Bucurestii Vechi si Noi

O retrospectivă a sistematizării Capitalei (II)

06 mai 2012 G. Graur [Aventurierul] Detectiv printre umbre

Dincolo de Magistrala Nord-Sud au fost demolate alte clădiri valoroase, cum ar fi Institutul Medico-Legal „Dr. Mina Minovici” de pe Splaiul Unirii (înfiinţat în 1892, primul de acest fel din lume), mutat provizoriu într-o secţie exterioară a spitalului „Dr. Stâncă”, apoi într-un imobil nou de pe Şos. Vitan-Bârzeşti. Cu ocazia acestei tevaturi, o parte din exponate s-au pierdut, iar altele au fost deteriorate.

Institutul Medico-Legal "Dr. Mina Minovici"

În septembrie 1985 a fost demolată biserica Sf. Nicolae din Sârbi de pe Calea Văcăreşti, iar în august 1986 aceeaşi soartă a avut-o biserica Sf. Nicolae Jitniţă, aflată pe aceeaşi stradă. Biserica Sfânta Vineri „cade” în condiţii dramatice, în iunie 1987, din ordinul Elenei Ceauşescu, deşi planul translatării ei era deja stabilit. De fapt, Calea Văcăreşti a fost distrusă aproape în întregime, precum şi zonele adiacente (Piaţa Sfânta Vineri cu tribunalul de sector, Piaţa Căuzaşi cu sinagoga Malbim şi librăria Anton Pann, str. Clucerul Udricani cu Galeriile Izbânda, precum şi multe altele, puse la pământ).

Biserica Sfânta Vineri

A fost decopertat sectorul Dâmboviţei dintre Piaţa Unirii şi Piaţa Naţiunile Unite, aflat sub un planşeu de beton din perioada interbelică (1935), ceea ce a generat o strangulare fără precedent a traficului auto. S-a demolat Hala Unirii, veche de 113 ani, ultima care mai rămăsese întreagă după prăpădul făcut de Carol al II-lea în 1936, când au dispărut halele de peşte, păsări, fructe şi flori. După.unele zvonuri, Hala Unirii ar fi fost demontată pe bucăţi şi cumpărată de un consorţiu occidental, care a refăcut-o într-un oraş belgian (informaţie neverificată).

Piaţa Unirii înainte de sistematizare

Dincolo de Piaţa Unirii, în zona străzilor Rovine – Smeurişului, albia Dâmboviţei a fost modificată, creându-se o prelungire triunghiulară cu scopul de a reflecta în luciul apei imaginea Bibliotecii Naţionale (pe atunci încă nefinalizată). Cu această ocazie, malul stâng a fost închis circulaţiei în acel loc, ceea ce a produs noi perturbări care au dus la aglomerarea bulevardului Mărăşeşti, şi aşa destul de îngust.

Dâmboviţa în dreptul Bibliotecii Naţionale (foto Raiden)

A dispărut strada Avram Goldfaden care făcea legătura cu Calea Dudeşti, unde se afla celebra stradă „Crucea de Piatră”, denumită ulterior Asău. Magazine, şcoli, cinematografe, ateliere, toate dispar în toamna lui 1987 pentru a face loc unui centru cultural, care însă n-a fost construit niciodată. Pe locul respectiv se află în prezent o groapă imensă, unde ar trebui să se ridice complexul „Esplanada”, blocat în instanţă de către foştii proprietari. Arhitecţii noştri au propus ca acolo să fie ridicată Catedrala Mântuirii Neamului, dar nu au fost luaţi în seamă.

Biserica Olteni „cade” pe 12 iunie 1987, deşi ar fi putut fi salvată. Dispar străzile Banu Mărăcine (fosta stradă Spaniolă), Negru Vodă (cu Palatul lui Nicolae Mavros), Sf. Ioan Nou (care ieşea în spatele magazinului Unirea), iar biserica cu acelaşi nume este repoziţionată în 1986, pentru a fi ascunsă în spatele noilor blocuri. În octombrie 1987 este dărâmată biserica Sfânta Treime-Dudeşti, care acum se reconstruieşte în apropierea noului bulevard Burebista.

Trasarea bulevardului Decebal determină un nou val de demolări, care loveşte strada Dristorului, apoi Theodor Speranţia şi toate străduţele laterale până la Piaţa Muncii (printre care Horea, Cloşca şi Crişan). În 1985 se deschide Pasajul Muncii şi în acelaşi an dispar căsuţele de pe şoseaua Mihai Bravu, între bulevardul Dimitrov (actual Ferdinand) şi str. Baba Novac (unde se afla terasa Jariştea); Spitalul Victor Babeş şi Institutul de Virusologie devin vizibile de la stradă.

Case vechi pe şoseaua Mihai Bravu (foto Dan Vartanian)

Printre lucrările cu efect pozitiv se află străpungerea Mihai Bravu – Văcăreşti (parte a inelului principal de circulaţie, realizată în 2 etape între 1966-82), lărgirea bulevardului Dacia şi inaugurarea noii Artere de Trafic Greu (ambele în 1988), reconstruirea Podului Grant (1981), construcţia metroului şi amenajarea complexă a râului Dâmboviţa (1987), incluzând şi crearea Lacului Morii (care a acoperit o parte din cartierul Crângaşi, inclusiv str. Căpitan Grozeanu – vechiul capăt al liniei autobuzului 138).

A fost trasată şoseaua Virtuţii, cale de legătură între cartierele Militari şi Crângaşi, bd. Vasile Milea, ca o prelungire a străzii Ho-Şi-Min (fostă Binţinţi), dar a fost închisă şoseaua Grozăveşti de lângă Grădina Botanică (redeschisă în 2005). S-au construit mai multe pasaje: Unirii, Victoriei, Lujerului, Mărăşeşti (acesta din urmă nefiind pe deplin justificat).

În 1971 au fost finalizate şi inaugurate Hotelul Intercontinental (cu 400 de camere) şi Teatrul Naţional, ambele în apropierea Pieţei Universităţii, pe fostul maidan al Primăriei, care adăpostise pânâ atunci un şir de chioşcuri şi dughene, precum şi un teren viran unde se desfăşurau spectacole de circ. Între 1982-84, faţada Teatrului a suferut modificări, prin adăugarea foaierelor, ajungând să semene mai curând cu o autogară.

Piaţa Nicolae Bălcescu

În 1981 a fost inaugurat Palatul Pionierilor, precum şi bulevardul omonim (actualul bd. Tineretului). Calea Moşilor lărgită a fost deschisă traficului în 1982, odată cu Pasajul Obor; au fost lărgite de asemenea strada Ştirbei Vodă, şos. Ştefan cel Mare, str. Barbu Văcărescu, str. Socului (actualul bulevard Chişinău) şi multe altele.

Palatul Copiilor (vedere din faţă)

Ca o curiozitate, voi menţiona că pe locul actualei Pieţe a Delfinului şi în apropiere, se aflau o mulţime de străzi cu nume de animale (Lupului, Vulpii, Ursului, Leului, Elefantului, Cămilei, Castorului, Girafei, Veveriţei, Căprioarei, Renului) şi păsări (Ciocârliei, Cocostârcului, Pelicanului, Struţului, Potârnichii – aceasta din urmă a supravieţuit, trecând prin spatele bisericii Sf. Ioan Botezătorul). A scăpat şi strada Ciocârliei, aflată mai la distanţă de drumul principal. Toate celelalte au dispărut în 1983, prin lărgirea şoselei Pantelimon.

Aceasta a fost, pe scurt, odiseea sistematizării Bucureştiului în Epoca Ceauşescu. Va trebui să tragem învăţămintele care se impun din greşelile făcute atunci, şi să continuăm proiectele de succes, să facem planuri pentru viitorul nostru şi al urmaşilor noştri.

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign