Cu riscul de a-mi murdări puțin tălpile călcând prin mocirla alegerilor locale, simt nevoia să râd puțin public de Nicușor Dan și de echipa lui de consilieri, cel mai probabil, voluntari.

Acum, știu că omul este altceva în peisajul alegerilor. E un om simplu care până nu de mult umbla cu punguța de Mega în mână la protest și îl băgau jandarmii în dubă (aici). De fapt, doar asta am înțeles despre el până acum, că este un activist care s-a luptat să oprească niște demolări și că este super-transparent cu donațiile pe care le-a primit în campania asta electorală.

Până aici singurul lucru pe care am să i-l reproșez (și pentru care nu ies la vot să pun ștampila pe el) este că nu am auzit să iasă din gura sau din pagina lui de Facebook vreun plan de a face/construi ceva pentru orașul ăsta. Doar că vrea să schimbe primăria, nu și orașul. Omul pare a fi supărat grav pe oamenii de la primărie și, dacă ajunge primar, cred că o să fie mai ocupat cu HR-ul decât cu orașul. În fine, nu despre alegerea sau nealegerea lui vrea să fie articolul ăsta.

Aurul curat al campaniei lui mi se pare tocmai modul în care Nicușor al nostru experimentează tot felul de modalități prin care vrea să ne convingă că el este omul potrivit pentru pentru primăria Bucureștiului, cel mai probabil fiind sfătuit de oamenii care l-au încojurat să îi facă un bine și să nu mai candideze la fel de haotic ca în 2011.

L-au dus la fotbal ca să ne arate latura lui sportivă:

nicusor-la-fotbal

L-au pus să citească gânditor o foaie în fața unui magazin:

nicusor-citind

L-au dus la shaorma ca să mototolească pofticios foaia pe care a citit-o mai sus:

nicusor-la-shaorma

Chiar l-au lăsat să mănânce shaorma respectivă și l-au pozat încântat cu gura plină:

nicusor-cu-gura-plina

(sursă foto pentru toate pozele de mai sus)

După toată aventura, l-au dus câteva cursuri de comunicare nonverbală, unde elevul nostru a asimilat ce a asimilat și a apărut pe video demonstrându-ne că poți avea un limbaj de lemn chiar și în comunicarea nonverbală:

(sursa video)

Acum, nu vreau să fiu rău. Omul poate chiar are cele mai bune intenții pentru București și este hotărât să dea ce-i mai bun din el ca să facă o schimbare, dar mi se pare că încă nu are sabia suficient de ascuțită pentru lupta pe care o pune la cale.

Adică, sincer, în anul Domnului 2016 trebuie să ai un pic de simț al penibilului la tine și să îți dai seama că ești dubios rău gesticulând mecanic într-un clip, în speranța că te joci cu subconștientul nostru cât să te votăm.

Ah, apropo, dacă tot era să îl ducă undeva, cred că i-ar fi prins bine un masaj la mâini, par foarte încordato-lipite cu Super Glue. Relaxați-l, bre, pe Nicușor!

sursa=http://www.mariciu.ro/