Primii fotografi din Bucureşti: cine au fost şi ce imagini ne-au lăsat

Cu toate astea, primii fotografi ai Capitalei au lăsat în urmă imagini care sunt considerate şi astăzi adevărate capodopere. Este vorba de Carol Popp de Szatmari, Franz Dushek, Franz Mandy şi Ludwig Angerer, despre care bibliotecarul a povestit în cadrul conferinţei „Fotografi Bucureşteni I”, organizată de Muzeul Municipiului Bucureşti-Palatul Şuţu.

♦♦♦

Carol Popp de Szathmári a fost un pictor şi grafician maghiar din Transilvania, primul fotograf de artă şi documentarist din Regatul Român şi unul dintre primii zece fotografi din Europa.

Prima fotografie realizată de acesta este şi prima fotografie realizată de un fotograf din România- Cupidonul cu braţele frânte, realizată în 1848. Fotografia se află în colecţia de stampe a Bibliotecii Academiei.

♦♦♦

Al doilea fotograf cu faimă din Bucureşti a fost nepotul lui Szatmari, Franz Dushek. Acesta a venit în 1862 în Bucureşti şi a ajuns curând să-şi concureze unchiul, fiind desemnat şi fotograf al curţii. Familia lui Dushek era una prestigioasă, de violonişti şi violoncelişti. De altfel, în casa Dushek din Praga, Mozart a compus capodopera „Don Giovani”.

După cum a povestit Emanuel Bădescu, cea mai mare realizare a lui este albumul Măgurele, din 1863, în care prezintă Parcul Tătăraşanu de la Măgurele. „Niciodată Dushek nu va mai fotografia la această calitate”,spune Emanuel Bădescu.

Dushek s-a aşezat pe strada Edgar Quinet de astăzi, pentru ca mai apoi să se mute în Palatul Tătăraşanu de pe Podul Mogoşoaiei. Şi-a amenajat apoi un atelier în casa lui Barbu Slătineanu, de pe strada care se numeşte astăzi Episcopiei.

Conform lui Emanual Bădescu, când fotograful s-a mutat pe strada Episcopiei, comerţul era foarte slab în zonă. Câns s-a deschis atelierul să însă, a înflorit toată zona.  „Până atunci era un colţ boieros destul de ocolit de negustori. Era zona în care locuiau familii ca Cantacuzino, Lahovary, nu aveau ce căuta negustorii. Odată cu el, zona s-a liberalizat”,spune Bădescu.

Dushek a fost şi fotograf de război, al armatei ţariste , însă, după încheierea războiului, se îmbolnăveşte de tuberculoză şi pleacă în Egipt, unde lasă în urmă 400 de fotografii remarcabile.

♦♦♦

Imediat după Szatamri şi Dushek, în 1862, în Bucureşti apare un fotograf maghiar care e proiectat repede în vârf- Franz Mandy. Fotografiile lui sunt şi astăzi considerate capodobere, spune Emanuel Bădescu, care povesteşte că acesta a fost singurul căruia i s-a permis să fotografieze intrarea Armatei române în 1878.

Inca de atunci a obţinut şi titlul de „Fotograf al Curtei Domnesci”. Curand va fi numit si „Fotograf al MSA Doamnei”, adica fotograful particular al Reginei Elisabeta.

Faima lui a fost atât de mare încât nici familia regală şi nici bucureştenii nu au acceptat să i se închidă atelierul după moarte. „Un alt fotograf maghiar a păstrat atelierul Mandy, de aceea regăsim semnătura lui şi pe fotografii interbelice sau din 1937- deşi el murise în 1910”, explică bibliotecarul.

♦♦♦

Ludwig Angerer, un alt pionieri al artei fotografice, imortalizează oraşul Bucureşti în timpul Războiului Crimeii, lăsând posterităţii primele fotografii cunoscute până astăzi ale capitalei Ţării Româneşti.

Pasiunea pentru fotografie l-a determinat să renunţe la cariera de farmacist şi, în 1858, şi-a înaintat demisia şi din armată şi s-a consacrat artei fotografice. După doar doi ani, a obţinut titlul de „Fotograf  al Curţii Imperiale”.

Angerer a obtinut cateva panoramice de pe cele mai inalte cladiri sau dealuri din Bucuresti, aminteşte Emanuel Bădescu: Teatrul National, Dealul Mitropoliei, Dealul Spirii la ruinele bisericii Sf. Ecaterina, dar si cateva fotografii de la nivelul solului: din Cismigiu, de la bisericile Sf. Dumitru si Sf. Nicolae – Vladica. Angerer a murit în 1879.

Butoiul din fata bisericii Sf. Dumitru
(click pe imagine pentru mărire)
marchează locul în care a izbucnit Marele Incendiu din Bucureşti, din 1847

________

Emanuel Bădescu este bibliotecar în cadrul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Române. Licenţiat în istorie, a colaborat cu peste 1000 de articole la revistele Formula AS, Magazin Istoric, Lumea Magazin, Historia, Descoperă, la Ziarul de Duminică şi la multe alte publicaţii. A publicat volumele 1 decembrie 1918 Alba Iulia-Bucureşti, Imnurile naţionale la români, Bucureştii subt Guvernul Vremelnicesc, Marele foc şi alte poveşti din Bucureşti şi este coautor al volumelor Scurtă istorie a Regalităţii în România, Nicolae Ionescu. Bucureştii de altădată, De la Vatican la Ierusalim, Bucureştii în vremea lui Carol I (lucrare premiată de Uniunea Scriitorilor), Conspiraţia Securităţii, Carol Popp de Szathmári, fotograful Bucureştilor, ultima aparitie editoriala fiind De toate din vechiul Bucureşti. 

Emanual Bădescu va reveni la Muzeul Municipiului Bucureşti, din această toamnă, cu o serie de conferinţe în care va prezenta, pe larg, poveştile fotografilor bucureşteni amintiţi, dar şi fotografiile acestora