[I-AUZI] Vocea poporului a vorbit! Ce a comentat tipul ăsta este reprezentativ pentru extrem de mulți bucureșteni. Că doar de-aia a ieșit Oprescu de două ori primar al Capitalei. Primarul are job-ul să înfrumusețeze clădirile comuniste și gri și să le transforme în clădiri capitaliste și colorate, evident. Prin anvelopare termică și spoială de mare fantezie, desigur. Asta, sau intră cu buldozerul și face ceva mai frumos în loc. Cam ce a făcut Oprescu pe Buzești-Berzei, gen. Tipul ăsta e bun de candidat, cred că ar lua multe voturi. Știm că ne urmăresc oameni de la partide. Uite, aveți candidat posibil pentru localele de la anul.
Într-o notă mai serioasă, comentariile indicate arată clar – și aici extrapolez, că e cam așa – o ignorare și/sau o neînțelegere profundă a arhitecturii funcționale, raționale, utilitare din perioada comunistă (1945-1989). Modernismul postbelic, modernismul socialist, brutalismul sau postmodernismul sunt curente reprezentate și în București.
Aceste curente nu sunt însă promovate și apreciate pentru atuurile lor. Peste tot unde te uiți, toată lumea suspină după „Micul Paris”, palate ca-n povești și nostalgii penibile din „Bucureștiul de altădată”. Pentru că mai toate outlet-urile media promovează la unison această percepție eronată, discriminatorie și extrem de selectivă.
Mai e și faptul că majoritatea populației bucureștene stă la bloc, deci e blazată când vine vorba de locuințele colective și pentru majoritatea, toate blocurile-s la fel, nu contează deceniul în care-s ridicate.
Revin cu ce am mai spus: este necesar ca în liceu să se introducă ore de estetică, unde elevii să afle chestii generale: că există mai multe stiluri de arhitectură, că un bloc din anii ’60 poate fi interesant, că arhitectura belle epoque nu e totuna cu cea art deco, noțiuni elementare de urbanism, etc. Chestii de bun-simț care să-l facă pe tânărul respectiv să privească mai atent și mai critic spațiul în care trăiește (cartierul, orașul, etc.).
