Primul şi ultimul proiect de amploare din Bucureşti, privind construirea de locuinţe sociale, a fost cel desfăşurat în cartierul Vatra Luminoasă. Frumoasele vile din cartier, unele dintre ele considerate astăzi de lux, au fost însă ridicate cu rolul de locuinţe accesibile pentru funcţionari sau muncitori, după cum a povestit Andrei Răzvan Voinea, doctorand la Universitatea de Arhitectură și Urbanism ‘Ion Mincu’ București, în cadrul unei conferinţe care a avut loc la Palatul Suţu.
Procesul a fost marcat de fondarea Societăţii Comunale pentru Locuințe Ieftine (SCLE), în 1910, pentru a construi case dedicate populației cu venituri mici, dar stabile. Experimentul a fost demarat cu construcţii în stil neo-românesc, având ca motto: „Fiecare familie va avea casa şi grădina sa”, după acum a precizat doctorandul.
După ce erau construite de SCLE, locuințele se plăteau în rate lunare, după achitarea unui avans. Dar, deşi preţul locuinţelor construite trebuia să fie unul pe care muncitorii şi micii funcţionari să şi-l permită, au fost construite imobile mari, scumpe, dedicate mai degrabă celor cu venituri mai mari.
„În cursul celor nouă ani de existență a acestei Case […] instituția nu a corespuns scopului pentru care fusese creată, fie din cauza mijloacelor financiare restrânse pe care le avea la îndemână, fie din cauza tendinței din ce în ce mai accentuată a transformării acestei instituțiuni din Casa Construcțiilor în instituție cu caracter bancar ce se mărginea mai mult la acordarea de împrumuturi, în loc să proceadă la opera de construcțiuni efective, așa cum își propusese legiuitorul.”
„Alăturarea accidentală a celor două proiecte separate, continuată ulterior de construcțiile din anii socialismului conferă originalitate proiectului, însă este important de menționat că proiectul nu a fost gândit de la început ca un întreg.”, a concluzionat Andrei Răzvan Voinea.