Bucurestii Vechi si Noi

Strada Gheorgheni – ultimul bastion

16 aprilie 2013 G. Graur [Aventurierul] Detectiv printre umbre

Ultima stradă din cartierul Uranus, cea mai sudică, se numește Gheorgheni. Povestea ei nu e spectaculoasă, dar merită s-o urmărim fiindcă face parte din ansamblul care a avut de suferit în vremea Marilor Demolări. Cu puțin noroc, a supraviețuit aproape în întregime.

Pentru o mai bună localizare, postez o hartă de satelit a zonei (Wikimapia 2012):

După cum se vede, strada Gheorghieni (sau mai nou Gheorgheni) se întinde între strada Uranus și bulevardul Tudor Vladimirescu (ceea ce a mai rămas din el). Pornind de la capătul dinspre Uranus, pe latura stângă este o porțiune fără case, delimitată de un gard înalt de beton, dincolo de care se află o clădire a Vămii București Antrepozite, înființată în 1894.

Dl. Dan Perry a realizat o fotografie a acestui început de stradă, în anul 1992:

În colțul din dreapta jos se observă o bucată de șină. În acel moment încă mai exista linia ferată industrială construită în anii *80 cu scopul de a deservi șantierul Casei Republicii. Traversa oblic strada Sabinelor și era o prelungire a unei linii mai vechi care venea dinspre Gara Basarab și se termina în curtea antrepozitelor. A fost dezafectată în 1998-99, iar pe terenul viran s-a construit o vilă cu etaj.

Pe latura dreaptă, la numărul 16 se găsește o vilă construită în stil modernist, cu 2 etaje:

Este vopsită în nuanțe de vernil, având un profil trapezoidal, datorat acoperișului cu o singură pantă de scurgere. Gardul de beton placat cu cărămidă aparentă contrastează plăcut, la fel și cele două culori ale jardinierelor.

Puțin mai departe, tot pe dreapta, există 3 clădiri de stiluri diferite:

Prima, cu etaj, acoperită parțial de viță, este vopsită în bej și are o antenă la una din ferestre. A doua nu are decât parter, oblonul tras și un gard dărăpănat (posibil să fie nelocuită). A treia e o vilă nou construită, cu etaj și mansardă, vopsită în culori deschise.

De dincolo de ea avem o altă imagine:

În dreapta este un garaj metalic de culoare albă, pe care niște indivizi au desenat graffitti. După el se află o casă veche, la nr. 30, locuită de cetățeni romi. Ferestrele par să fi fost zidite în partea de jos, având și două semnături pe ele: Dănuț și Marius.

La nr. 34 se găsește un service auto cu spălătorie ecologică. Firma se numește Rapid Service Total și a instalat un banner transversal, asemănător celor electorale, pentru a fi mai vizibilă.

Ne mutăm atenția pe latura stângă a străzii, unde există două imobile identice. Primul, de la numărul 1 arată în felul următor:

Bloculețul are în prezent 2 etaje, dar se pare că a avut doar unul, fiind ulterior supraînălțat. Are obloane de lemn la unele ferestre și un gard de beton interesant, prevăzut cu mici coloane.

Iată și următorul imobil, de la numărul 1A:

Din câte am aflat, aici își au sediul o firmă de pază, una de contabilitate și audit financiar, precum și un coafor. Nu există nici o plăcuță de identificare a lor iar gardul, din păcate, este mai puțin îngrijit.

Dincolo de blocurile gemene putem admira următorul ”peisaj”:

Casa din stânga, de la nr. 5, cu geamurile sparte, este într-o stare avansată de degradare. Burlanul i-a fost furat și este atât de deteriorată încât se vede efectiv prin ea. Probabil va fi demolată în curând (există deja aprobare pentru construirea unui bloc cu 4 etaje aici).

Următoarea casă, de la nr. 7, este sediul Bisericii Adventiste Dynamis, iar la nr. 9 se află o clădire modernistă, vopsită în portocaliu cu vernil, sediul firmei Padma Apartament SRL, care se ocupă cu afaceri imobiliare.

Mai departe ajungem la ultima construcție de pe partea stângă:

Este vorba de o vilă cu 2 etaje, impunătoare, de culoare albă, având balcoane largi. Toate ferestrele sunt acoperite cu obloane.

Trecând pe latura opusă, vom remarca frontul de case de la numerele 60-64, imediat după colțul cu strada Cenad:

Clădirea masivă din mijloc, de la nr. 62, cu etaj, are o arhitectură deosebită pe care n-o pot defini cu precizie. A fost renovată de curând adăugându-i-se jaluzele exterioare din lemn.

La nr. 66 se găsește o casă vopsită în cărămiziu:

Când am pozat aici (28 mai 2011), era ultima construcție de pe partea dreaptă, dar când am trecut din nou, peste un an și jumătate, mai apăruseră două, la colțurile străzilor Adrian și Petre Linteș. Ultima a fost amplasată prost, după părerea mea, întrucât se suprapune peste traseul rectificat al bd. Tudor Vladimirescu, care va trece pe aici după încheierea tuturor litigiilor dintre proprietari și Primăria Generală.

Sper că v-a plăcut călătoria în acest colț uitat al cartierului Uranus, cam frământat și foarte pitoresc. Totul este calm aici, în oaza inundată de verdeață, dar norii se adună pe tăcute. Am în suflet un regret și presimțiri nu tocmai bune pentru viitor. Cineva a pus gând rău sărmanelor căsuțe, care au scăpat din marele necaz. Să ne bucurăm de ele azi, cât încă mai există, fiindcă mâine – nu se știe, s-ar putea să fie prea târziu.

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign