala , cum nu exista nici o scoala de arhitectura ,etc . Chiar si dupa marele foc din 1847 care a distrus o buna parte din Bucuresti , majoritatea proiectelor de cladiri publice erau intocmite sau atribuite arhitectilor straini cu experienta .[9]

Dupa Unirea Prinicpatelor Romane  de la 1859 , si mutarea definitiva a capitalei la Bucuresti in 1862 , municipalitatea (in acord cu administratia centrala) elaboreaza programe noi de modernizare a Capitalei , de deschidere a noi artere de circulatie , de regularizare a Dambovitei , iar sub aspectul igienei publice se dorea deschiderea de piete publice spatioase si proportionate cu aglomerarea populatiei in oras  , de raspandire a fantanilor publice , a salubritatii ,etc . Infrumusetarea orasului tinea cont de amplasarea de edificii si monumente publice in piete si scuaruri , fantani publice si iluminat stradal pe timpul noptii ,beneficiind de vizibilitate si perspectiva adanca in cadrul spatiului public. [10]

A doua comanda oficiala de sculptura de for public – statuia ecvestra a lui Mihai Viteazul(fig.3) , prima de acest gen din Romania , se integra perfect in programul de infrumusetare a capitalei , odata cu intentiile municipalitatii de a deschide noi artere de circulatie –axele est-vest si mai apoi nord-sud . Primaria Capitalei se decide in 1865 ca personalitatea lui Mihai Viteazul consolidata si transformata in mit era emblematica pentru idealurile de unire si independenta nationala la acea vreme , fiind desemnata cea mai potrivita optiune pentru o asemenea comanda publica ,devedind statuia identitatii nationale [11].

Atribuirea comenzii publice artistului , amenajarea pietei unde urma sa fie amplasata statuia , si intregul demers au durat aproximativ 10 ani intrucat reprezentau o premiera pentru comanditar , lipsa de experienta in asemenea comenzi publice fiind evidenta . In Bucuresti in acea vreme mai exista o statuie a lui Mihai Cantacuzino , realizata de Karl Storck la 1870 ,care era aproape ascunsa pe latura de nord a Bisericii Coltea , nefiind relationata cu vecinatatile imediate ,fiind ulterior reamplasata in fata Spitalului Coltea (fig.4) .

Comanda a fost atribuita sculptorului francez Carrier-Belleuse , un sculptor cunoscut al celor mai semnificative sculpturi in bronz ,ce impodobeau Opera Garnier din Paris . Pentru Bucuresti el a realizat o ecvestra romantica , cu un Mihai Viteazul semet pe calul ce paseste triumfal .Theodor Aman si Al. Odobescu au fost aceia care i-au furnizat sculptorului documentatia necesara realizarii ecvestrei . Remodelarea spatiului din fata Academiei(Universitate) coincide cu amenajarea unei gradini publice peste spatiul eliberat de ruinele bisericii Sf. Sava . Dupa lungi dezbateri cu privire la amplasamentul ecvestrei in Consiliul Primariei , autorul operei cere de urgenta stabilirea unui amplasament potrivit , intrucat statuia se afla in portul din Giurgiu , gata sa fie livrata la Bucuresti. Regele Carol I(pe atunci principe ) ,pune capat acestor discutii in 1874 , stabilind amplasamentul in gradina din fata Academiei[12] (fig.5 , 6 ).

Noul bulevard deschis pe axa est-vest , amplasamentul statuii lui Mihai Viteazul pe axul perpendicular cu cladirea Academiei si frontul puternic al acesti cladiri , au constituit elemente generatoare de organizare a viitoarei Piete a Universitatii .

Ce este interesant in cazul acestor comenzi publice , este faptul ca fondurile necesare realizarii statuilor erau obtinute prin asa zisele subscriptii publice , prin intermediul anumitor ziare ( sustinatoare ale partidelor vremii) . Acest lucru implica donatii din partea cetatenilor (insemnand deci participarea lor directa la realizarea statuii) , dezvelirea acestora insemnand evenimente publice la o scara mare . Analizand fotografiile in care erau surprinse aceste dezveliri de statui , constatam o multime de cetateni adunati in jurul elitelor cultural-politice ,care omagiau personalitatea/evenimentul in cauza . Procesul subscriptiilor publice trebuie sa fi fost unul foarte transparent , intrucat banii stransi intr-adevar se foloseau in mare proportie la realizarea acestor opere (de vazut cazul Atheneului Roman- sub indemnul Dati un leu pentru Ateneu, s-a realizat cea mai emblematica constructie culturala din Bucuresti la acea vreme) .

Urmatoarea statuie din Piata Universitatii , a lui Ion Heliade Radulescu , opera a sculptorului italian Ettore Ferrari a fost dezvelita in 1881.Cinci ani mai tarziu ,piata este imbogatita cu inca o statuie(fig.7) , cea a lui Gheorghe Lazar (opera lui Ion Georgescu) , urmand ca in 1936 sa fie amplasata si ultima statuie ,cea a lui Spiru Haret(autor Ion Jalea) .

De-alungul timpului , grupul statuar a fost deposedat de tunurile care-l flancau , cat si de gardul din fier forjat frumos prelucrat . Ba mai mult , pana la mutarea recenta in Parcul Izvor pentru  a face loc santierului parcarii subterane, impreuna cu celelate 3 statui din Piata Universtitatii , statuia lui Mihai Viteazul a fost intr- o permanenta stare de agresare din punct de vedere vizual , elemente parazitare de mobilier urban precum stalpi pentru sustinerea panourilor de circulatie , tonete si copertine de statii de autobuz) , nefiind astfel respectata zona de protectie a monumentului istoric [13]. Agresiunea asupra acestor 4 monumente s-a manifestat si in 2009 , cand in scopul protestului fata de poluarea aerului din Bucuresti , unele organizatii civice le-au deghizat cu masti de gaze(fig.8). Daca vreme de un secol aceste statui au stat intr-un aliniament in piata , recent au fost dispuse fata in fata (doua cate doua ) ,in parcul Izvor ( fig.9).

Revenind la sustinatorii acestor noi tipuri de exprimare de idei , Eugeniu Carada[14] (varf al liberalilor , economist cu studii de specialitate la Sorbona si de istorie la College de France , literat si colectionar de arta) a fost persoana din umbra care a condus destinele Romaniei pana in 1910(mai ales ca a fost implicat in intreg procesul de infiintare a Bancii Nationale Romane,etc) , fiind implicat in comanda majoritatii monumentelor de for public in Romania intre 1874-1910 .

De la statui ecvestre , pana la busturi ale personalitatilor militare , si mai apoi a oamenilor  politici , cele mai insemnate grupuri statuare realizate in Bucuresti au fost acelea amplasate pe bulevardele nou trasate(axele E-V ) , N-S sau Calea Victoriei – in zona Piatei Palatului .

Astfel la 17 iunie 1901 se inaugureaza statuia lui Alexandru Lahovari[15] ,din Piata Lahovari ,fiind opera lui Antonin Mercie(fig.10) . Alexandru Lahovari fusese ministru in cateva randuri in guvernele conservatoare ,fiind un reprezentant al boierimii muntene educate si scolite la Paris .Comanda acestei statui era evident din partea Partidului Conservator . Tot acelasi sculptor primeste o alta comanda , statuie omagiala a lui Lascar Catargiu pe care o inaugureaza la 28 octombrie 1907 in Piata Romana(fig.11,12) .

Aceste dezveliri de statui reprezentau evenimente marcante in viata orasului ,de fapt niste ceremoniale in mai multe faze ,existand o scenografie festiva cu tribune decorative , fiecari actori implicati avand roluri bine stabilite : municipalitatea dirija intreaga actiune , participantii – cetatenii respectau regulile instaurate in cadrul ceremonialului .

Soarta monumentului lui Lascar Catargiu a fost destul de nefericita , intrucat in 1962 acest monument a fost mutat in curtea Combinatului Fondului Plastic ( statuia fiind decapitata , zacand o buna vreme in anonimat ) . Recent ,adica in 29 noiembrie 2011 , grupul statuar a fost reamplasat la mijlocul Bulevardului Lascar Catargiu[16] , intr-un scuar – o statie de autobuz , inconjurat in spate de blocuri , in fata de copertina statiei de autobuz , in lateral cateva containere de deseuri reciclabile , si in rest parcare pentru masini .Restaurarea grupului statuar nu respecta intru totul opera originala , existand diferente clare a reconstituirii fata de opera originala , in urma analizarii fotografiei istorice a sculpturii cu realitatea actuala .Daca comparam cele doua epoci in sine, constatam ca recenta dezvelire a reprezentat un eveniment anonim ,  ba chiar contextul amplasarii statuii ridiculizeaza insasi personalitatea in cauza (fig.13) .

In urma  concursului international de sculptura la Bucuresti dedicat monumentului Ion C. Bratianu din anul 1900 ,sculptorul Ernest-Henri Dubois realizeaza grupul statuar amplasat de aceasta data in centrul orasului[17] , la intersectia Bulevardului Academiei cu Strada Coltei ( actualmente rondul de la Universitate )[18] (fig.14) .Avand o vizibilitate mare , inconjurat de cladiri impozante (Universitatea ,Ministerul Agriculturii , Spitalul Coltea ) , grupul statuar primeste dimensiuni considerabile , proportionale cu scara locului , cat si cu importanta personalitatii omagiate. Se pare ca noua circulatie care strapungea orasul pe directia E-V este dedicata amplasarii statuilor personalitatilor politice liberale ( Ion C. Bratianu la Universitate , C.A.Rosetti – la Piata Rosetti , Mihail Kogalniceanu la piata cu acelasi nume) , in timp ce zona axului N-S ramane in favoarea conservatorilor(Lascar Catargiu ,Alexandru Lahovari, etc) .

Dezvelit la 18 mai 1903 ,avand dimensiunea de 9 m , era un monument impozant , un grup statuar cu mai multe personaje simbolizand virtuti , care cinsteau omul Bratianu si faptele sale . Insusi evenimentul de inaugurare a reprezentat pentru Partidul Liberal o festivitate nemaintalnita ,constituind un apogeu al acestuia(fig.15,16) .

Distrugerea monumentului s-a petrecut in vara lui 1948 , bronzul sculpturilor fiind topit la Uzinele Republica – foste Malaxa .

In majoritatea fotografiilor de epoca(sau a cartilor postale ) , aceast grup statuar era vizat de fotografi si vizitatori ca fiind un loc de atractie ( considerand ca bulevardele in acea vreme erau circulate mai rar de auto , fiind destinate circulatiei pietonale) . Restituirea adevarului istoric ar trebui sa se petreaca in acest sens , prin contactarea reprezentantilor care detin macheta grupului statuar si restaurarea acestuia pe actualul amplasament (fig.17) .

In martie 1924 este dezvelit bustul lui Eugeniu Carada[19] (cel care a crezut in statui) , realizat tot de  Ernest-Henri Dubois in bronz pe un socul de marmura , incarcat cu elemente alegorice si efigii) , amplasat in coltul BNR ,le la intersectia strazilor Lipscani cu str. Eugeniu Carada(fig.18,19).Personalitatea lui Carada poate fi surprinsa prin urmatoarele afirmatii : este considerat fondatorul Bancii Nationale a Romaniei,fiind un jucator implicat in detronarea lui Cuza -1866,in complotul cunoscut ca si Republica de la Ploiesti-1870 impotriva lui Carol I,datorita orientarii sale liberal-republicane.Probabil ca avea si legaturi masonice,avand acces la inaltele cercuri politico-economice din Europa,in special Franta.A fost o personalitate marcanta in modernizarea si intarirea Statului roman.Evita sa se inalneasca cu regele ,se stie ca niciodata n-a circulat pe Calea Victoriei(unde era amplasat Palatul Regal),singura calatorie fiind a cortegiului sau funerar ,din initiativa regelui ce dorea sa-si arate respectul fata de activitatea lui Carada.A dorit sa fie o persoana in umbra,refuzand mereu functii inalte,chiar si aceea de Guvernator al BNR,insa se implica activ in orice actiune ce marcheaza parcursul istoriei noastre(ex:finanteaza si echipeaza Armata romana in Razboiul de independenta 1877). Monumentul a disparut in circumstante necunoscute , insa este clara intentia BNR din 2009 de a restaura acest monument .

Daca tot vorbim de seria inaugurarii monumentelor omagiale ale personalitatilor politice din acea vreme , nu trebuie sa uitam de monumentul Take Ionescu(fig.20,21) , ridicat la 21 iunie 1931 pe actualul amplasament al statiei de metrou Piata Romana . Lucrarea a fost elaborata in Franta de catre Ernest-Henri Dubois , insa turnarea in bronz s-a realizat la Bucuresti ,fiind ridicata tot prin formula subscriptiei publice condusa de ziarul Universul .Astfel zona de N a noului bulevard N-S devine o zona de omagiere a conservatorilor . Amplasamentul statuii era relativ aproape si de locuinta in care Take Ionescu locuise ( exista si azi ,strada purtandu-i numele) ,zona Mc.Donalds- Romana . Statuia isi gaseste un final tragic odata cu instaurarea regimului comunist .

In 1936 era momentul ca si cei doi regi ai Romaniei sa fie omagiati in spatiul public bucurestean  prin realizarea de statui ecvestre , astfel ca se realizeaza un concurs international care este in cele din urma castigat de sculptorul croat Ivan Meštrović .

Statuia ecvestră a regelui Carol I al României a fost inaugurata la 10 mai 1939 [20] (fig.22), pe atunci Ziua Natională a României, în prezenta regelui Carol al II-lea al României și a Marelui Voevod Mihai (viitorul rege Mihai al României), dată la care se împlineau și 100 de ani de la nasterea lui Carol I .Amplasamentul stabilit a fost Piata Palatului Regal , vis a vis de cladirea BCU (actualmente Fundatiunea Universitara Carol I)(fig.23,24,25,26,27).

În noaptea de 30 spre 31 decembrie 1947, imediat după ce Regele Mihai a semnat abdicarea fortată și România a devenit Republica Populară Română, comuniștii au dat jos de pe soclu statuia , topind-o in cele din urma ,bronzul fiind folosit la realizarea statuii lui Lenin din Bucuresti .

La 6 decembrie 2010 a fost inaugurata noua statuie a regelui Carol I , pe vechiul amplasament , o copie realizata de controversatul sculptor roman Florin Codre ,acuzat de plagiat de catre urmasii sculptorului croat . In orice caz noua statuie a starnit o serie de controverse si critici ale publicului cunoscator de arta , fata de o serie de detalii care contravin adevarului istoric (fig.28,29).

Am gasit imagini interesante care surprind faptul ca statuia originala a lui Carol I supravietuise urgiilor celui de-al doilea razboi mondial(fig.30,31).

Desi urmasii sculptorului s-au oferit sa puna la dispozitie gratis autoritatilor romane machetele si schitele originale ale statuii distruse  ,in final s-a ales varianta realizarii unei replici diferite .[21]

Comparand inca odata cele doua epoci , constatam inca odata diferente de mentalitate . Daca in primul caz asistam la un concurs international de sculptura , ori la subscriptii publice , fiind un proces transparent , acum avem de a face cu o nepasare fata de opinia publica , si neimplicare a acesteia in deciziile referitoare la aspectul spatiului urban .

Reluat la o cu totul alta scara , Ivan Mestrovic realizase un ansamblu monumental in 1937, amplasat la rondul I de pe Soseaua Kiseleff , aproape de Biserica Mavrogheni ,reprezentandu-l pe Regele Ferdinand [22] (fig.32,33) foarte impozant , calare pe un cal ce pasea triumfal ( metaforic , aluzie la Marea Unire de la 1918 si modernizarea statului roman , ce privea cu incredere in viitor ) , flancat de 4 Victorii (alegorii feminine inaripate , amplasate pe coloane de piatra) . Intreg ansamblul avea sa fie demolat odata cu instaurarea regimului comunist in 1948 .

Pe modelul replicii statuii lui Carol I ,se incearca acum relizarea unei noi statui a regelui Ferdinand de catre municipalitate, propunerea statuii Regelui Ferdinand din 2010 (fig.34,) fiind  net inferioara din punct de vedere artistic fata de statuia distrusa de comunisti – grandoarea monumentului si atitudinea personajului este transformata in ridicol , pozitia calului parca se opinteste -parca i-ar fi frica de ceva . Conform procesului verbal aferent sedintei CTUAT (Comisia tehnica de Urbanism si Amenajarea Teritoriului a Primariei Mun. Bucuresti ) din 12 ianuarie 2011 , s-a discutat amplasarea ansamblului monumental Regele Ferdinand (fig.35,36) :

“ 7. Amplasament ansamblu monumental Regele Ferdinand / proiectant ADMINISTRATIA MONUMENTELOR SI PATRIMONIULUI TURISTIC ,consultare

Se doreste plantarea statuii ecvestre a Regelui Ferdinand in Bucuresti , intr-un loc reprezentativ , drept pentru care sunt prezentate Comisiei 3 variante de amplasare – in Piata Charles de Gaulle , in Piata Victoriei si in Piata……………Casandra Rosu face observatia ca „ Aceste statui care ne tot sunt prezentate nu au un studiu istoric insotitor , care sa ne permita sa intelegem ce avizam si ce semnificatie ar emonumentul, daca are vreuna .” Tiberiu Florescu este de parere ca „ statuile de acest fel nu sunt gandite deloc in vreo relatie cu orasul , ci doar aduse spre a fi pantate , ca si cum orasul ar fi o vitrina cu bibelouri – ori , orice monument ar trebui sa fie vazut intr-un anume fel , de catre trecatori mai ales , ar trebui sa fie propriu si unor procesiuni , din cand in cand , samd. Aceste lucruri nu sunt gandite aproape niciodata .”

Rezolutie (Sorin Gabrea) : „ Solutia preferabila dintre cele trei variante este cea dinPiata Victoriei , dar va atragem atentia ca ea s-ar afla intr-un spatiu pietonal si asa deficient si slab constituit ; propuneti o amenajare pentru toata suprafata afectata demonument .”

Este deci evidenta lipsa vreunui studiu istoric a celor care incearca “implantarea “ noilor statui , replici ale celor distruse de catre comunisti , ca si cum n-ar fi fost de ajuns stergerea istoriei si a unui parcurs urbanistic al capitalei , indreptarea acestor erori incepe sa se faca cu stangul in detrimentul calitatii spatiului public bucurestean. Comanda publica a unui monument istoric trebuie deci sa se regaseasca in analizarea tuturor aspectelor care tin de acea personalitate , in cazul statuii lui Mihai Viteazul avem de a face cu un exemplu foarte bun ce reitereaza procesul de documentare si strangere de informatii(si asa foarte rare) a domnitorului roman , ce murise cu 260 inainte (s-au strans toate portretele sale , chiar se dorea aducerea craniului acestuia de la Manastirea Dealu la Bucuresti ,pe dealul Mihai-Voda in sensul realizarii unui monument)[23] .

De aceea consider ca mutarea si amplasarea unei statui intr-un loc ,fara  a tine cont de contextul istoric si de evolutie al orasului , nu reprezinta decat o tabla de sah cu piesele aruncate de-a valma , in care haosul domina regulior clare .

Daca fiecare statuie in sine ascunde o poveste , cu detalii interesante pentru identitatea unui oras , atunci acestea trebuie deslusite ,eventual retraite din cand in cand de catre cei care le observa .

Poate ca cea mai recenta statuie dezvelita la Bucuresti este cea din ziua de 14 noiembrie 2011, cand a  avut loc Ceremonia de dezvelire a statuii Minerva[24] (fig.37),
simbol al Academiei Române de 145 de ani . Statuia fiind realizată de sculptorul
Mihail Ecobici in urma unui concurs public ,o reprezinta pe zeita Minerva – zeita intelepciunii protectoarea academiilor, societăţilor ştiinţifice şi instituţiilor de învăţământ superior din întreaga lume .Amplasata in fata intrarii de onoare a cladirii Academiei Romane ,de pe Calea Victoriei nr. 125 , reprezinta transpunerea fizica cu fidelitate artistica a siglei Academiei care pare a fi inspirata din statuia Zeitei Minerva de la Atena .Acest exemplu ar fi unul demn de urmat si pentru restaurarea multor grupuri statuare disparute , in sensul restaurarii adevarului istoric .

Desi exista Administratia Monumentelor si Patrimoniului Turistic , o institutie publica de cultura aflata in subordinea Consiliului General al Municipiului Bucuresti care gestioneaza proiectele de acest gen si incearca promovarea imaginii Capitalei Romaniei de oras al turismului cultural , acest lucru ar trebui sa se intample mai pregnant si cu o implicare mai mare a cetatenilor acestei urbe in asemenea decizii . Acestea sunt cele mai evidente cazuri de dislocare a memoriei urbane (cu siguranta mai sunt si altele care merita descoperite de catre cei care tin intr-adevar la trecutul acestui oras).

autor: Mihai Andreicut, master anul II, Management Orasde competitive, UAUIM „Ion Mincu” – Bucuresti

Bibliografie generala

1.Volume 

BELDIMAN Ioana , “ Sculptura franceza in Romania (1848-1931) ” , Bucuresti , Editura Simetria , 2005.

CINA Giuseppe , “Bucuresti, de la sat la metropola .Identitate urbana si noi tendinte”,Bucuresti, Editura Capitel , 2010 .

LASCU Nicolae , “ Bulevardele bucurestene pana la primul razboi mondial” , Bucuresti , Editura Simetria , 2011.

PARUSI Gheorghe , “Cronica Bucurestilor.Intocmita din document si sentiment ,de Gheorhe Parusi” , Bucuresti, Editura Compania , 2005.

2.Articole bloguri ,enciclopedii – web .

http://urbanismul.blogspot.com/2011/02/statuia-ecvestra-regelui-ferdinand-in.html

http://urbanismul.blogspot.com/2010/05/eugeniu-carada-sculptura-publica.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Statuia_ecvestr%C4%83_a_lui_Carol_I_din_Bucure%C8%99ti

http://ro.wikipedia.org/wiki/Statuia_Libert%C4%83%C8%9Bii_din_Ploie%C8%99ti

http://www.rezistenta.net/2008/05/statuia-regelui-carol-i.html

http://www.rezistenta.net/2010/12/noul-carol-i.html

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2010/12/statuia-bratianu-in-piata-universitatii/

http://metropotam.ro/Locuri-de-vizitat/O-statuie-pe-saptamana-Lascar-Catargiu-art7989090056/

http://www.acad.ro/noutati2011/pag_noutati11_1114Minerva.htm

http://art-historia.blogspot.com/2008/06/statuia-lui-mihai-viteazu-bucuresti.html

http://www.apropo.ro/news/social/statuile-de-la-universitate-poarta-masti-de-gaze-poze-4921581/foto-5#foto

http://www.muzeuldefotografie.ro/2009/07/bucuresti-1940/

http://armyuser.blogspot.com/2010/10/statuia-regelui.html

http://atuncisiacum.blogspot.com/2011/03/bucuresti-statuia-regelui-carol-i.html


[1] BELDIMAN Ioana , “ Sculptura franceza in Romania (1848-1931) ” , Bucuresti , Editura Simetria , 2005,p.21

 

[2] LASCU Nicolae , “ Bulevardele bucurestene pana la primul razboi mondial” , Bucuresti , Editura Simetria , 2011,p.15

[3] , 4 BELDIMAN Ioana , “ Sculptura franceza in Romania (1848-1931) ” , Bucuresti , Editura Simetria , 2005,p.22 ,p. 52

5 BELDIMAN Ioana  , -II- , p.141

 

[6] BELDIMAN Ioana , “ Sculptura franceza in Romania (1848-1931) ” , Bucuresti , Editura Simetria , 2005, p.145-146 .

[7] BELDIMAN Ioana , “ Sculptura franceza in Romania (1848-1931) ” , Bucuresti , Editura Simetria , 2005, p.170-172 .

[8] Articol Wikipedia http://ro.wikipedia.org/wiki/Statuia_Libert%C4%83%C8%9Bii_din_Ploie%C8%99ti

[9] CINA Giuseppe , “Bucuresti, de la sat la metropola .Identitate urbana si noi tendinte”,Bucuresti, Editura Capitel , 2010 , p.60 -83 .

[10] LASCU Nicolae , “ Bulevardele bucurestene pana la primul razboi mondial” , Bucuresti , Editura Simetria , 2011,p.141

[11] BELDIMAN Ioana , “ Sculptura franceza in Romania (1848-1931) ” , Bucuresti , Editura Simetria , 2005, p.147

[12] LASCU Nicolae , “ Bulevardele bucurestene pana la primul razboi mondial” , Bucuresti , Editura Simetria , 2011,p.143

[13] Articol blog http://art-historia.blogspot.com/2008/06/statuia-lui-mihai-viteazu-bucuresti.html

[14] Articol blog http://urbanismul.blogspot.com/2010/05/eugeniu-carada-sculptura-publica.html

[15] BELDIMAN Ioana , “ Sculptura franceza in Romania (1848-1931) ” , Bucuresti , Editura Simetria , 2005, p.177-188

[16] articol blog http://metropotam.ro/Locuri-de-vizitat/O-statuie-pe-saptamana-Lascar-Catargiu-art7989090056/

 

[17] BELDIMAN Ioana , “ Sculptura franceza in Romania (1848-1931) ” , Bucuresti , Editura Simetria , 2005, p.192-204

[18]  LASCU Nicolae , “ Bulevardele bucurestene pana la primul razboi mondial” , Bucuresti , Editura Simetria , 2011,p.145-147

[19] BELDIMAN Ioana , “ Sculptura franceza in Romania (1848-1931) ” , Bucuresti , Editura Simetria , 2005, p.214-218

[20] Articol http://ro.wikipedia.org/wiki/Statuia_ecvestr%C4%83_a_lui_Carol_I_din_Bucure%C8%99ti

 

[21] Articol blog http://www.rezistenta.net/2008/05/statuia-regelui-carol-i.html

[22]Articol blog http://urbanismul.blogspot.com/2011/02/statuia-ecvestra-regelui-ferdinand-in.html

 

[23] BELDIMAN Ioana , “ Sculptura franceza in Romania (1848-1931) ” , Bucuresti , Editura Simetria , 2005, p.150-151.

[24] Anunt oficial Academie: http://www.acad.ro/noutati2011/pag_noutati11_1114Minerva.htm

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign