Bucurestii Vechi si Noi

România și salariul minim. Să fim săraci cu 1.050 sau cu 1.200 de lei pe lună?

13 decembrie 2015 Business Cover Business & more

Sfârșitul anului a fost marcat, printre altele, și de o nouă dispută privind salariul minim, pe care guvernul Cioloș a anunțat că nu-l va mări la 1.200 de lei, conform programului stabilit de guvernul anterior. Deficite, presiune pe finanțele companiilor, diverse explicații.

O parte a publicului, cel care se crede de dreapta, a jubilat. Foarte bine, iar se închideau firme, crește șomajul, economia neagră sau gri, statul de fapt își dă lui bani din impozite. Și aveau dreptate? Da, parțial.

Alta, care se crede de stânga, a înjurat. Chestii cu neoliberali, neoconservatori, lăcomie. Aveau dreptate? Da, parțial. O a treia parte, cea mai numeroasă, e ocupată cu poze cu pisici, cu manele, cu Poptămaș și cu alte prostii, nu are treabă cu salarii, deficite și alte necazuri d-astea.

În fine, ultima parte, din care face parte și subsemnatul, după ce a râs de pretinșii capitaliști, ca și de pretinșii socialiști, știe foarte bine că România are salarii foarte mici și chiar dacă se pune puțin presiune pe unele firme (cele mici și foarte mici, unde, de obicei, patronii sunt angajați) să pretinzi performanță de la un om plătit cu vreo 170 de euro pe lună (da, cam atât înseamnă salariul minim net), e cumva o utopie mai tâmpită decât comunismul.

Cine nu crede, să muncească vreo jumătate de an pe banii ăștia. Eu am făcut-o când trebuia și m-a ajutat mult la zburatul ideilor fixe. În rest, nu a ajutat la nimic. Nu poți să trăiești, doar exiști între crize de nesiguranță, depresii, iluzii și o stare de furie care se acumulează.

În țara asta se stă pe 350 de lei și se muncește (de obicei munci grele necalificate) pe 750 de lei. Păi dacă nu ești cu adevărat obligat de nevoie, de ce să muncești? Mai ales dacă ești de la țară și ai mâncare de cules din curte, grădină sau câmp, deci nu cheltui cu hrana, cea mai mare componentă a costului vieții în România?

Asta e, de fapt, problema cu marii analiști ai patriei, fie ei privați sau de prin ministere. Ar trebui să cadă din pom și să vadă economia reală, ce au ei în hârțoage e vrăjeală pentru contabili, nu realitate. Da, e și chestie de educație, oportunități, de dormit așa cum îți așterni, dar deocamdată hai să vorbim despre salariul minim.

Salariul minim în România și UE

Nu e nevoie să mai amintesc că avem al doilea cel mai mic salariu minim din UE, de 3.427 de euro anual. Vecinii noștri unguri au peste 4.700 euro, cehii peste 5.000 de euro, polonezii peste 6.000 de euro, nemții peste 21.000 de euro.

Sunt, pe de altă parte, țări care nu au un salariu minim stabilit prin lege, el se negociază de către sindicate, bresle, dar nimeni nu poate fi plătit sub o anumită sumă, precum în Austria, de aia și steluța. De exemplu, în Belgia, cele două steluțe înseamnă că salariul minim e diferențiat ăn funcție de vârstă și de vechimea în muncă. În țările nordice, iar nu există un salariu minim stabilit prin lege, dar nici acolo nu se poate plăti oricât, protecția socială e extrem de solidă, veniturile minime se stabilesc tot prin negociere în funcție de sector, la fel ca și în Italia.

De ce i-am pus și pe nemți în lista cu est europeni? Pentru că suntem unul dintre cei mai importanți producători de componente pentru industria germană, le creăm, cu alte cuvinte, productivitate.

Salariu minim în UE

Salariu minim anual în UE

Da, productivitate, pentru că un alt argument al celor care se opun creșterii salariilor în România e chiar productivitatea. Deși cu cea mai mare creștere din UE, 14% în ultimii 5 ani, România e net inferioară Germaniei, iar unul dintre motive ține de poziționarea sa în special din punct de vedere industrial.

Ca să ne lămurim, un exemplu. Cât credeți că plătește Mercedes pe cutiile de viteză produse în fabricile din România și la ce preț credeți că le montează pe mașini la Stuttgart? Ei, diferența aia, deși bunul e produs cu muncă și costuri românești, se înregistrează acolo. Mai funcționează în aceste condiții teoria cu calculul productivității? Doar pentru un contabil, care nu reușește să depășească imaginea seacă din hârțoage.

Productivitatea scăzută din România apare și în agricultură, unde, deși ne ridicăm, continuăm să avem randamente reduse din cauza tenhologizării precare și a proprietății fărâmițate, dar și aici apar factori care perturbă plusvaloarea. Cum? Simplu, iată formula descrisă de Adrian Rădulescu, fost secretar de stat la ministerul Agriculturii.

Domne, vine compania de afară și-și face un SRL aici. Cumpără teren sau cumpără direct producția și o vinde la prețuri minime, cu un adaos de 0 și ceva la sută către firma mamă, care revinde totul la preț mult mai mare.

Munca și costurile? Aici. Profitul? Acolo.

Dar, să fim bine înțeleși, nu cei care profită greșesc, ci noi. Politicienii, „strategii”, analiștii, care au pus România pe direcția asta, de a funcționa pe costuri reduse și de a sta capră în fața oricui. Ei, oricum, s-au îmbogățit. Noi vom avea de tras decenii pentru a crește nivelul de trai, pentru că încă sunt foarte mulți oameni care nu realizează că nu cifrele din hârțoage contează, ci bunăstarea.

De care noi suntem încă departe și avem pretenția să ajungem acolo cu 170 de euro pe lună!

sursa-http://www.businesscover.ro/

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign