Bucurestii Vechi si Noi

Două bancuri cu ardeleni, la 1888

01 iulie 2012 Bogdan Stanciu Istorie

Două legende populare redate de scriitoarea britanică Jane Emily Gerard în cartea sa „Ţara de dincolo de păduri: fapte, cifre şi fantezii din Transilvania” (1888) surprind ca o radiografie imaginea pe care românii, saşii şi ungurii o aveau unii despre alţii la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cele două snoave – bancuri le-am spune astăzi – reflectă percepţiile şi mentalităţile existente în Transilvania acelei vremi, la nivel de mase, despre cele trei naţiuni, cu relele şi bunele lor. Anecdotele, provenite cel mai probabil pe filieră săsească, mediul predominant în care a trăit autoarea cât a stat în Transilvania, sunt inserate la începutul capitolelor dedicate descrierii românilor.

Femei românce, ilustraţie din carte

1. „Când Dumnezeu a hotărât să-i izgonească pe Adam şi Eva din Paradis, pentru că păcătuiseră în faţa legilor, prima dată l-a trimis pe îngerul ungur Gábor (Gabriel) să îi gonească din grădina Edenului. Dar Adam şi Eva erau deja înţelepţi, pentru că mâncaseră fructul cunoaşterii; aşa că au decis să îl împace pe înger punându-i în faţă mâncare bună şi invitându-l să guste. Într-adevăr, îngerul s-a înfruptat cu poftă din toate bunătăţile de pe masă, şi, după ce a terminat de mâncat, nu a mai avut inima de a-şi răsplăti amabilele gazde prin a-i izgoni din Paradis, aşa că s-a întors în Cer fără să-şi fi dus la îndeplinire misiunea şi l-a rugat pe Dumnezeu să trimită pe altcineva în locul său.

Ţăran sas, ilustraţie din carte

Atunci, Dumnezu l-a trimis pe îngerul român Florian, crezând că acesta era mai puţin simţitor şi va îndeplini misiunea cu succes. Adam şi Eva stăteau la masă când servitorul Domnului le-a intrat în casă, cu picioarele încălţate în opinci şi cu căciula sub braţ. După ce a salutat umil, şi-a spus însărcinarea cu care a venit. Dar Adam, văzând înfăţişarea mesagerului, nu a simţit niciun fel de frică şi l-a întrebat aspru: «Ai ordin scris la tine?». Auzind acestea, îngerul Florian a început să tremure, s-a întors pe călcâie şi a plecat înapoi în Cer.

Atunci Dumnezeu s-a mâniat şi l-a trimis pe arhanghelul german Michael (Mihai). Adam şi Eva au fost straşnic înspăimântaţi la vederea sa, dar au hotărât să facă tot posibilul să îi înmoaie inima; aşa că i-au pregătit o masă somptuoasă, cu toate mâncăturile sale favorie: cârnaţi, varză acră, bere, vin şi mied dulce. Îngerul german a fost foarte mulţumit şi a mâncat cu atâta poftă încât lui Adam şi Evei au început să le vină inimile la loc. Dar de cum a terminat îngerul de mâncat, acesta s-a ridicat de la masă, şi-a rotit sabia de flăcări deasupra capului şi a tunat către gazdele îngrozite: «Acum, afară cu voi!». În zadar s-au rugat de el şi i-au cerşit mila, nimic nu i-a ajutat să îl înduioşeze pe inflexibilul înger german, care, fără alte comentarii, i-a alungat pe amândoi din Paradis.”

Ţăran secui, ilustraţie din carte

2. „O solie, formată dintr-un ungur, un sas şi un român, a fost trimisă odată de Dieta Transilvaniei în Palestina pentru a recupera trupul Mântuitorului nostru de la necredincioşi. Au pornit la drum plini de speranţă, dar când au ajuns la Ierusalim au găsit mormântul păzit de o mulţime ostaşi romani. Ce era de făcut? Ungurul voia să îi atace de îndată pe oşteni cu sabia, dar sasul l-a temperat şi i-a spus: «Sunt mai puternici decât noi şi s-ar putea să o păţim, hai mai degrabă să ne târguim». Românul a tras însă cu ochiul şi a şoptit: «Haideţi să aşteptăm să se facă întuneric, şi apoi putem fura trupul».”

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign