LA PAS PRIN BUCUREȘTI: Biserica Italiană

Biserica Italiană, aflată în centrul Capitalei, pe Bulevardul Magheru, este o construcție frumoasă care atrage prin solemnitate.

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES ARHIVA

Biserica a fost realizată de arhitecții Mario Stoppa și Giuseppe Tirabosch, care au proiectat-o după modelul Bisericii Santa Maria delle Grazzie din Milano, construită în stil vechi lombard. Biserica din București a fost construită cu scopul de a recrea atmosfera tipică a bisericilor italiene. În 1952, Biserica Italiană fost închisă. Din 1968 până în 1989, biserica a fost deschisă doar pentru demnitarii italieni pentru care se oficiau slujbe de cinci ori pe an. După 1989, Biserica Italiană a fost declarată drept parohie teritorială și a fost deschisă publicului larg, care poate participa la slujbe și liturghii.

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES ARHIVA

Istoria bisericii începe o dată cu emigrația italiană în România, după apelul adresat de către regele Carol I meșterilor de tot felul din țările apusene, dar și datorită apelului făcut în ziare de un „jurnalist garibaldin” aflat în Țara Românească și care, simțindu-se bine printre români, scria articole în ziarele italiene într-un spirit mobilizator: „Cetățeni italieni, în loc să traversați oceanul spre America și să vă confruntați cu surpriza ca magnații să nu vă integreze și să muriți de foame, mai bine veniți în România, care este o țară bogată și are un popor foarte primitor, de origine latină, ca și noi”. Apelul se pare că a fost bine primit de conaționalii săi, fapt care a condus la o emigrare substanțială spre România: meseriași, agricultori, intelectuali din toate părțile Italiei.

Numărul lor a fost destul de mare în Capitală, încât s-a simțit nevoia unei păstoriri proprii. Astfel, în 1914, în preajma primului Război Mondial, a fost trimis, ca pastor pentru italieni, preotul Antonio Mantica. Sfânta Liturghie se celebra la început într-o hală, iar din 19 august 1915 s-a sfințit prima piatră a Bisericii Italiene, de către arhiepiscopul Raymond Netzhammer. Terenul pentru biserică a fost oferit comunității italiene de către municipalitate. Anul următor, la 2 iulie 1916, biserica a fost sfințită de arhiepiscopul Netzhammer, fiind de față oficialități române și italiene, precum și credincioși.

Biserica este construită în stil romanic într-o concepție lombardă, având o frumoasă campanilă. Este considerată monument arhitectonic.

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES ARHIVA

Interiorul este în stil romanic cu diferite picturi de îngeri, iar la mijloc are o cupolă în formă octogonală, cu picturi și vitralii. Pe bolta presbiteriului este o pictură grandioasă ce reprezintă diferite biserici mai importante din Italia împreună cu sfinții lor patroni, iar în mijloc domină persoana Mântuitorului. În campanilă sunt trei clopote care cântăresc circa 2 000 kg. Mai târziu, în 1924, a fost clădită și casa parohială, în același stil romanic.


Biserica și casa parohială sunt proprietatea statului italian.

Din cauza cutremurelor din 1940 și 1977, biserica a suferit mari daune. A fost nevoie de reparații și consolidări, dar și de restaurări interioare.

În timpul regimului comunist, comunitatea italiană s-a micșorat, majoritatea emigrând în țara de origine. Antonio Mantica, parohul care păstorise 35 de ani, este condamnat și apoi expulzat în anul 1950, murind în drum spre țară. După el, este adus un alt paroh, preotul Clemente Gatti, franciscan din mănăstirea din Hunedoara, dar și el este închis, ca apoi să fie expulzat, murind după câteva luni (la 6 iunie 1952 lângă Padova).

După aceste procese, biserica italiană a fost închisă de către autoritățile comuniste și abia în 1968, o dată cu vizita ministrului de externe italian, Amintore Fanfani, s-a obținut de la guvernul român ca un preot italian să celebreze Sfintele Liturghii, de cinci ori pe an, pentru Corpul Diplomatic. Preotul Francesco Molinari a îndeplinit această misiune până în decembrie 1989. Tot el s-a îngrijit de repararea și consolidarea bisericii.

La 1 noiembrie 1990, biserica a fost numită parohie teritorială. De la această dată biserica este deschisă și se celebrează Sfânta Liturghie. Slujbele se oficiază în limbile italiană, polonă și română, fiecare comunitate având preotul său.

La Biserica Italiană se organizează concerte de orgă, muzică barocă sau renascentistă, recitaluri de muzică sacră.

sursa-www.agerpres.ro