lucrurile frumoase atrag oamenii și lucrurile urîte resping oamenii-

Poate unora v-o părea ceva de rîs, dar eu cred că astfel de detalii contribuie la ideea generală din orașul nostru – aceea, că transportul public e ceva-pentru-ăilalți; ceva… ceva nefrecventabil. Nu numai tramvaiele urîte și murdare; nu doar stațiile puse aiurea și… la fel de murdare; dar și aerul general ce însoțește conceptul de transport.

Priviți acești stîlpi:

Sînt, desigur, foarte eficienți și potriviți pentru o linie de tren, undeva prin cîmp – dar nu așa trebuie s-arate niște stîlpi din oraș. Tot sistemul de întindere cu greutățile astea este de-a dreptul urît. Ăsta e cuvîntul: urît.

Și nu e deloc greu să pui niște stîlpi frumoși. Dar trebuie să te ducă mintea că lucrurile frumoase atrag oamenii și lucrurile urîte resping oamenii.

Și nu-i doar asta. Șinele de tramvai lăsate s-arate ca cele de tren sînt o porcărie; o mizerie; un rahat. Toate liniile reabilitate pînă-n 2005 (mai puțin cele de pe Timișoara) arată la fel. De ce nu le-au făcut „green track” – adică cu o nenorocită de iarbă între șine, e un mister. În 1993 puteam face asta pe 13 Septembrie-n sus, spre Ghencea, dar acuma – nu!

Dar de ce – de zece ani încoace – nu se învrednicește nimeni să pună iarbă pe liniile lăsate așa pe Rahova, Alexandriei, Ferentari, Constantin Istrati, Progresului (nu mai zic de linia lui 41!) – iar nu știu…

Ba știu. E nevoie de un Primar care, altminterea e „dușmanul spațiului verde”, care e luat în rîs ca „betoniță” – dar care, recent, a transformat în „green track” linia de tramvai de pe Calea Vitan. Am fost pe-acolo și arată foarte bine; decent; frumos. Da – omul sfințește locul, și chiar trebuie să recunoști o faptă bună cînd o vezi…