Bucurestii Vechi si Noi

Strada Dristorului – o reconstituire anevoioasă (I)

28 iulie 2013 G. Graur [Aventurierul] Detectiv printre umbre

Articolul de față a fost scris în urma unor frământări intense care m-au marcat în ultimii ani și a unor încercări neizbutite de a găsi pe undeva imagini de pe strada Dristorului. E vorba de segmentul demolat în 1986, cuprins între strada Theodor Speranția și strada Negoiu, sacrificat în scopul trasării bulevardului Decebal. Când mi-am dat seama că nimeni nu mă poate ajuta, am hotărât s-o fac eu însumi, schițând imaginile din memorie.

Nu am pretenția că aceste schițe ar fi perfecte, dar sunt un început promițător, dacă vom ține cont că nu a existat nimic până acum legat de acest subiect. Fac precizarea că reconstituirea s-a putut realiza după 27 de ani, deoarece am cunoscut extrem de bine cartierul, copilărind acolo (bunicii locuiau pe strada Diligenței).

Mai întâi, vă propun să ne uităm pe hartă, pentru a vedea traseul principal, precum și străzile adiacente, așa cum arătau în 1969:

Harta cartierului Dristor

Harta cartierului Dristor

Prima imagine pe care v-o prezint e de la intersecția străzii Dristorului cu Theodor Speranția:

Strada Dristorului la colțul cu strada Theodor Speranția

Strada Dristorului la colțul cu strada Theodor Speranția

Pe colțul acela exista o casă de culoare portocalie, relativ modestă, în care funcționa un centru de colectare pentru sticle și borcane. Acestea erau expuse la una din ferestre, având alăturat și prețul (țin minte că o sticlă de șampanie, groasă, costa atunci 3 lei). Chiar înainte de intersecție exista un semafor; acolo troleibuzele virau la dreapta, venind de pe Theodor Speranția, după ce în prealabil opriseră în stația aflată dincolo de strada Ion Andrieșescu.

Imaginea a doua e de pe aceeași latură dreaptă și reprezintă imobilul aflat la nr. 6:

Depozit de lactate pe strada Dristorului

Depozit de lactate pe strada Dristorului

Este vorba despre un depozit de lactate, unde erau stocate alimentele în anumite perioade, înainte de distribuirea lor către magazine. Presupun că laptele și iaurtul erau păstrate în camere frigorifice pe timpul nopții. Dimineața venea un autocamion care parca în dreptul clădirii și încărca marfa, lăsând în schimb un munte de navete goale. E posibil ca mai înainte să fi funcționat acolo chiar o fabrică cu profil alimentar. Poarta de la intrare se mișca pe niște roți și era acționată manual.

Vă propun acum să ne îndreptăm atenția spre latura stângă a străzii unde, vis-a-vis de fabrică, se afla o stație ITB:

Stație ITB pe strada Dristorului

Stație ITB pe strada Dristorului

Aici opreau troleibuzele liniilor 84 și 92, precum și autobuzele liniilor 140 și 142. Imobilul din dreptul stației nu mai exista – probabil căzuse la cutremurul din 1977, iar pe locul viran creșteau câteva tufe de măceși precum și un zarzăr aflat chiar în mijloc, în care m-am urcat o dată. În stânga, la nr. 5, se găseau o casă și o magazie, în acel loc trotuarul fiind mult îngustat, astfel că pietonii mergeau pe carosabil. În dreapta, la nr. 9, era o altă casă, vopsită în galben-ocru care avea în față un tei impunător pe care însă nu l-am figurat, pentru a nu încărca desenul.

Dincolo de acea casă se afla un alt imobil, mai înalt, care adăpostea două ateliere, la numerele 11-13:

Ateliere pe strada Dristorului

Ateliere pe strada Dristorului

Primul dintre ele avea ca obiect de activitate reparația de încălțăminte, iar cel de-al doilea – de pălării. La ușile acestor ateliere se ajungea pe niște trepte de beton, cu balustrade, care ocupau o parte din trotuar, iar în colțurile formate se adunau mereu gunoaie. Pe cizmar nu știu cum îl chema, dar pălărierul se numea Aurel Babușcă. După demolarea din 1986, a fost mutat temporar într-o căsuță aflată pe colțul dintre Labirint și Delea Nouă, iar peste un an, când s-a dărâmat și acolo, l-au mutat din nou la intersecția străzilor Traian și Labirint.

Tot de pe partea stângă avem o imagine a casei de la numărul 27:

Strada Dristorului 27

Strada Dristorului 27

Țin minte cum arăta fiindcă acolo mă duceam adesea să cumpăr borș. Casa avea un singur nivel, un garaj în fundul curții și un câine-lup care o păzea cu strășnicie. Gardul era de culoare albastru-turcoaz. În dreapta ei, la numărul 29, se găsea un teren împrejmuit cu un gard vechi, dărăpănat, având și o inscripție cu litere caligrafiate foarte frumos care indicau că acolo de află o grădină de zarzavaturi. Nu am văzut niciodată pe cineva lucrând pământul (de altfel, cred că nu avea nici poartă).

Pe latura opusă, ceva mai încolo, strada se prezenta astfel:

Magazin de pâine pe strada Dristorului

Magazin de pâine pe strada Dristorului

Casa din dreapta avea numărul 36, iar magazinul de pâine – nr. 38. Cu câțiva ani înaintea demolării, magazinul a fost desființat, iar în locul lui s-a deschis un atelier de tapițerie-plăpumărie. Trebuie să menționez că n-am figurat întotdeauna copacii așa cum arătau, ci i-am poziționat uneori diferit, ori le-am schimbat forma coroanei, pentru a nu se suprapune pe clădiri. La fel am procedat cu stâlpii de iluminat sau firele de troleibuz, pe care nu le-am mai desenat.

Revenim pe stânga pentru a vedea cum arăta intersecția cu intrarea Antilopei:

Strada Dristorului la intersecția cu intrarea Antilopei

Strada Dristorului la intersecția cu intrarea Antilopei

Aceasta era o stradă relativ îngustă și întunecată, fiind umbrită de numeroșii copaci bătrâni de pe traseul ei. Era pavată cu piatră de râu, atât pe carosabil cât și pe trotuare și se înfunda în gardul școlii generale nr. 70, unde am învățat timp de 8 ani. Cu toate acestea, intrarea comunica cu câteva străzi, spre stânga (Horea, Cloșca și Crișan), iar acestea, la rândul lor, dădeau în strada Theodor Speranția.

În stânga imaginii se vede o casă modestă, aflată la nr. 43, vopsită în bleu și acoperită cu carton smolit. Am mai figurat și un fel de dugheană care exista acolo, o construcție minusculă care adăpostise cândva un aprozar. După 1980, acesta s-a desființat, iar ușa a fost zidită.

În partea dreaptă, pe colț, se afla un depozit de vinuri, având obloanele trase aproape în permanență. Din cele povestite de bunica, acolo fusese mai demult o cârciumă, dar în urma unor reclamații s-a închis (cetățenii în stare de ebrietate acostau copiii care mergeau spre și dinspre școală).

În fine, ultima imagine de pe acest segment e de pe latura dreaptă și înfățișează casele aflate între străzile Negoiu și Meșterul Manole:

Tutungerie pe strada Dristorului

Tutungerie pe strada Dristorului

În stânga, pe colțul cu strada Negoiu, se afla o casă vopsită în gri-bleu, având motive neoromânești. Proprietarii, doi bătrânei, după ce au fost anunțați că se va demola, și-au pus capăt zilelor dând drumul la aragaz.

În curtea din dreapta era o gospodărie unde intram adesea, fiindcă acolo locuia o bătrână care, de asemenea, vindea borș (zilnic proaspăt). În dreapta ei se afla o tutungerie, prevăzută cu două trepte la intrare, unde mă duceam să cumpăr diverse mărunțișuri (timbre, creioane). Am stat chiar și la coadă, de la ora 6 dimineața, împreună cu câțiva bătrâni, pentru a prinde un exemplar din ziarul ”Sportul”.

Casa din dreapta, de pe colțul cu strada Meșterul Manole, era îngrijită și avea o ușă de metal prevăzută cu geamuri colorate de diferite forme.

 

(va urma)

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign