Bucurestii Vechi si Noi

Poeme de Dinu Olăraşu

02 iunie 2012 Revista Conta Revista Conta

voi exploda

voi exploda la noapte

cu un ziar în braţe

amestecat sângele meu

cu titluri

va mai trăi o vreme pe asfalt

şi-apoi

ca-ntr-un asalt

va exploda şi el

sub roţi de camioane grele

nu i-am dat timp

sărmanul sânge

să-audă tângul vieţii mele

un măr

un măr aveam cu mine

era noapte

şi-a fost de-ajuns

şi drumul

să vindem pene

să vindem pene

să ne-mbogăţim

iar unii

ce avere

chiar să plutească

peste cartiere

 

vladimir

vladimir

căluţul meu nu avea ham

se prăbuşea ades vrând să alerge

un ham albastru am găsit

la fel ca ochii lui

în care marea o vedeam

necontenit

un pescăruş

un pescăruş

acelaşi în fiecare toamnă

plânge pe-acoperişul blocului

şi plânsul lui

e chiar buricul lumii

în fiecare toamnă scriu

degeaba scriu

parcă aş completa un formular

pe care nu-l aşteaptă nimeni

un pescăruş

acelaşi în fiecare toamnă

plânge pe-acoperişul blocului

taxiuri

mă vor lovi cumva

taxiurile

pe und’ se pierde urma ta

am să renasc

am să renasc

cum albă-ca-zăpada

din propria-i zăpadă

o carte ca o moarte

I

după ce-am sfârşit de scris

am aţipit

o vreme

cu capul pe copertă

când m-am trezit

m-am privit în oglindă

în carne îmi intraseră literele

faţa mea era neagră

iar cartea

ca un cuib

II.

probabil transpirasem dormind

paginile erau sudate-ntre ele

nu mai puteam înţelege nimic

chiar nimic

am lovit cartea de perete

apoi am luat-o cu ambele mâini

am pus-o sub duş

sub apa caldă

degeaba

curgea din ea un sânge negru

dar nu se deschidea

mi-am zis

aiurea

III.

parcă era o piatră

am aşezat-o pe masă

şi-am mâncat chiar deasupra ei

pâine peşte şi ceapă

după aceea am fumat

suflam fumul spre ea

spre carte

dar cartea nu se deschidea

IV.

sincer să fiu

m-ar fi interesat ce era scris

de mâna mea

cu o noapte-nainte

să mă bucur

cinstit mă gândeam

e vorba despre cuvinte

V.

nu-i straniu ce se-ntâmplă

o carte scrisă

nu poate fi deschisă

e-o treabă-ncheiată

e zăvorâtă de chiar sfârşitul ei

VI.

la fel

când intră moartea-n tine

n-ai cum să ieşi

rămâi sub bolta ta de carne

întunecată

mai strigi mai plângi

renunţi

până la urmă

nu te-ajută nimeni

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign