Bucurestii Vechi si Noi

Cum te distrai la Universitate în anii ’30, fix pe locul TNB

24 aprilie 2016 [Raiden] Bucurestii vechi
6.087 afisari

În 2012, am publicat trei articole despre Piața Universității, în care arătam cum a evoluat spațiul ăsta bucureștean ultracentral în secolul 19, în perioada monarhiei, în timpul comunismului și după evenimentele din 1989.

.

Recent, Ionuț Macri a scos la lumină un set de poze extrem de interesante din 1937, făcute fix în zona asta. Mi-a dat acordul să le public, așa că le-am selectat repede pe cele mai relevante, ți le arăt și-ți explic ce se vede în ele. Pozele sunt primele din locul ăsta pe care le văd de la nivelul solului, altcumva până acum am studiat doar imagini aeriene care dau o idee despre ce se întâmpla acolo, dar nu am știut niciodată cu exactitate cum se vedea de aproape.

01 1864 2
S-o luăm de la început. Poza asta din 1864 arată Ulița Colței șerpuind pe locul actualului rond de la Universitate, iar zona de case din dreapta e actuala esplanadă TNB. Clădirea albă din plan secund a fost, până după 1900, Primăria Comunei București, găzduită de casa Hagi Moscu. Fusese construită în 1810 de marele vistiernic Hagi Moscu și achiziționată de autoritățile locale în 1882.

02 1927 univ
În 1911-1912, în timpul primarului Dimitrie Dobrescu, zona de case este demolată pentru a face loc Palatului Administrativ al orașului, practic o Primărie pe măsura capitalei unui regat tânăr și în ascensiune, precum România acelor timpuri. Primul Război Mondial amână proiectul, deși în concursul pentru clădire se înscriu niște variante foarte interesante, inclusiv una favorizată de autorități, a arhitectului Petre Antonescu, similară cu Primăria actuală de pe b-dul Elisabeta. În anii ’20, se discută iar de noul sediu al Primăriei București, dar tot nu se concretizează nimic. În imaginea aeriană din 1927, se vede Maidanul Primăriei (marcat cu galben), așa cum devenise cunoscută zona. Nici măcar bulevardul I. C. Brătianu (actual Nicolae Bălcescu), spre Romană, nu fusese trasat integral, ci se oprea la intersecția cu strada Batiștei.

03 1926 univ hotel britannia
Pe Maidanul Primăriei, prin 1926-1927. Ca la țară, în plin centrul capitalei. Poza din stânga e luată cam de pe unde e acum fântâna din fața hotelului Intercontinental. Se vede Universitatea, dar și o clădire frumoasă, la bulevard, cu două turnulețe. Era hotelul Britania (dreapta), care prin silueta zveltă se distingea dintre casele joase care îl înconjurau. Zona abia începea să se modernizeze și următoarele decenii aveau să fie decisive.

05 1930s univ aerian
Dacă tot întârzia construirea sediului Primăriei, în anii ’30 autoritățile decid să amenajeze cumva maidanul, mai ales că bulevardele Brătianu (Bălcescu) și Take Ionescu (Magheru) erau finalizate și crescuseră mult pe înălțime prin ridicarea de blocuri. Maidanul Primăriei dispare după o ediție a Lunii Bucureștilor.

Festivalul “Luna Bucureștilor” (inaugurat în 1935 și ținut anual până în 1939, între 9 mai și 9 iunie) urmărea realizarea de proiecte edilitare, amenajări și evenimente culturale de pe urma cărora să beneficieze capitala și locuitorii ei. Pe actuala esplanadă TNB se inaugurează cu ocazia Lunii Bucureștilor din anii 1936 și 1937 mai multe pavilioane, printre care un restaurant (marcat cu galben), magazine și o moară (imediat în stânga restaurantului, spre bulevard). Clădirile nu au fost proiectate să reziste, s-au folosit materiale ușoare tocmai pentru că se dorea construirea, până la urmă, a unui palat administrativ acolo.

06 1937 esplanada tnb spre str arghezi
Prima poză din setul în exclusivitate de la Ionuț Macri prezintă o femeie care vizitează zona de agrement de la Universitate. Imaginea asta și cele care vor urma sunt datate 1937. Aici, femeia se pozează cu restaurantul – piesa centrală a complexului, unghiul fiind luat dinspre actualul bulevard Bălcescu, una dintre căile de acces spre curtea frumos amenajată definită de laturile clădirii restaurantului. Pe fundal, se ridică un bloc modernist, pe atunci proaspăt construit și care azi n-ar avea cum să mai fie pozat din același unghi.

07 2014 arghezi
E vorba chiar de un imobil care încă există, pe strada Tudor Arghezi din spatele Teatrului Național. Blocul e batjocorit de meltenismul prezentului. Verticalele și orizontalele curate au fost stricate de izolări termice realizate după ureche, plus tâmplărie grețoasă de termopan. Lux și stil.

08 1937 esplanada tnb univ restaurant
A doua poză din set e doar cu restaurantul, deci clar vizitatoarei i-a plăcut. Clădirea prelua elemente din arhitectura tradițională – loggie cu arcade bisericești, coloane răsucite din lemn și arcade cu bolți la parter. Per total, impresia creată era de chilii ale unei mănăstiri. Stilul neoromânesc a fost foarte popular în primele decenii ale secolului 20, având ca adversar principal curentul modernist, cu linii simple. În fața restaurantului de la Universitate erau puse mesele, la care însă nu se așezase nimeni, pentru că cel mai probabil era miezul zilei, în plină vară, cu căldură mare.

09 1937 esplanada tnb univ restaurant 9 moara
Femeia s-a pozat și cu morișca dinspre bulevard, situată imediat lângă restaurant. Morișca era un element comun al bâlciurilor de pe vremuri, una asemănătoare se găsea în aceeași perioadă și la Obor. O astfel de construcție sporea clar atmosfera de peisaj rural idilic în mijlocul unui oraș care se dezvolta la ritm accelerat, așa cum era Bucureștiul epocii.

10 1939 balcescu x batistei bratianu esplanada tnb inter
Morișca e vizibilă și în cadrul ăsta, luat de peste drum în 1939 [foto de aici]. În stânga, la capătul sistematizat al străzii Batiștei se construia blocul din continuarea imobilului Creditul Minier (pe colț cu bulevardul, cu covrigărie la parter în prezent). Pe locul caselor de pe colțul opus e azi Intercontinentalul.

11 1937 esplanada tnb spre bd balcescu carlton
Revenind la setul de la Ionuț Macri, femeia s-a pozat apoi pe terasa restaurantului – adrul este luat printr-una din arcade. Dincolo de casele mici de la marginea fostului maidan, se văd niște blocuri înalte pe fundal, peste bulevard: un imobil realizat în a doua parte a anilor ’30 de arhitectul Jean Monda (stânga) și celebrul bloc Carlton (dreapta), pe colțul cu strada Regală (actuală Ion Câmpineanu).

12 1939 carlton
Intersecția Brătianu-Regală, în prezent Bălcescu-Câmpineanu, la finalul anilor ’30. Era marcată de un accent de înălțime care nu a rezistat mult: modernul bloc Carlton, proiectat de arhitecții G. M. Cantacuzino și Vasile Arion. Cu o înălțime de 47 metri, era cel mai mai înalt bloc din oraș. A fost inaugurat în 1936 și avea 14 etaje, magazine și sală de cinema la parter. Pe 10 noiembrie 1940, blocul Carlton s-a prăbușit în timpul unui cutremur. Vizavi de bloc, pe celălalt colț al străzii, e o clădire cu cupolă, care a fost refăcută recent, după ce a fost incendiată după 1989 și a ajuns o ruină-cochilie.

13 1937 esplanada tnb univ restaurant 4
Femeia din pozele din 1937 a mers și s-a fotografiat la masă la etajul restaurantului, de unde se vedeau fumos zona de agrement și toată Piața Brătianu, denumirea de atunci a Pieței Universității. Se zăresc pe fundal Universitatea (dreapta), Palatul Creditul Industrial cu celebrele lui cupole din zona statuilor (centru), dar și blocul de colț de la intersecția cu strada G-ral Ion Ghica, pe atunci în construcție (stânga).

14 1941 4
Un unghi similar cu Piața Brătianu, dar invadată de troiene în iarna lui 1941, a fost pozat de fotograful de origine germană Willy Pragher.

15 1937 esplanada tnb univ restaurant 5
Și la etajul restaurantului era pustiu în 1937, femeia pare singura clientă. Ea privește spre intersecția bulevardului Brătianu (Bălcescu) cu strada Edgar Quinet, care pe vremea aia avea ieșire direct la bulevard. În stânga e Universitatea în toată splendoarea, iar în dreapta, vechiul Hotel Britania, dar de data asta cu aspect schimbat și morișca de care am vorbit.

16 1939 britannia
Într-o imagine din 1939, hotelul Britania (cu galben) apare la fel ca în 1937. Ce s-a întâmplat cu turnulețele lui impunătoare? Cel mai probabil au dispărut după un incendiu la mansardă și n-au mai fost refăcute. Hotelul Britania oricum nu a mai rezistat mult. A fost demolat prin 1940 și pe locul lui s-a construit blocul Dunărea 1, prăbușit la cutremurul din 4 martie 1977 și apoi reconstruit. Concret, pe locul fostului hotel Britania e azi piațeta cu fântâna dinspre Universitatea de Arhitectură.

1937 proiect primarie
După ce se definitivează și aprobă planul director de sistematizare al capitalei (1935), se lansează din nou un concurs pentru Palatul Administrativ, în 1937.  Arhitectul Petre Antonescu participă iar, dar cu două proiecte: primul, în linia stilului neoromânesc monumental și al doilea – mai puţin ornamentat, în linia stilului oficial al vremii, rațional . Ambele propuneri sunt gândite pentru a amenaja în fața noului sediu administrației bucureștene o Piață a Primăriei, cu deschidere spre palatul Universității.

Regele Carol al II-lea și autoritățile favorizau proiectul lui Antonescu.  Totuși, nici atunci nu s-a mai construit Primăria mare. Abdicarea lui Carol al II-lea (1940) a anulat o parte din proiectele urbanistice pe care le susținea, iar intrarea României în de-al Doilea Război Mondial (1941) a dat peste cap total planurile autorităților. Așadar, Palatul Administrativ de pe Maidanul Primăriei nu a mai apărut niciodată.

17 1940s univ
La începutul anilor ’40, zona de distracție de la Universitate este reamenajată. Restaurantul și alte câteva clădiri sunt demolate și înlocuite de o construcție destul de impunătoare, insă tot temporară – cinematograf și teatru în aer liber – în stilul masiv, rațional al epocii.

18 1942-44 expo transnistriei
În 1942, ansamblul este completat înspre bulevardul Brătianu (Bălcescu) cu Pavilionul “Expoziția Transnistriei” (foto sus), o construcție de inspirație rațional-fascistă inaugurată la un an de la stabilirea Guvernământului Transnistriei, ca parte a campaniei din est a celui de-al Doilea Război Mondial (foto sus). La deschidere au participat vicepremierul Mihai Antonescu, și Maria Antonescu, soția Mareșalului Antonescu. Instrument de propagandă, expoziţia includea sectorul agriculturii (cu secţiunea moto-mecanizată), sectorul industriei şi un centru de desfacere a produselor din Transnistria.

Bombardamentele aliate din aprilie 1944 asupra capitalei țintesc și Expoziția Transnistriei, care e distrusă (foto jos).

19 1953 cofetaria pta univ tnb
În 1947, autoritățile demolează mare parte din ce mai rămăsese pe Maidanul Primăriei și instalează acolo Circul Krately, devenit ulterior Circul de Stat, actual Circ Globus . Unele dependințe ale fostului restaurant din anii ’30 sunt păstrate ca anexe utilitare ale circului. Pe lângă arenele circului apar diverse localuri, prăvălii și magazine, așa cum se vede în pozele din 1953 (sus) și 1956 (jos, de la Alex Gâlmeanu).

20 1965
Vederea bulevardelor Bălcescu și Magheru din 1965 include în dreapta și o parte din zona de distracție, care după mutarea Circului în clădirea nouă de pe șoseaua Ștefan cel Mare (1961) își cam pierduse sensul. Autorităților comuniste nu prea le mai convenea să aibă un conglomerat de construcții improvizate într-o piață centrală a orașului, așa că au decis să ridice acolo noul sediu al Teatrului Național București. Vederea asta e printre ultimele cu zona înainte de apariția TNB.

21 1969-76 santier inter-tnb
În 1969 (foto sus, Bucureștiul în imagini), șantierul noului Teatru Național și al hotelului Intercontinental avansa cu rapiditate și până în 1976 (foto jos), Maidanul Primăriei rămâne doar o amintire. Piața Universității își schimbă aspectul radical: Intercontinentalul devine cea mai înaltă clădire din oraș, iar Teatrul Național impresionează prin arhitectura neobișnuită. Se amenajase înainte și pasajul pietonal subteran din intersecție. Ăsta a fost cel mai civilizat aspect al zonei din toată istoria capitalei.

23 1980 3
Vedere de pe esplanada TNB în 1980, cu ocazia unei sărbători din timpul regimului Ceaușescu. Spațiul era amenajat minimalist, cu alei și gazon bine întreținute. Unghiul către strada Edgar Quinet amintește de cel din 1927, pe când vizavi de Maidanul Primăriei se afla hotelul Britania.

24 1985 tnb
În 1985, Ceaușescu se răzgândește și decide că nu-i mai place aspectul inițial al Teatrului Național, pe care chiar el îl inaugurase în 1973. Arhitecții vin atunci cu o carcasă peste vechea structură (1985, foto sus de la Cristian Malide). Arcadele conformiste și finisajele noi transformă edificiul într-un colos monoton (1986, captură jos), dar fațada asta devine emblematică în timpul evenimentelor din decembrie 1989 care duc la căderea regimului comunist și în timpul Golaniadei și Mineriadei din 1990.

25 1990 univ mai
Esplanada TNB a fost poate cea mai plină în 1990, când vorbim de Golaniadă sau Fenomenul Piața Universității. Foarte mulți tineri au protestat atunci împotriva regimului FSN-Ion Iliescu, care s-a erijat la conducerea țării după căderea regimului comunist în decembrie 1989. A fost cel mai amplu protest din istoria României și cea mai mare manifestare anticomunistă din Europa de Est, după căderea Cortinei de Fier.  Pe esplanada TNB a apărut atunci borna cu “zonă liberă de neocomunism – kilometrul zero al democrației”.  Regimul Iliescu a ripostat cu chemarea minerilor la București pentru a sparge protestele și a avut loc atunci prima mineriadă, în 13-15 iunie 1990.

26 1996
În 1996, bucureștenii se obișnuiseră deja cu noul aspect al Teatrului Național, care avea deja 10 ani. Aproape nimeni nu își mai amintea ce fusese pe acel loc înainte de TNB, iar treptele esplanadei au devenit un loc de întâlnire foarte popular, statut care se menține și în prezent.

27 2013
Așa arată în prezent fostul loc al casei Hagi Moscu, fostul Maidan al Primăriei, fosta zonă de distracție din Piața Universității, fostul amplasament al Expoziției Transnistriei și fostul sediu al Circului (foto: Andy Loghin).  TNB a fost readus parțial la aspectul inițial în 2013-2014, dar per total a ieșit un hibrid kitschos. Pe toată esplanada nu există nici măcar o plăcuță care să amintească de evoluția acestui loc care de la o zonă cvasi-rurală cu case modeste, a ajuns cea mai importantă piață a Bucureștiului.

Mulțumesc mult lui Ionuț Macri că a venit cu materialul excelent din 1937. Pentru prima oară, am avut acces în zona de distracție de la Universitate și am văzut exact cam ce era pe acolo și cum se puteau distra oamenii interbelici. Pozele din 1937 întregesc la modul inedit linia istoriei Pieței Universității. Dacă aveai impresia că Oprescu a adus tradiția târgurilor și bâlciurilor în Piața Universitatății, nu trebuie să te uiți înapoi mai mult de 80 de ani să vezi că distracția era peste drum de unde-ți bei în fiecare decembrie vinul fiert.

Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2017 . Designed by: Livedesign
liseli porno porno izle mobil pornolar hd sikiş türkçe porno canlı maç izle hd film hd film izle logan izle canlı maç izle online film izle