Lasă, lasă…

Am cearcăne, ochii injectați, nas roșu, buzele roase și febră.

Stau, cuminte, în fața ușii, cu banii de întreținere în mână. Cinci minute. Zece. Îmi curg mucii și n-am niciun șervețel.

Iese din lift, deschide ușa și mă invită înăuntru. Se tot uită la mine. Cât taie chitanța, îmi pune întrebări. Răspund cu zâmbete politicoase. Continuă.
– Nu mai fi, mamă, așa supărată. Orice e, nu contează. Munca? Dacă nu merge acum, vine alta. Ai timp să muncești. Vreun băiat? Suferi și trece. Nu-i ultimul. Nu te consuma! Ș-așa ești micuță, te rup între degete. Mănâncă! Cu stomacu’ plin, ascultă la mine, o să vezi lucrurile altfel.
– Sunt ok, e doar infecție în gât.
– Ce dracu, mă, am avut și eu la infecții d-astea, hă hă.
– Da’..
– Lasă, lasă.