Bucurestii Vechi si Noi

S.O.S. spitalul de pe strada Romulus

14 februarie 2013 [Raiden] Bucurestii lui Raiden


Strada Romulus este una dintre cele mai cunoscute din fostul cartier evreiesc bucurestean. Este o strada dominata in special de case si vile frumoase, dar si de blocuri cochete din anii ’30. De-a lungul traseului ei putem intalni insa si cladiri masive, cum este exemplul fostului spital de la coltul cu strada Prof. Ion Filibiliu.

Mai precis, fostul Institut de Recuperare a Capacitatii de Munca – un imobil impunator, care de cateva luni bune se degradeaza accentuat si ajutat. Am vorbit pe larg despre povestea edificiului, in articolul din august 2012. De atunci, insa, situatia s-a inrautatit considerabil, asa ca fac o revenire pentru a trage un nou semnal de alarma. Am fotografii mai noi, care aratastarea deplorabila in care a ajuns fostul spital. –>

Voi oscila intre un set de fotografii pe care le-am facut in septembrie 2012, un set de fotografii-document din 2008, de la Stefan Tuchila si ma voi opri si asupra a doua ipostaze foarte recente, din februarie 2013.

Septembrie 2012, urcand str. Filibiliu spre Romulus. Spitalul se gaseste in dreptul palcului de verdeata de pe stanga, din fata.

Intr-adevar, corpul de cladire de pe str. Filibiliu arata jalnic, nici ferestre nu mai are pe alocuri.

O privire din sensul opus, cu str. Filibiliu coborand spre str. Anton Pann in2008, via Stefan Tuchila. Geamurile erau inca la locul lor, iar cladirea mai avea inca un gard (gard elegant, clasic pentru o cladire de inceput de secol 20).

Perpectiva similara din septembrie 2012 arata salbaticia cu care a fost furat gardul, precum si vegetatia care a crescut necontrolat in curte.

O privire mai larga, din 2008. Cladirile, aflate in conservare, nu fusesera devastate inca, deoarece inca nu sarise nimeni gardul sa fure.

Ba chiar se mai distingea, printre literele cazute, si denumirea fostei institutii:„Ministerul Muncii si Protectiei Sociale – Institutul National de Expertiza Medicala si Recuperarea Capacitatii de Munca – Sediul Central”.

Detaliu cu accesul pentru autoturisme din str. Filibiliu – 2008, disparut in prezent – metalul se poate valorifica usor.

Revenind in septembrie 2012, diferenta este ca de la cer la pamant. Parca a fost iarasi razboi, parca a intrat armata inamica in cladire.

2008Curtea interioara a fostului spital, invechita, insa inca ingrijita. Dalele cu care era pavata vazusera clar si zile mai bune.

In curtea interioara se gaseste un pavilion cu arhitectura interesanta si diferit stilistic de restul corpurilor spitalului – fotografiat in septembrie 2012din strada Filibiliu fara probleme, intrucat gardul nu mai exista. Corpul de cladire nu mai are acoperis, iar planseele etajelor stau sa cada.

Si mai socanta este o perspectiva similara din februarie 2013. In nici cinci luni de zile, pavilionul a ajuns sa arate ca dupa bombardament! Planseele etajelor s-au prabusit si o buna parte din exteriorul cladirii odata cu ele. Imagine apocaliptica. Dupa septembrie 2012, cand s-au facut niste valuri in online, a fost incropit un gard, insa acesta nu a avut nicio sansa in fata hotilor de materiale de constructie. Penibil. (sursa foto: utilizatorul de Facebook intitulatCapra Vecinului).

Mergem inapoi in septembrie 2012 pentru p privire mai de aproape. Cladirea fusese spoita in trecut si in galbui, dupa cum se observa.

Tot septembrie 2012. Urcam mai departe pe str. Filibiliu spre str. Romulus, pentru a evalua starea corpului celui mai cunoscut, cel de pe colt. Ferestre ioc, acoperis deloc.

Nici macar semnele de avertizare puse probabil doar de ochii lumii nu i-au tinut la distanta pe hoti. Doar e mult de carat de aici, indiferent de pericole!

Poate cea mai frumoasa poza cu fostul spital inca intreg, in 2008 (via Stefan Tuchila). Corpul acesta – fost azil, asa cum am aflat – a purtat denumirea deInstitutul de Recuperare a Capacitatii de Munca. Imobilul rezolva foarte bine unghiul format de strazile Romulus si Filibiliu. In 2008, mai avea inca usile sale monumentale de lemn, placuta cu denumirea oficiala, dar si steagul national arborat, semn ca aici se afla o institutie de Stat.

Pentru constientizarea pe deplin a dramei urbanistice care se petrece aici, iata un cadru similar din septembrie 2012. Cladirea nu mai are acoperis, mansarda, stalpisorii balustradei balconului monumental, usi, ferestre, nimic.

Februarie 2013 (sursa foto: Capra Vecinului). Da, se poate si mai rau! In incercarea esuata de a stopa furtul de materiale, au fost zidite repede usa si ferestrele de la parter. Cladirea arata si mai rau, ajungand aproape o simpla cochilie, fara niveluri interioare.

In septembrie 2012, m-am incumetat sa fac cateva poze la parterul cladirii, imobilul fiind prea subred pentru a ma aventura si la etaj. Aspect dinholul de primire, cu bolti superbe si coloane subtiri, ce duc mai degraba cu gandul la influente maure.

O alta perspectiva a holului. Moloz peste tot si urmele unei devastari disperate. Imi imaginez cat s-a putut fura din aceasta cladire, mai ales noaptea.

Inapoi afara, privire de aproape din str. Romulus, tot septembrie 2012.Placuta cu numele strazii, instalata in anii ’90, inca rezista.

Latura lunga care se intinde in lungul strazii Romulus, latura la fel de degradata, fara acoperis (septembrie 2012).

Disparitia planseelor mi-a permis sa fotografiez interiorul unui fost salon(septembrie 2012).

Strada Romulus in 2012, coborand spre intersectia cu fosta strada Labirint, actuala strada Matei Basarab, careia i-am dedicat un articol special.

In acest cadru din septembrie 2012 cu latura spitalului dinspre strada Romulus se vede cu adevarat masivitatea acestei cladiri si starea in care a fost adusa in doar doi ani.

Cea mai edificatoare este o comparatie la distanta de aproape cinci ani. Intre ipostaza surprinsa de Stefan Tuchila in 2008 si cea din februarie 2012(sursa: Capra Vecinului) parca au trecut decenii intregi. Incredibil!

Mi se pare absolut revoltator. Poate unora (mai ales edililor) nu le pasa, insa celor pasionati de istoria si evolutia Bucurestilor acest caz trebuie sa le deschida ochii. Este un caz mai necunoscut in mass media, pentru ca fostul spital nu beneficiaza de renumele Morii lui Assan, de exemplu, si ea victima unor „atacuri” in ultimii doi ani. Reteta clasica pentru valorificarea terenului de sub cladire este aplicabila si aici. Imobilul este lasat in paragina, la un moment dat, niste persoane intra „intamplator” si incep sa fure si sa distruga. Distrugerile merg pana la nimicirea structurii de rezistenta, caz in care cladirea colapseaza. Daca merge greu, se pune si de-un incendiu „accidental”, care sa accelereze procesul de degradare.

In opinia mea, proprietarul nu are absolut nicio scuza pentru starea absolut inacceptabila in care a fost adus fostul spital. A pune placute cu „pericol de prabusire” in batjocura, a te face ca zidesti perimetrul pentru a interzice accesul si mai mult, a permite apoi din nou hotilor sa patrunda in incinta sunt indicii clare ca se doreste disparitia cladirilor care alcatuiesc fosta institutie.

Opinia publica ramane inca mult prea tacuta in ceea ce priveste situatia de pe strada Romulus. Zona odata prospera, cartierul evreiesc a ajuns un loc locuit de multe personaje dubioase, care nu au niciun interes sa respecte patrimoniul arhitectural si specificul acestui perimetru. Viitorul fostului spital este sumbru. Cel mai probabil, ramasitele sale vor fi demolate, iar in loc va aparea o cladire masiva, patratoasa si lucioasa. Demolarile au inceput demult pe strada Romulus, mai notabil doua case mari si frumoase picand sub lama buldozerelor. In locul lor, cladiri-kitsch pentru o populatie-kitsch. Ne meritam soarta.

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign