Bucurestii Vechi si Noi

Toamna 1985. Zona Căuzaşi, în curs de demolare

26 noiembrie 2012 The Hungry Mole Bucuresti, simplu

scris de Cristian Malide

Câteva imagini alb-negru din timpul demolărilor…

 

Interesant este nu numai că imobilele respective au dispărut definitiv, dar fotografiile acestea monocrome prezintă o realitate unică: în mod normal, adica vreme de multe zeci şi zeci de ani – înainte de sistematizare – respectivele clădiri nu puteau fi văzute astfel: poate doar din aer. Cartierul era destul de înghesuit, ele erau ascunse de alte şiruri de case, ce acum fuseseră eliminate prin demolare…

Locul: Calea Văcăreşti – Căuzaşi – Splai – Bradului – Mircea Vodă – Labirint – Anton Pann

Identificarea pe hartă – cam dificilă.  Demolările erau deja destul de avansate, dispăruseră străzi întregi, iar din cele era încă în picioare, au fost dărâmate ulterior, aşa că ACUM există foarte puţine elemente de referinţă!

Eu sunt de vină, pentru că nu am procedat organizat, nu numai că nu aveam plan de acţiune, dar nici mărcar ulterior, după ce am făcut pozele, nu am notat exact pe unde fusesem, ce am fotografiat.

Abia după 1992 am început să mă uit pe planurile vechi pentru a identifica zonele…

Planul din 1911 (fiind vorba de un cartier vechi, în ‘85 zona nu diferea prea mult de situaţia din planul de la 1911):

 

La începutul secolului 20, tramvaiul (probabil cu cai!) trecea doar pe Văcăreşti, nu şi pe porţiunea iniţială din Calea Dudeşti.  Evident, nu existau troleibuze sau autobuze!

Străzile Rovine, Negru Vodă, Jitniţă, Bradului, Olteni au numele cunoscute, dar Splaiul are nume personalizate, diferite pe cele două maluri.  NU exista planşeul peste Dâmboviţa!
Pare amuzant ca pe o harta oficial, IML figura cu denumirea populară – Morga.

Planul din 1984, zona Căuzaşi – IML – Unirea – Splai:

 

Schimbările sunt evidente, iar rezoluţia planului este mai bună. Este o ironie sinistră că tocmai din ‘84, când demolările începuseră, datează acest plan cadastral, ce arată foarte bine şi clar un oraş care imi era familiar de 30 de ani! Magazinul Unirea este figurat detaliat, iar Dâmboviţa, după curbă, intră sub planşeu. Sunt şi diferenţe de notare faţă de planul din 1911 – bisericile şi sinagogele sunt marcate, dar nu şi denumite. Nu mai există nume de personalităţi, ci de întreprinderi socialiste, “depozit”, “trustul construcţii-montaj”, iar liceul Al. I. Cuza apare drept “Sc. gen 79”

Tot planul din 1984, zona Căuzaşi – Labirint – Mircea Vodă:

 

Se observă piaţa Căuzaşi, unde se ramifică liniile de tramvai. La fel, piaţa fără nume propriu unde se întâlnesc Labirint, Mircea Vodă, Olteni, etc, şi care apare într-una din poze. Porţiunea iniţială a Căii Dudeşti se cheamă acum Goldfaden. Biserica Olteni poate fi identificată fără echivoc dupăm micro-piaţeta din faţa  ei.

Data: Toamna 1987! Mai precis – nu se ştie. Pomii sunt încă înfrunziţi, iar peretele de la IML este acoperit cu iederă, însă pe filmul alb-negru nu se vede dacă  frunzele sunt încă verzi sau galbene-ruginii, deci dacă ne aflăm în septembrie sau în noiembrie …

Sculele: Două aparate Kiev, cu obiective de 50 şi 135 mm. Făcusem atunci două filme alb-negru şi un diapozitiv, dar abia acum, după 27 de ani, am re-găsit şi scanat filmul acesta!
Imaginile sunt aşadar realmente inedite – mai multe  fotograme de pe celălat film alb-negru şi diapozitive au fost puse pe “Muzeul de fotografie” al lui Alex Gâlmeanu, dar acestea sunt inedite, chiar şi pentru mine – pînă acum le văzusem doar în poze pe hârtie …

Detalii: filmul este un Azopan de 24 DIN, developat acceptabil. Am scanat de trei ori, la rezoluţii crescătoare, şi cu setări diferite. Dar la unele cadre, scannerul nu face faţă, imaginile ies solarizate, ca aceasta!

 

Poate că nu am pus negativele cu faţa corectă în sus. Abia dupa aceea, cînd m-am uitat la detaliile scanate la 4800 dpi, am vazut ca erau inversate stânga-dreapta!

Le-am rasucit, dar atentie, este posibil ca unele să fi ramas inversate şi să prezinte imaginea unei lumi în oglindă, unde vehiculele circulă pe stânga …

Cele mai multe imagini sunt de pe Calea Văcăreşti, pe unde mai trecea încă tramvaiul, în mijlocul unui peisaj dezolant:

 

 …  în imaginea următoare, biserica Olteni în dreapta:

 

Am grupat imaginile în cateva categorii mari: cu centrul de interogare, cu IML-ul, de pe blocul cu 8 nivele, etc.

Centrul de interogare este clădirea P+1 “deconspirata” de demolările masive din jur:

 

… înainte de asta, era bine ascunsă! Este un paralepiped de beton ce seamană cu o şcoală comunistă din anii ‘70, dar este prevazut cu gratii solide la toate ferestrele şi cu un gard de sârmă ghimpată. Atenţie! în ziua de azi, multe şcoli şi licee arata aşa – deşi din motive diferite. Dar – şi în anii ‘60, când am facut eu şcoala generală, şi în 1985 cand am luat imaginile astea – şcolile şi liceele, noi sau vechi, NU aveau gratii şi gard înalt de sârmă ghimpată!

În imaginea următoare se vede biserica Sf. Nicolae de pe Văcăreşti, sinagoga Malbim şi blocul cu 7 etaje (unicul din zonă).

 

Când am facut fotografiile, mai erau in picioare cele trei biserici, plus trei cladiri mari: sinagoga, blocul şi Institutul medico-legal.

… Bisericile ar trebui să poată fi identificate uşor; două au aspect deosebit, nu riscă să fie confundate cu altele. Desigur, trebuie să existe imagini mai vechi de 1985, ca să le putem compara! Una este sigur biserica  Bradului, după numele strazii.

Se vede biserica Olteni:

 

Cea de pe Vacareşti, din staţia de tramvai, era model “clasic”: albă, în formă de navă, cu doua turle, de culoare ceva mai închisă. În partea de jos se observă “soclul”, platforma de la care terenul începe să coboare înspre Dâmboviţa:

 

Cu I.M.L.-ul am facut fotografii pe ambele laturi.

 

 

Pe partea dinspre Splai se puteau observa stâlpii liniei de troleibuz, ce fusese scoasă înainte de începerea sistematizarii. Dar pâna prin 1982 treceau pe aici, venind dispre sud, troleibuzele liniilor 82 şi 82, pentru Aeroport şi parcul Herăstrau:

 

Pozele de detaliu cu intrarea institutului au fost facute de aproape, obiectivul de 50 mm nu cuprindea totul, aşa că am facut faţada din două bucăţi…

 

În imaginea “panoramică” luată de la distanţă mai mare – am făcut zoom cu picioarele – se vede complet intrarea institutului, străjuită de cele două coloane, şi intersecţia dintre Splai şi Cauzaşi …

 

În fine, imaginile de pe terasa blocului arată cladirea IML cu calcanul acoperit de iederă, – în plan apropiat, în dreapta aripa nouă liceului Al. I Cuza – ce tocmai fusese renovată, în centru B-dul Socialismului – ce avansează dinspre Casa Poporului (o mulţime de macarale acolo), iar în stânga, turlele de pe dealul Patriarhiei – clopotniţa şi catedrala mitropolitană.

În extrema dreaptă sunt blocul-turn din Piata Operetei şi biserica Domniţa Bălaşa, în departare:

 

şi clădirea albă a magazinului Unirea:

 

Detaliu straniu: ce o fi fost structura aia cu arcade, în faţa excavatoarelor?

 

De pe bloc, cu tele: biserica Olteni şi în spate, blocul de pe Anton Pann – Parfumului:

 

Stânga – dealul Patriarhiei, cu turlele:

 

Liceul e clar vizibil în mai multe imagini, în special (dar nu numai) în cele luate de pe bloc. Coborând pe Cauzaşi, pe partea dreaptă (malul stâng al Dâmboviţei, vizavi de IML) era  Liceul nr. 26 „Al. I. Cuza”. Aici a predat şi mama ore de limba engleză, prin 1980!

Clădirea iniţială, stil “casă lungă P+1” data de la 1898, dar în pozele mele cred că aceasta era deja demolată, se vede în schimb foarte bine aripa NOUĂ a liceului, un paralepiped de beton cu patru nivele.

Deşi recent construită/renovată, acum şi aceasta era in curs de demolare! La momentul fotografierii, dispauseră pereţii laterali, geamurile, scheletul de beton este vizibil, ca la clădirile din Beirut distruse în timpul îndelungatului război civil…

Biserici

(Ilustraţiile de referinţă nu îmi aparţin, sunt luate de pe net!)

Una este identificată fără echivoc drept Olteni:

Turlele asimetrice, una înaltă, cealalta turită, turnuleţele din colţurile faţadei, clădirea pătrăţoasă, cu “etaj”, intarea maiestuoasă, cu portic şi scări, spaţiul din faţă – un fel de piaţetă, vizibilă şi pe plan – o fac uşor de recunoscut.

 

Biserica Olteni data de la 1696, deşi evident că suferise refaceri şi modificări ale formei iniţiale. Era un multiplu monument istoric şi arhitectonic:

<!–[if !supportLists]–>

Nu a fost demolată chiar atunci (1985), ci abia în 1987, pentru că  fusese propusă pentru translare. Însă a fost numai un răgaz, tot nu a scăpat de distrugere!
Pe amplasamentul să este acum blocul E2 din strada Mircea Vodă.

Nicolae Jitniţă

Excelenta imagine color este din Fototeca ortodoxiei româneşti, şi suprinde foarte bine biserica cu un excavator în prim-plan. Ca şi în pozele mele, se văd clar cele două turle, dintre care clopotniţa este de secţiune pătrată, de culoare mai închisă decât corpul bisericii, ce este aproape alb.

 

Într-una din imaginile cu tramvaie ale D-lui Lăcriţeanu, biserica apare aşa cum o ştiam eu, adică inevitabil asociată… staţiei de tramvai de pe Calea Văcăreşti!

 

În aceeaşi imagine se poate observa “platforma” pe care era biserica, pentru că în stânga terenul începe să coboare spre Dâmboviţa.

Se pare că pe amplasamentul bisericii se află în prezent Biblioteca Naţională. Cum aceasta este o clădire mare, localizarea este destul de vagă…

Atenţie! Biserica este uneori confundată cu Sf. Nicolae Sârbi:

 

Aspectul este extrem de asemănător (culoare deschisă, formă de navă, clopotniţa pătrată, cealaltă turlă octogonală)  amîndouă aveau acelaşi hram principal, şi au fost demolate cam în aceeaşi perioadă, 1985-86, doar că  Sf. Nicolae Sârbi se afla ceva mai încolo pe Văcăreşti, după strada Bradului.

Asemănarea merge până la fapltul că ambele erau cu SPATELE la strada principală pe unde treceau tramvaiele, Calea Văcăreşti. La Sf. Nicolae Sârbi intrarea era prin strada Pitagora.

Bradu Staicu

Imaginea de referinţă – făcută în preajma demolării – este tot din Fototeca ortodoxiei

 

Se afla pe strada Bradului la nr. 30, avea harmul Sf. Ap. Petru şi Pavel.

Pe net găsim imediat informaţiile “Construită în jur de 1740, ctitorie a logofătului Staicu, devenit lăcas ce patrona breasla brutarilor. Numele provine de la un brad din apropiere. La 1809 Apostol Velicu băcanul o reface din cărămidă. Restaurată în 1875 de arhitectul Al. Freiwald.  Demolată în octombrie 1987. Odată cu biserica a dispărut pilonul mesei altarului, considerat a fi mai vechi decât biserica.”

Interesant este că biserica nu a dispărut cu totul! Mai puţin celebră decât Sfânta Vineri, nu apare în prea multe imagini, dar după demolare, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul a fost adusă la biserica Zlătari, unde se găseşte si acum.

Biserica Sfinta Treime Dudeşti.

Tot demolată în perioada aceea, nu apare de loc în pozele mele pentru că era mult mai departe, pe Calea Dudeşti la numerele 81-83. O menţionez pentru că o vedeam mereu când treceam pe Calea Dudeşti cu tramvaiul!

Era o biserică negustorească în stil neoclasic specific începutului de secol XIX, şi data de pe la 1804. Din tramvai se vedeau bine cele două turle octogonale. A fost demolată în 1987. Pe locul bisericii se află acum blocul M108 din Ansamblul Unirii – Sud.

A nu se confunda cu NOUA biserică Sf. Treime, amplasată la intersecţia cu strada Unităţii (actualmente Traian Popovici) deci mult mai spre Mihai Bravu decât biserica demolată …

 

La biserica nouă încă din 1992 a fost plantată  o cruce ce semnala „loc pentru viitorul lăcaş de cult”, dar abia după 2000 a apărut bisericuţa din stânga, de lemn, ce incorpora în structura de rezistenţă… nişte garaje din beton prefabricat!

Biserica de beton, cu o arhitectură clar diferită de cea clasică, a fost începută din 2004, dar, precum se vede, nu este încă terminată …

Referitor la vechea biserică Sf. Treime, trebuie menţionat că în faţa bisericii, pe partea dreaptă a Căii Dudeşti se afla o cruce de piatră (motiv pentru care biserica – şi cartierul aferent – mai era cunoscuta şi sub numele de Crucea de Piatră), o troiţă veche, semnalată încă de pe la începutul secolului al XVII-lea. În literatura din prima jumătate a secolului XX, “ Crucea de Piatră” era denumirea uni cartier vestit pentru bordelurile sale. Însă iniţial, troiţa marca hotarul de miază-zi al moşiei Pantelimon, ce aparţinuse voievodului Grigore Ghica, conform testamentului acestuia din iulie 1752, precum şi o importantă intersecţie a “uliţelor” Dudeşti, Vitan, Theodor Speranţia.

————–

Invităm pe oricine îşi aduce aminte de locuri, fapte, întîmplări din această zonă şi din aceste vremuri să ne ajute, să completeze aceste informaţii!

————–

mai multe despre biserici:

http://www.stelian-tanase.ro/graffiti/biserici-demolate/

http://biserica_sfanta_treime_dudesti.crestinortodox.ro/

mai multe despre demolări:

http://www.rezistenta.net/2009/05/rondul-udricani.html

http://www.rezistenta.net/2009/08/piata-sfanta-vineri-ieri-si-azi.html

http://www.rezistenta.net/2010/07/mostenirea-evreiasca-bucuresteana.html

http://www.rezistenta.net/2011/04/str-labirint-si-bd-matei-basarab.html

întinderea zonei distruse:

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2018 . Designed by: Livedesign