Bucurestii Vechi si Noi

Labirint – o stradă cu destin întortocheat (II)

09 noiembrie 2013 G. Graur [Aventurierul] Detectiv printre umbre

În precedentul articol pe aceeași temă v-am prezentat situația străzii Labirint, a transformărilor și a distrugerilor suportate de întreaga zonă ca urmare a planului de sistematizare, pe baza fotografiilor de care am dispus. Acum doresc să vin cu noutăți, aș zice chiar în premieră absolută, care-i vor completa imaginea istorică și ne vor ajuta să înțelegem pierderea ireparabilă și gravă pe care a suferit-o.

Este vorba de 10 imagini desenate pe computer, reconstituite din memorie, cu foarte multă trudă și retușuri care parcă nu se mai terminau. Planul cadastral m-a ajutat în mod deosebit, ca și plimbările pe care le făceam adesea pe traseul ei, de la un capăt la celălalt, timp de 8 ani. Cu ajutorul dv. doresc să extind recuperarea acestor informații, în interesul larg al publicului cititor.

Postez și o hartă din Ghidul București 1982 (cifrele indică ordinea imaginilor):

Harta străzii Labirint

Harta străzii Labirint

Desenele au urmărit câteva puncte cheie de pe traseul șerpuit al străzii, zone care ieșeau în evidență prin anumite elemente originale și caracteristice. Tocmai faptul acesta m-a ajutat să pot reține atât de multe amănunte, peste decenii, și să le pot reda cu o acuratețe rezonabilă, după opinia mea. Dacă am greșit pe undeva, vă rog să interveniți cu observații și propuneri pe care voi fi bucuros să le primesc.

Mai întâi, aș vrea să precizez că demolările au avut loc în perioada 1987-1989 și s-au extins din Calea Călărașilor până la strada Parfumului. A mai rămas doar un segment care urma să fie ”ras” în primăvara lui 1990, pentru lărgirea nou-createi străzi Matei Basarab și joncțiunea cu segmentul vechi.

Primul desen e o reprezentare a unei case de la numărul 50, aflată în intersecția cu strada Romulus:

Strada Labirint nr. 50 colț cu Romulus

Strada Labirint nr. 50 colț cu Romulus

Pe unul dintre colțuri era intrarea într-un magazin de pâine, care avea în interior și lacto-bar. Când coboram din autobuzul 142, mergând spre centru, el se afla în stânga, latura aceea fiind mult mai lungă. Țin minte că îmi cumpăram de acolo cornuri și chifle în drum către școala de muzică. Căsuța a fost dărâmată mai devreme decât era prevăzut, probabil din prea mult elan. Cu puțin noroc, ar fi existat și azi.

Ne deplasăm acum în intersecția cu strada Traian, unde pe colțul de sud-vest era un mare magazin alimentar:

Alimentara de pe strada Traian colț cu Labirint

Alimentara de pe strada Traian colț cu Labirint

Cred că am intrat în el doar de 2 ori, pentru a-mi lua bomboane și mentosan. Numai ușa din dreapta se deschidea, cealaltă fiind blocată, iar înăuntru se găseau o mulțime de rafturi. Alimentara părea destul de bine aprovizionată. În dreptul ei era un semafor, iar ceva mai în dreapta – stația autobuzului liniei 142. Pe locul ei s-a construit un bloc de 4 etaje cu parcare.

Următoarea intersecție pe dreapta era cu strada Turturelelor unde, imediat după colț, la nr. 2, exista un dispensar:

Dispensarul de pe strada Turturelelor nr. 2

Dispensarul de pe strada Turturelelor nr. 2

Clădirea semăna cu cea a Casei de Căsătorii a Sectorului 3, fiind construită probabil în stil belle-epoque. Nu avea decât parter, iar ușile de la intrare erau somptuoase, din lemn masiv. În dreptul lor era o copertină din fier forjat și sticlă, iar dincolo de uși, interiorul sclipea de curățenie. Gardul din beton cu bare avea și o poartă metalică, pe care însă nu am figurat-o pe desen. După demolare, a dispărut acest segment al străzii Turturelelor până la colțul cu Valeriu Braniște.

Revenim pe strada Labirint unde, puțin mai sus, se afla un bloc interbelic în stil art-deco:

Bloc art-deco pe strada Labirint nr. 134

Bloc art-deco pe strada Labirint nr. 134

Acesta avea 3 etaje și era vopsit în bleu. În fața lui se întindea o mică grădină, loc de joacă pentru copii, iar în acel spațiu destul de restrâns creștea și un nuc. În partea dreaptă, blocul avea un garaj la subsol, care însă nu era deloc folosit. Fiind cea mai înaltă construcție din zonă, a fost ocolit la început de buldozere (în iulie 1988 era încă în picioare în mijlocul pustietății).

În stânga lui se găsea o casă veche care era sediul clubului columbofil ”Columbina”, având intrarea pe colțul cu strada Valeriu Braniște. Iar în dreapta blocului exista un gard din beton prevăzut cu sârmă ghimpată și acoperit cu multă viță de vie. Exact acolo era stația de autobuz a liniilor 140 și 142 care mergeau către Dristor.

Mergând mai departe, de la centru spre periferie, ajungem la intersecția cu strada Popa Nan. Aici, în afară de clădirea cu alimentară, celelalte 3 colțuri au fost demolate, neexistând pe nicăieri fotografii. Am deci ocazia să vă prezint unul din ele, mai exact cel dinspre strada Trifoi:

Strada Labirint la colțul cu Popa Nan

Strada Labirint la colțul cu Popa Nan

Vila se afla la numărul 179 și avea verandă la etaj pe latura dinspre curte, care se prelungea în spate, formând un ”L”. Intrarea se făcea pe poarta verde; ușa care dădea direct în stradă era a unui mic atelier. Acolo se reparau ochelari, umbrele, jucării și alte obiecte casnice, fiind prevăzut și cu o firmă de tablă. În locul acela era și un gard de protecție pentru pietoni, model vechi, vopsit în violet.

Facem un salt dincolo de strada Cezar Bolliac și ajungem la intersecția cu strada Lt. Dumitru Ganovici. Pe colțul dinspre centru, la nr. 201 se găsea o casă modestă:

Strada Labirint la colțul cu Dumitru Ganovici

Strada Labirint la colțul cu Dumitru Ganovici

Era vopsită în portocaliu și avea o latură lungă în direcția Căii Călărașilor și una scurtă pe Labirint. Poarta și gardul erau de culoare verde, iar în dreptul colțului, chiar sub fereastră, exista un transformator electric, pe suprafața căruia vedeam mereu pahare goale de înghețată. Țin minte că, de câte ori treceam prin fața porții, un câine gri foarte agresiv se repezea la mine de dincolo de gard. Pe locul acelei căsuțe s-a construit un bloc cu 7 etaje.

Celălalt colț (către Delea Nouă) avea un gard din beton prevăzut cu plasă metalică de culoare vernil. În curte, la nr. 203 se afla o vilă superbă:

Vila de pe strada Labirint nr. 203

Vila de pe strada Labirint nr. 203

Era construită în stil neoromânesc și vopsită în alb, ferestrele de la parter fiind arcuite. Corpul central ieșea cam cu un metru în afară, fiind prevăzut și cu un foișor la etaj. Acoperișul era de țiglă, iar intrarea era cumva în spate și puțin mai sus, prevăzută cu o scară de acces și cu o terasă. Vila era foarte îngrijită, în curte creșteau o mulțime de flori, mai ales lalele și narcise. De fapt, vizibilitatea nu era atât de bună ca în imagine din cauza unui pom aflat aproape de stradă (un corcoduș din câte-mi amintesc). Pe locul vilei este acum un părculeț cu tobogan și leagăne.

Dincolo de ea, strada cotea puțin la dreapta, iar la nr. 207 se găsea un imobil cu etaj, modernist:

Strada Labirint nr. 207

Strada Labirint nr. 207

Avea un gard din fier forjat de culoare roșie și o intrare la care se ajungea pe trepte. Era mai izolat și poziționat în dreptul străzii Gh. Dem Teodorescu. Autovehiculele care ieșeau de acolo nu aveau o vizibilitate bună datorită curbei de care vorbeam; de aceea, fusese instalată o oglindă convexă, în dreptul gardului următor, care permitea șoferilor să vadă după colț.

Clădirea care împiedica vizibilitatea era pe partea opusă, mai precis cea de la nr. 164:

Str. Labirint nr. 164, colț cu Dem Teodorescu

Str. Labirint nr. 164, colț cu Dem Teodorescu

Nu-mi amintesc prea multe despre ea, decât că era foarte părăginită și nu arăta chiar ca în desen. Ușile de la parter erau prevăzute cu placaje, iar unele din geamuri erau sparte. Presupun că era părăsită și ocupată de o populație negroidă. Avea o curte destul de mare, iar în dreptul porții exista și o cișmea. În acel loc trotuarul se îngusta atât de mult, încât nu se mai putea circula pe el.

În fine, ultima imagine pe care v-o prezint acum e de pe colțul celălalt al străzii Gheorghe Dem Teodorescu:

Str. Labirint nr. 166, colț cu Dem Teodorescu, către Delea Nouă

Str. Labirint nr. 166, colț cu Dem Teodorescu, către Delea Nouă

Ca o paranteză, voi menționa că acesta a fost un folclorist și istoric literar român, licențiat la Sorbona, care a trăit între anii 1849 și 1900. A fost de asemenea ministru al culturii și director al Fundației Universitare ”Carol I”.

În ce privește imobilul de la nr. 166, cu etaj, vă pot spune că era așezat mult mai în spate, așa încât trotuarul se lărgea considerabil, ba chiar mai rămânea un loc și pentru spațiu verde. Casa nu se vedea prea bine, fiind umbrită de mai mulți copaci de pe ambele străzi, în mod deosebit de un stejar bătrân aflat pe Labirint. Avea două intrări, una prin față, ușa fiind prevăzută cu o copertină de beton și alta pe poarta din spate.

Mi-aș fi dorit să vă pot prezenta și alte case dispărute din această zonă, dar momentan mă voi opri aici. Pe unele nu mi le amintesc prea bine ori n-am mai avut timp să le schițez. Promit însă o revenire pe acest subiect.

Există încă străzi care au dispărut cu totul din memoria noastră, de unde nu putem găsi nici o fotografie. Există oameni care au trăit acolo și care ar putea să ne ajute în schițarea lor. Probabil nu-și dau seama cât de valoroase le sunt amintirile.

Trec uneori pe strada Labirint și mă gândesc cu nostalgie la vremurile de demult. Azi totul e schimbat: au dispărut clădirile originale, pitorești, de care v-am vorbit. În locul lor au apărut doar blocuri cenușii, apăsătoare. Încerc să retrăiesc momentele când hoinăream, încolo și încoace, lipsit de orice griji și contemplam un peisaj magnific. Eram doar un copil ce se plimba senin printre acele case minunate, vrăjit de frumusețea lor, pe culmi de fericire.

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign